Sindromul copilului zgâlţâit: tot ce trebuie să ştiţi

Sindromul copilului zgâlţâit are repercursiuni serioase la nivelul creierului. Leziunea gravă a creierului apare ca rezultat al scuturării forţate şi puternice a copilului. Acest lucru înseamnă distrugerea celulelor creierului, prin faptul că oxigenul nu mai poate pătrunde în toate aceste structuri. Deşi vorbim de leziuni permanente ale creierului, în sindromul copilului zgâlţâit se poate ajunge la deces. Educarea părinţilor, oferirea suportului emoţional necesar şi ajutorul familiei extinse sunt elemente deosebit de importante în prevenirea sindromului copilului zgâlţâit.

Ce este sindromul copilului zgâlţâit?

Sindromul copilului zgâlţâit, cunoscut şi sub denumirea de sindromul abuzului infantil, reprezintă o serie de leziuni cerebrale şi corporale cauzate de scuturarea violentă a unui copil mic sau a unui bebeluş. Zgâlţâirea puternică poate provoca leziuni serioase la nivelul creierului, cum ar fi hemoragii, edem cerebral sau fracturi ale oaselor. Aceste leziuni pot avea implicaţii pe termen lung, cum ar fi imposibilitatea dezvoltării cognitive, deficienţe motorii, tulburări de comportament sau chiar decesul copilului.

Este esenţial ca părinţii şi profesioniştii din domeniul medical să recunoască semnele şi simptomele sindromului copilului zgâlţâit şi să acţioneze prompt pentru a proteja şi trata copilul afectat. Mai multe informaţii despre sindromul copilului zgâlţâit poţi regăsi în cadrul acestui material. Continuă să citeşti articolul pentru a afla tot ce trebuie să ştii despre această problemă gravă.

Simptomele sindromului copilului zgâlţâit

Printre simptomele fizice ale sindromului copilului zgâlţâit se numără iritabilitatea excesivă, letargia sau somnolenţa, dificultăţile de respiraţie, convulsiile, vărsăturile, pupilele dilatate sau cu mărime diferită, incapacitatea de a urmări cu privirea un obiect, dificultăţile la hrănire şi, în cazuri severe, comă.

Sindromul copilului zgâlţâit poate determina, de asemenea, probleme comportamentale, cum ar fi schimbările în modelul de somn, pierderea apetitului, iritabilitatea sau agitaţia crescută, comportamentul violent sau agresiv şi întârzierea dezvoltării fizice sau mentale.

Sindromul copilului zgâlţâit poate avea efecte pe termen lung, care pot include deficienţe vizuale sau auditive, probleme de învăţare şi comportament, deficite motorii, convulsii şi, în unele cazuri, moarte.

Cauzele sindromului copilului zgâlţâit

Abuzul fizic este adesea considerat principala cauză a sindromului copilului zgâlţâit. Acesta poate apărea în special în cazul bebeluşilor şi copiilor mici, atunci când un părinte sau îngrijitor zgâlţâie puternic copilul. Actul de zgâlţâire poate cauza leziuni cerebrale grave, care pot duce la probleme de sănătate pe termen lung sau chiar la moarte.

Aruncatul copilului în aer, legănatul viguros pe picioare sau în braţe, căderea celui mic din pat, alergatul sau mersul pe bicicletă cu copilul sunt cauze care pot genera, de asemenea, sindromul copilului zgâlţâit.

Opţiuni de tratament pentru sindromul copilului zgâlţâit

Terapiile comportamentale şi de reabilitare sunt deosebit de importante pentru copiii cu sindromul copilului zgâlţâit, deoarece ajută la ameliorarea simptomelor şi la îmbunătăţirea abilităţilor motorii şi cognitive. Terapia fizică poate fi utilă în dezvoltarea coordonării motorii şi a echilibrului, iar terapia ocupaţională poate ajuta la îmbunătăţirea abilităţilor de manipulare şi la dobândirea independenţei în activităţile zilnice. Terapia vorbirii poate contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, în timp ce terapia comportamentală ajută la gestionarea comportamentelor problematice asociate cu sindromul.

Comunicat publicat şi furnizat de Digital Workforce

Citeşte comunicatul în întregime la adresa http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=20261