BIOGRAFIE: Ion Lucian - o viaţă întreagă în slujba teatrului românesc

"Era un şlagăr care se numea «Să nu aştepţi vorbe mari de la mine»", şi-a început Ion Lucian discursul de inaugurare a noului sediu al Teatrului Excelsior din Bucureşti, în aprilie anul trecut. "Probabil că nu o să pot termina această cuvântare din cauza lacrimilor. Şi credeţi-mă că nu sunt lacrimi de actor, adică false", a spus acesta.

Ion Lucian urma să primească, în martie, titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din Capitală, dar ceremonia a fost amânată, din cauza bolii artistului. El a fost internat pe 11 martie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, cu suspiciune de bronhopneumonie şi anemie, iar sâmbătă seară, maestrul a trecut în nefiinţă.

Lucian, un cunoscut actor de teatru, regizor, scenarist şi dramaturg, s-a născut pe 22 aprilie 1924, în Bucureşti. A absolvit Academia regală de teatru şi muzică din Bucureşti, în 1945.

La 18 ani, juca pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, apoi, din 1945 până în 1947, a fost angajat al Teatrului de Operetă Alhambra. La Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru Bulandra) a jucat în perioadele 1947 - 1952 şi 1956 - 1960. Pe scena Teatrului Nottara a urcat în 1952, pentru ca mai târziu să devină actorul Teatrului de Comedie (1960 - 1964; 1972 - 1990).

Fondator şi director (1964 - 1972) al Teatrului pentru Copii "Ion Creangă" şi al Teatrului Excelsior din Bucureşti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru şi Film (1952 - 1956), iar între 1998 şi 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitală.

De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, "Cocoşelul neascultător", montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franţa), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugene Labiche, Georges Feydeau şi a publicat volumele "Le petit coq" (1975), "Fantezii pe teme umoristice" (1998) şi "Steluţe de umor" (2002).

În stagiunea 2010-2011, Ion Lucian a jucat la Teatrul Naţional în piesa "Comedia Roşie", în regia lui Alexandru Tocilescu, iar din 2002 ţinea capul de afiş la Teatrul de Comedie în "...escu", de Tudor Muşatescu.

Din filmografia sa pot fi amintite "Două lumi şi o dragoste" (1947), "Viaţa învinge" (1951), "Gelozia bat-o vina" (1954), "Doi vecini" (1958), "D'ale carnavalului" (1958), "Titanic vals" (1964), "Mofturi 1900" (1964), "Doctor fără voie' (1976), "Roşia de un kilogram" (1979), "Rămăşagul" (1984), "Medalia de onoare" (2009).

În 1973 a fost numit membru în Asociaţia Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică, cu sediul la Paris, în Asociaţia Internaţională a Teatrelor pentru Copii şi Tineret, cu sediul la Paris, iar în 2001, al Clubului Diplomaţiei Culturale. A fost numit, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A primit distincţia de Artist Emerit în 1954, premiul UNITER pentru întreaga carieră în 2001 şi premiul naţional UNITER pentru întreaga cariera dedicată tânărului public (2002). Ion Lucian a fost numit, totodată, Societar de Onoare al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, cumul cu Excelsior (din 2002).

A primit titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 2004), o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. De asemenea, la ediţia 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat premiul de excelenţă.

Pe 4 mai 2011, a fost inaugurat în prezenţa directorului Ion Lucian, noul sediu al Teatrului Excelsior din Bucureşti, una dintre săli purtând chiar numele marelui actor, care a luptat pentru deschiderea acestei instituţii de cultură.