Cărtărescu a sărbătorit 20 de ani de la prima ediţie a "Nostalgia": Este o carte care nu a dezamăgit

La Librăria Humanitas de la Cişmigiu, câteva zeci de oameni s-au strâns sâmbătă seară pentru a sărbători 20 de ani de la prima ediţie a cărţii "Nostalgia" de Mircea Cărtărescu. Pentru a marca cei 20 de ani, editura Humanitas a lansat cea de-a zecea ediţie a cărţii "Nostalgia".

În deschiderea evenimentului, scriitorul Gabriel Liiceanu, fondatorul editurii Humanitas, a spus că aceasta este "cea mai emoţionantă" lansare pe care a făcut-o vreodată. "Prilejul exterior al întâlnirii sunt cei 20 de ani care se împlinesc de la publicarea la editura Humanitas a celui mai important autor român al editurii: Mircea Cărtărescu", a spus Liiceanu.

Potrivit acestuia, prima ediţie, cenzurată, a cărţii a apărut în iunie 1989, la editura Cartea Românească, sub titlul "Visul". "Ediţia din iunie 1989 era cenzurată. Din ea lipseşte prologul şi epilogul volumului 'Nostalgia', adică nuvelele 'Lunetistul' şi 'Arhitectul'. Ediţia completă a apărut în 1993 la editura Humanitas (...) Toate ediţiile care au succedat-o, toate copertele noi au încercat să se apropie formal de ceea ce se află în această carte. Nu cred că am reuşit până acum cu nicio ediţie, în afară de cea apărută în chip de omagiu la 20 de ani. Asta cred că este o carte, un obiect material care înveleşte cum trebuie spiritul dinăuntru", a spus Gabriel Liiceanu.

"E foarte frumos că se sărbătoreşte o carte şi nu un om", a spus scriitorul Mircea Cărtărescu. "O carte este întotdeauna un lucru fragil, un lucru care n-are viaţă lungă, o efemeridă. Sigur că ea speră că va rezista decenii sau poate mai mult, dar în general nimic nu este mai în bătaia tuturor vânturilor decât o carte. De aceea să sărbătoreşti o carte este întotdeauna un lucru de mare valoare şi de mare frumuseţe", a adăugat scriitorul.

De asemenea, el a spus că "Nostalgia" este "o carte care nu a dezamăgit de-a lungul vremii". "Şi sunt foarte foarte încântat de situaţia asta", a spus Mircea Cărtărescu, precizând că i-a fost destul de greu să publice în ediţie completă volumul, după '90, şi că este recunoscător editurii Humanitas pentru cei 20 de ani pe care i-au petrecut împreună.

El a precizat că în urmă cu peste 20 de ani a primit o scrisoare de la Gabriel Liiceanu, care tocmai înfiinţase editura Humanitas.

"Este singura dată în viaţa mea când un editor mi-a cerut o carte. Nu s-a mai întâmplat absolut niciodată. De aceea, vă puteţi imagina că în acea situaţie, în care eu eram un biet om, care nu ştia nimic pe lume altceva decât să-şi mâzgălească textele lui, care mergea la cenacluri, care publicase două sau trei volumaşe de versuri, plus această ediţie mutilată din 'Nostalgia' (primul volum a fost publicat în 1989, într-o formă cenzurată, n.r.), vă puteţi imagina că a fost ca şi când aş fi văzut un OZN. Era ceva care nu era din această lume (...) Am rămas cu gura căscată şi această gură căscată mi-a rămas până astăzi. A fost după părerea mea în mod sigur marele meu noroc. Eu mai beneficiasem de un astfel de noroc irlandez sau porcesc, norocul e întotdeauna de felul acesta, când mă întâlnisem cu câţiva ani mai devreme cu Nicolae Manolescu. Şi el a fost un noroc pentru mine, a fost omul care m-a descoperit. Dar toată viaţa mea din ultimii 20 de ani se leagă de Gabriel Liiceanu", a spus Mircea Cărtărescu.

Pe de altă parte, Gabriel Liiceanu a spus că are uneori senzaţia stând de vorbă cu Mircea Cărtărescu că are de-a face "cu un om obişnuit". "De fapt el este un om obişnuit. Este un om obişnuit în măsura în care trupul lui şi mintea lui par să aibă datele pe care le are fiecare dintre noi. Numai că deosebirea uşor dramatică şi pe care aş vrea să o conştientizăm când vorbim de Mircea Cărtărescu este că face parte dintre puţinii oameni care e locuit de ceva care e diferit de el. Asta se numeşte cu un cuvânt pe care nu ştiu cum să-l ocolesc (...) geniu", a spus Gabriel Liiceanu.

El a precizat că recitind "Arhitectul", povestea cu care se termină volumul "Nostalgia", a avut o senzaţie "extrem de neplăcută": "Că orice aş face nu aş putea să ajung în ograda unei asemenea performanţe (...) Senzaţia de perfecţiune totală, de reuşită care nu e la îndemâna oamenilor în mod obişnuit, de reuşită care survine rareori în istorie, am avut-o din plin".

