Expoziţie dedicată lui Edith Piaf, la Paris, pentru a marca 100 de ani de la naşterea artistei

Sute de afişe, scrisori, manuscrise, fotografii, videoclipuri şi chiar şi celebra sa rochie neagră se numără printre obiectele incluse în expoziţie.

"Piaf", expoziţia care a fost vernisată marţi, recreează traseul cântăreţei, de la originile sale modeste la momentele în care a atins celebritatea mondială.

Expoziţia este deschisă până pe 23 august.

Edith Piaf, supranumită "La Môme", este o veritabilă legendă culturală a Franţei, iar piesele ei sunt cântate şi în zilele noastre pe străzile din Paris.

Cântăreaţa franceză Edith Piaf (1915 - 1963) a consacrat genul şansonetă. Numele adevărat al artistei era Édith Gassion, însă şi-a luat pseudonimul "Piaf" (în argoul parizian înseamnă "vrabie") cu ocazia debutului, în anul 1935. Înzestrată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe "Rive gauche", din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim.

Edith Piaf a interpretat şi roluri în câteva filme, dar succesul său s-a datorat în special cântecelor rămase nemuritoare, ca "Milord", "Hymne à l'amour", "Les amants d'un jour", "La vie en rose". După o perioadă de depresie, provocată de moartea iubitului său, pugilistul Marcel Cerdan, cântăreaţa a devenit celebră pe plan mondial, graţie cântecului "Non, je ne regrette rien".

O serie întreagă de reprezentanţi celebri ai genului muzical, precum Yves Montand, Charles Aznavour, Eddie Constantine, Georges Moustaki, au fost descoperiţi şi lansaţi de Edith Piaf.

Viaţa ei a fost subiectul filmului "La vie en rose/ La môme", regizat de Olivier Dahan în 2007, care i-a adus franţuzoaicei Marion Cotillard, în anul următor, premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă.