BIO: Herta Muller - de la cenzura din România la premiul Nobel pentru literatură

Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara. În 1987, ea a emigrat în Germania, fiind la ora actuală o prezenţă apreciată la superlativ în spaţiul literaturii în limba germană, dar şi în alte ţări europene.

De la data stabilirii ei în Germania, Muller a fost distinsă cu numeroase şi importante premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional - "IMPAC Dublin" Literary Award (1998). Din 1999, ea a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură.

În România, la editura Polirom au apărut volumele "Regele se-nclină şi ucide" (2005), "Este sau nu este Ion" (2005) şi "Animalul inimii" (ediţia a II-a, 2006).

Părinţii ei au fost membri ai minorităţii vorbitoare de limbă germană din România. Tatăl ei a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi români germani au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. Mulţi ani mai târziu, în "Atemschaukel" (2009), Muller a descris exilul românilor de naţionalitate germană în Uniunea Sovietică.

Între 1973 - 1976, Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. În această perioadă, ea a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziţie cu dictatura lui Ceauşescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, în perioada 1977 - 1979, fiind concediată atunci când a refuzat să fie un informator pentru poliţia secretă din România. După concedierea sa, scriitoarea a fost hărţuită de Securitate.

Herta Muller a debutat cu o colecţie de povestiri, intitulată "Niederungen (Ţinuturile joase)" (1982), care a fost cenzurată în România. Doi ani mai târziu, ea a publicat versiunea necenzurată în Germania şi, în acelaşi an, volumul "Drückender Tango", în România. În aceste două lucrări, Muller descrie viaţa dintr-un mic sat de limbă germană şi corupţia, intoleranţa şi represiunea din această localitate. Presa naţională românească a fost foarte critică la adresa acestor lucrări în timp ce, în afara României, presa germană le-a primit foarte bine. Deoarece Muller a criticat public dictatura în România, cărţile ei nu au mai primit permisiunea de a fi publicate în această ţară. În 1987, Muller a emigrat în Germania împreună cu soţul ei, autorul Richard Wagner.

Romanele "Der Fuchs war damals schon der Jäger" (1992),"Herztier" (1994), "In der Falle" (1996) şi "Heute wär ich mir lieber nicht begegnet" (1997) oferă, cu o detaliere cizelată, un portret al vieţii sale zilnice sub dictatura ceauşistă.

În prezent, Muller trăieşte în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt.

În anul 1999, Herta Muller a fost nominalizată de guvernul german la premiul Nobel pentru literatură. În anul 2008, Herta Muller a fost nominalizată pentru a doua oară, tot din partea Germaniei, pentru acelaşi prestigios premiu literar.