"Dacă aş putea să fi scris 'Arhitectul', aş fi fericit că n-am trecut degeaba pe aici. Cum o fi să scrii o carte întreagă la nivelul ăsta? Şi pe urmă încă trei volume de anvergura 'Orbitorului'? Şi să mai ai şi 'Levantul' în spate. Să mai ai şi alte volume de poezii, să mai ai şi 'Travestiul' şi să mai ai şi un proiect de roman de 800 de pagini. Bănuiesc că e o minune că viaţa cuiva poate să arate aşa", a spus Gabriel Liiceanu.

Ulterior, Liiceanu s-a "apropiat" de felul în care este "perceput" Cărtărescu în spaţiul public în prezent. "Când s-a pus problema unui brand al României, doamna Elena Udrea, cred, care a trebuit să-l producă, a ales o frunză verde. De care pe urmă domnul Lucian Boia şi-a bătut joc intens, când a constatat care este brandul de ţară al României - o frunză verde. Cam puţin oferi lumii arătând o frunză verde. Dar după ce citeşti o carte ca asta, pe care o sărbătorim acuma ("Nostalgia", n.r.), te întrebi în ce hal suntem dacă având aşa ceva în mijlocul nostru nu suntem în stare să-l propunem ca brand lumii. Nu cred că sunt multe popoare care ar fi făcut eroarea asta, să-şi bată joc de un om de această anvergură, să ignore o asemenea creaţie, să n-o pună în lumină şi să-i lase pe străini să-l descopere, dar nu cu forţa cu care l-ar fi descoperit, dacă ţara lui o făcea în mod sistematic. Eu cred că voi apuca momentul - Mircea Cărtărescu sigur îl va apuca - când voi vedea mult râvnitul premiu Nobel luat de el", a mai spus Gabriel Liiceanu.

În schimb, Mircea Cărtărescu a spus că l-au lăsat "fără grai" cuvintele lui Gabriel Liiceanu. "Nu ştiu cum aţi fi reacţionat fiecare dintre dumneavoastră la aceste cuvinte evident enorme. De ce sunt foarte relaxat? Pentru că ştiu că ele nu mi se adresează mie. Am să vă arăt cui se adresează", le-a spus Mircea Cărtărescu celor prezenţi la librăria Humanitas, arătându-le o fotografie făcută cu 30 de ani în urmă.

"Ele se adresează acestui individ, care este o rudă a mea apropiată, care avea vreo 50 de kilograme, acum 30 de ani, şi care stătea într-un apartament fără niciun unghi drept. Le-am măsurat pe toate cu echerul, în tot apartamentul meu din Colentina nu era niciun unghi drept", a spus Cărtărescu.

"Prin urmare nu am raţionat cum poate ar fi trebuit la cuvintele enorme spuse despre 'Nostalgia' de domnul Liiceanu, tocmai pentru că ştiu că eu nu eram în cauză, eu personal, eu cel de acuma nu sunt în cauză. Ştiu că nu aş mai putea să scriu niciun rând din 'Nostalgia' acuma. Ştiu că nu este cartea mea. Orice scriitor trebuie să aibă acest sentiment de impostură când este celebrat pentru o carte scrisă cu 20 de ani în urmă sau cu 10 ani în urmă. Fără îndoială că el a plecat de acolo. El nu mai este acolo. Nu mai este autorul cărţii lui. Autorul cărţii lui este cineva care îi face o concurenţă neloială, cineva mult mai tânăr, mult mai puternic, mult mai pasionat, mult mai dedicat artei sale. Pe măsură ce ne maturizăm, viaţa îşi ia partea leului din fiecare dintre noi. Nu vom mai fi niciodată atât de curaţi şi atât de devotaţi spiritului, poeziei, literaturii cum am fost în adolescenţă sau în tinereţe", a spus Mircea Cărtărescu.

De asemenea, el a spus că nu îşi asumă cărţile pe care le-a scris. "Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cele câteva cărţi pe care am putut să le scriu, dar nu mi le asum şi nu mi le atribui. Ele sunt ale lui Mircea Cărtărescu de acum 10 ani, de acum 15 ani, de acum 30 de ani şamd. Eu acum fac ce pot, părăsit nu de un geniu, cum a spus domnul Liiceanu, părăsit de senzaţia mea că pot face orice, senzaţie pe care o aveam acum 20 de ani. Acum am sentimentul că lucrurile sunt pe propriile mele mâini neputincioase, stângace, aşa cum întotdeauna când mă gândesc la scrisul meu de astăzi mă gândesc la versurile lui Arghezi 'Şi m-am căznit a scrie cu unghiile de la mâna stângă'. Încerc să nu-mi fac arta de râs, să nu fac scrisul de râs, chiar scriind cu unghiile de la mâna stângă. Am mai făcut o dată acest lucru. Nu toate cărţile mele au fost scrise cu mâna dreaptă. 'Travesti' a fost de asemenea scris cu unghiile de la mâna stângă. A fost cea mai dramatică experienţă pentru mine, cea mai traumatizantă, a fost o carte în care nu m-a ajutat nimeni, nici leul, nici taurul, nici vulturul, cum spunea acelaşi Arghezi (...) După aceea am avut imensa uşurare de a scrie câteva pagini din 'Orbitor', pe care de asemenea nu mi le asum acum, şi din 'Levantul'", a spus Cărtărescu.

