România în faţa unui moment istoric, la exact 10 luni de la depistarea primului român cu COVID-19

Era 26 februarie când, în toiul nopţii, ministrul Sănătăţii de atunci, Victor Costache, împreună cu Nelu Tătaru şi Raed Arafat, atunci secretari de stat, au anunţat diagnosticarea primului caz de COVID-19 în România.

Era vorba de un tânăr de 25 de ani, din Prigoria, judeţul Gorj, caz contact cu „pacientul zero”, un italian care venise în interes de afaceri în România.

Au urmat zilele cu cea mai mare incertitudine: nicio autoritate nu ştia cum să gestioneze situaţia. S-au luat măsuri de urgenţă, despre care s-a spus, după o vreme, că au fost disproporţionale: închiderea şcolilor din localitate, închiderea zonelor pe unde trecuse „pacientul 1”, carantinarea întregii familii în acelaşi loc, obligarea lui Sergiu Sgurescu, primul român confirmat cu COVID-19, la internare.

Caz rar în medicină: Un bărbat a murit după ce a luat probiotice

Efectele de durată ale Covid-19 – imagine de ansamblu după 5 ani de la declararea pandemiei

Sergiu a transmis, la 14 zile de la internare, că se simte bine, şi a avut doar „o răceală”. La externare a spus că nu crede că are COVID-19 şi că a fost tratat cu „ciorbică”.

La doar câteva zile de la externarea lui Sergiu Sgurescu, preşedintele României, Klaus Iohannis, a decretat stare de urgenţă pe întreg teritoriul României. Românii au stat în casă şi nu aveau voie să iasă din locuinţe decât cu declaraţie, pentru chestiuni urgenţe care nu suportau amânare.

Instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României a venit la doar câteva zile după ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii declarase pandemie de coronavirus.

„Redeschiderea”, venită în 15 mai, a fost ca o izbăvire pentru românii care au aşteptat în case sperând să se poată reîntoarce la o viaţă normală.

Nu s-a întâmplat, însă, revenirea la care aşteptau toţi. România după două luni de stare de urgenţă nu arăta deloc bine: erau peste 1.000 de decese din cauza COVID-19 şi peste 16.000 de persoane infectate.

Am intrat în stare de alertă imediat după expirarea stării de urgenţă şi aşa am rămas până azi.

La începutul lunii noiembrie s-au închis şcolile, pentru a limita riscul infectării cu COVID-19, măsură care a nemulţumit foarte mulţi români.

Totul a venit după o explozie a numărului de cazuri la nivelul întregii ţări.

În prezent, în România sunt peste 600.000 de oameni care au trecut prin boală şi aproape 15.000 de decese. În continuare cele mai grave probleme sunt la ATI, unde, deşi s-a mărit numărul de paturi, sunt insuficiente pentru cei care ajung la spital în stare gravă.

Este unul dintre motivele pentru care sosirea vaccinului aduce speranţă ca o luminiţă de la capătul tunelului. Deşi nu toţi cred în „miracolul” vaccinului, primii care vor fi imunizaţi sunt medicii care au intrat primii în războiul care ne-a lăsat mai singuri, dar ne-a unit mai mult pe cei care am supravieţuit. O fac pentru a da un imbold coronascepticilor, dar şi pentru că, având personal medical sănătos avem o speranţă în plus în rezolvarea cazurilor din spitale.

Vineri, în ziua de Crăciun, sunt aşteptate TIR-urile cu primele 10.000 de doze de vaccin, tranşa simbolică. Duminică începe vaccinarea primelor 4.500 de cadre medicale în primă doză şi rapel. Este semnul că putem reveni la viaţa normală.