Video Ai fost amendat abuziv? Ce poţi face dacă ţi-au fost încălcate drepturile. Cazul unei mame pe care poliţia a vrut s-o amendeze

Reporter: Dacă eu consider că mi se încalcă vreun drept, în condiţiile în care România a derogat de la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe perioada stării de urgenţă, dacă de exemplu am fost amendată în mod abuziv, ce dovezi ar trebui să am ca să mă adresez ulterior Curţii Europene?

Daniela Tarău, doctor în drept: Nu te poţi adresa Curţii Europene direct, trebuie să parcurgi procedura internă. În cazul unei amenzi trebuie să conteşti amenda respectivă în instanţele româneşti şi abia după aceea, în condiţiile în care instanţa consideră că ai fost sancţionat conform legii şi parcurgi toate căile de atac naţionale, abia după aceea te poţi adresa Curţii Europene, este o întreagă procedură. Faptul că suntem în stare de urgenţă nu înseamnă că nu poţi contesta o contravenţie, se poate, este o procedură judiciară. Cu toate că şi acolo discutăm de o întreagă plajă de abuzuri. Mi-au tot trecut pe lângă ureche o mulţime de întâmplări, pot fi folclor sau nu, dar s-au dat amenzi „frumoase”. De altfel înţeleg că şi guvernanţii noştri au luat-o cu titlu de laudă, au dat amenzi în nişte cuantumuri uriaşe. Punctul meu de vedere este că, da, sunt de acord, poţi să sancţionezi omul în situaţia în care greşeşte, o face flagrant, ostentativ, dar pe de altă parte prevenţia nu a funcţionat, te uiţi cumva şi la om şi vezi pe cine amendezi. Nu cumva mai bine îl înveţi înainte de a sancţiona?! Înţeleg să sancţionezi acolo unde se impune, unde lucrurile sunt evidente, dar să sancţionezi un biet amărât care nu ştie să completeze o declaraţie, deja depăşite imaginaţia.

Reporter: Vă dau două exemple concrete! Un medic care a postat pe facebook cum un echipaj a vrut sa îl amendeze că nu avea declaraţie pe proprie răspundere, deşi a prezentat adeverinţa de serviciu de la spital şi legitimaţia de medic, explicând că a ieşit din tura şi s-a oprit să işi ia ceva de mâncare. Scria acest medic că a scăpat, citez, „cu miloaga” şi cât de umilit s-a simţit. Al doilea exemplu este o mama singură care mi-a povestit că un echipaj de poliţie a vrut să o amendeze, deşi a prezentat declaraţia pe proprie raspundere completată dar nu avea o declaraţie separată completată pentru copilul ei în vârstă de cinci ani care o însoţea. Eu nu am auzit nicăieri de formulare separate pentru copii (care oricum nu ar putea semna) şi pe formularul unic nu există o căsuţă pentru datele copilului în caz că îl iei cu tine.

Daniela Tarău, doctor în drept: N-am văzut niciun formular de genul ăsta, dar o logică juridică spune că în momentul în care este obligatoriu să existe o declaraţie pe proprie răspundere pentru orice deplasare, conform Ordonanţei  Militare, în momentul în care iţi iei copilul cu tine ar trebui, probabil, o declaraţie pe propria răspundere că te însoţeşte copilul, este doar o logică, eu nu am văzut nicăieri aşa ceva.

Reporter: Eu nu văd nicio logică, eu văd o aberaţie.

Daniela Tarău, doctor în drept: Nu este aberaţie deoarece cât timp există un text de lege, Ordonanţa Militară este un document care obligă. Dar tu autoritate poţi să ajuţi, să explici.

Reporter: Dar dacă nu scrie nicăieri, nu există nicio căsuţă pentru copil în formular, de unde să ştie cetăţeanul că greşeşte?

Daniela Tarău, doctor în drept: Nu are de unde să ştie pentru că unde legea nu distinge nici noi nu distingem, de aia nici nu a amendat-o probabil.

Reporter: Dar atunci de ce poliţiştii au luat-o la întrebări pe această chestiune? Atâta timp cât nu este specificat nicăieri …

Daniela Tarău, doctor în drept: Faptul că nu există… aici este o altă problema, este problema statului, cât timp nu e reglementat şi nu îi spui omului ce să facă, despre asta e vorba, că bănuiesc că dacă ar fi avut o căsuţă acolo că dacă te-am găsit cu copilul te-am amendat, ar fi făcut-o să nu vă îndoiţi.