El a precizat că astăzi face tot ce poate ca să se menţină "la suprafaţă". "Ca înecatul mă agăţ şi de un pai. Încerc să supravieţuiesc, să am proiecte, să merg mai departe. Până acum doi sau trei ani, după şocul îngrozitor al terminării 'Orbitorului', m-am considerat un scriitor mort (...) Am crezut că nu voi mai scrie nimic, niciodată. Am trăit o criză care mă făcea să spun că dacă aş putea să beau, aş ajunge un demn alcoolic, asemenea atâtor altora din literatura română. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că pot scrie din nou oricum şi în orice fel, aşa încât să mai am un strop de stimă de sine. Nu sunt deloc mândru că am scris cărţile mele pe care le consider mai importante, nici nu mi le aduc aminte, nici nu recitesc din ele, dar faptul că ele împărtăşesc totuşi ceva cu mine, şi anume un nume, este pentru mine un prilej de uriaşă gratitudine. Este un prilej de mare gratitudine pentru faptul că succesivilor Mircea Cărtărescu li s-a dat să scrie aceste cărţi. Eu mi-o asum numai pe ultima, pe cea la care lucrez acum. Aceea este cartea mea", a mai spus scriitorul.

Mircea Cărtărescu consideră "un imens noroc" faptul că a putut publica la editura Humanitas. "Faptul că nu a trebuit să merg cu căciula în mână căutând din editură în editură, ca din păcate atât de mulţi colegi de-ai mei (...) Cred că domnul Liiceanu mi-ar fi publicat şi o carte cu paginile albe dacă i-aş fi dat-o. Sentimentul meu de încredere al editorului meu în mine a fost atât de puternic încât m-a ţinut pe linia de plutire în toţi aceşti ani", a mai spus el.

Totodată, Mircea Cărtărescu a spus că este foarte recunoscător şi prietenilor săi şi publicului, care "a rezistat la toate mizeriile" care au fost puse în seama lui.

La evenimentul de la librăria Humanitas au participat câteva zeci de persoane, majoritatea mergând să ia şi autografe de la Mircea Cărtărescu pe noua ediţie a "Nostalgia" sau pe cărţi mai vechi ale scriitorului. Printre cei prezenţi la eveniment s-au numărat şi scriitoarea Ioana Nicolae, soţia lui Mircea Cărtărescu, dar şi scriitorii Ioana Pârvulescu şi T.O. Bobe, criticul literar Dan C. Mihăilescu şi judecătorul Cristi Danileţ.

Cartea "Nostalgia" înseamnă 10 ediţii integrale, 14 traduceri şi 40.000 de exemplare vândute în România, potrivit reprezentanţilor editurii Humanitas.

"Nostalgia" a fost considerată de publicaţia franceză Le Monde "o carte stranie, strălucire bruscă pe firmamentul palid al literaturilor europene", în timp ce Los Angeles Times a scris că "«Nostalgia» lui Mircea Cărtărescu este fascinantă, pătimaşă şi neaşteptată - aşa cum poate fi numai literatura adevărată".

"Cărtărescu este un Proust psihedelic, un degustător literar al Apocalipsei, care, în acelaşi timp, se lasă în voia aromelor delicate ale după-amiezilor din copilărie", a scris Frankfurter Allgemeine Zeitung.

În acelaşi timp, El País a scris: "Creator al unui univers suspendat între vis şi realitate, Cărtărescu este o revelaţie".

"Aşa ar scrie George Lucas dacă ar fi poet. Prin imaginaţia sa prolifică şi ameţitoare, Mircea Cărtărescu se dovedeşte, în pofida avangardismului crepuscular, mai modern decât aproape toată literatura europeană tradusă acum", a afirmat New York Sun.

Mircea Cărtărescu s-a născut în 1956 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit "generaţia optzecistă". Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din "Nostalgia" le-au urmat un scurt roman ("Travesti", 1994) şi apoi unul în trei volume, "Orbitor" (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică completează chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.

Cărţile sale au fost premiate de Academia Romană, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Asociaţia Scriitorilor Profesonişti din România (ASPRO), Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România, precum şi de revistele Cuvântul, Ateneu, Flacără, Tomis şi Ziarul de Iaşi. Au fost nominalizate în Franţa pentru premiile Médicis - Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul "Nostalgia" a primit în 2005 premiul "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia. Cărtărescu a fost invitat la târguri de carte prestigioase, precum cele de la Paris, Frankfurt, Leipzig, Goteborg şi Torino.

Mircea Cărtărescu a fost decorat, în 2010, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, o prestigioasă distincţie acordată de statul francez în domeniul culturii.

În 2006, scriitorul a fost decorat în de preşedintele României cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Mare Ofiţer.

În ultimii ani, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a numărat printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură, potrivit caselor de pariuri internaţionale.