INTERVIU: Alexandra Lungu - De la Monica Bellucci am învăţat că un actor nu trebuie să se dea mare

Alexandra Lungu, care a participat, marţi, la deschiderea Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul (12 - 17 august) din Bucureşti, unde a fost proiectat lungmetrajul "Minuni/ Le meraviglie", recompensat cu marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes 2014, a declarat că Alice Rohrwacher, regizoarea peliculei, i-a spus că este "perfectă" pentru acest rol.

Acţiunea filmului "Minuni" se petrece într-un sat din Umbria, unde vara este pe sfârşit. Gelsomina, interpretată de Alexandra Lungu, trăieşte alături de părinţi şi de trei surori mai mici într-o fermă, unde se ocupă de apicultură. Fetele sunt ţinute voluntar la distanţă de restul lumii de tatăl lor, care cultivă un raport privilegiat cu natura. Însă viaţa familiei va fi tulburată de sosirea lui Martin, un tânăr infractor pe care îl găzduiesc în cadrul unui program de reintegrare în societate, dar şi de filmările unui joc televizat care au loc în regiune. În film, o coproducţie Italia-Elveţia-Germania, joacă, printre alţii, Monica Bellucci, Sam Louwyck, Alba Rohrwacher şi Sabine Timoteo.

În ceea ce priveşte experienţa acumulată la filmările lungmetrajului premiat la Cannes, Alexandra Lungu a spus că au fost momente în care nu s-a concentrat foarte bine, gândindu-se că se află lângă faimoasa Monica Bellucci. "A fost foarte protectivă. Ea este o femeie foarte simpatică, nu a avut probleme cu mine, eu nu mă concentram foarte mult, pentru că mă gândeam că joc cu Monica Bellucci", a spus aceasta.

Pentru Alexandra Lungu au fost grele şi scenele în care trebuia să plângă, dar îşi aducea aminte de bunica ei, cea care a crescut-o până la vârsta de şase ani şi care a murit. "Bunica m-a ajutat cel mai mult în filmul acesta", a declarat Alexandra Lungu.

Despre participarea la Cannes, tânăra a spus că prima zi a fost foarte grea, una "stresantă emoţional".

Pe de altă parte, Alexandra Lungu, care a plecat din România la vârsta de şase ani, a povestit că nu are prieteni în Italia şi îşi doreşte să se întoarcă acasă. "Eu oricum nu am prieteni acolo. Cu colegii de la şcoală îmi este foarte greu, dar poate şi din cauza caracterului meu", a spus aceasta. "Ele nu se gândeau că au o colegă care a făcut acest film. Ele se gândeau de ce l-am făcut, de ce nu le-au ales pe ele. (...) Nu erau fericite pentru mine sau să mă susţină", a completat românca.

Prezentăm interviul acordat de Alexandra Lungu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Înainte să-mi povesteşti cum a fost la filmări, aş vrea să îmi spui despre experienţa pe care tu ai trăit-o ca român în Italia.

Alexandra Lungu: Eu am plecat la şase ani şi la început m-am simţit bine, nu am avut nicio problemă că sunt româncă. Eram mică şi nu înţelegeam, dar acum simt un pic... . Când mă cert cu fetele, ele încep să îmi spună că sunt româncă, să îmi spună că am venit în Italia. Acum, mă simt un pic mai rău, dar nu cu toţi, cu două trei-fete. La şcoală m-am adaptat.

Reporter: E mai greu să îţi faci prieteni fiind român?

Alexandra Lungu: Eu oricum nu am prieteni acolo. Cu colegii de la şcoală îmi este foarte greu, dar poate şi din cauza caracterului meu care nu merge. Nu am idee.

Reporter: Cu toate că ai plecat de la şase ani, ţi-ai menţinut prieteniile din ţară...

Alexandra Lungu: Da. Eu mă simt mult mai bine aici decât acolo. Mult mai bine.

Reporter: Ai 13 ani, ai fost la Cannes, ai jucat cu Monica Bellucci. Cum au fost toate acestea pentru tine?

Alexandra Lungu: Am făcut un casting. În faţa şcolii, o fată a dat nişte foi cu casting pentru film. Eu, a doua zi, m-am dus şi mi-au spus că trebuie să fac o probă de actorie. Din 2.000 de fete, au fost 14 alese, dintre care şi eu, care am făcut proba asta de actorie. După aceea, după probă, mi-au zis că regizoarea vrea să mă cunoască. După două săptămâni, regizoarea a venit la mine acasă şi mi-a zis dacă vreau să fac acest film. Mi-a spus că m-a cunoscut imediat, că abia m-a văzut când am făcut prima probă, au zis că eu sunt perfectă pentru acest rol.

Reporter: Nu te-a găsit în timpul unei ore de religie, dacă nu greşesc (potrivit site-ului oficial al Festivalului de la Cannes, n.r.)?

Alexandra Lungu: Nu. Un preot a construit o clădire, unde în fiecare zi veneau copii, făceau două-trei ore de religie, după care se jucau între ei. Aşa e, dar în ziua aceea nu era nimeni acolo, pentru că era rezervat pentru casting. Nu era ora de religie, era locul unde se ţineau orele de religie.

Reporter: Cum a fost la Cannes? Între atâţia actori importanţi, cu agitaţia din jur...

Alexandra Lungu: La Cannes a fost frumos, dar prima zi a fost foarte, foarte grea, stresantă emoţional, pentru că nu ştiam ce trebuie să fac. Primul interviu pe care l-am făcut la Cannes a fost cu un român. Şi, de acolo, m-am adaptat un pic, dar după aia... Eu mă duc acolo, nu ştiu ce sunt interviurile, nu ştiu ce să spun, în faţa camerelor trebuie să vorbesc. Îmi era greu, dar după aceea m-am obişnuit şi a mers totul bine.

Reporter: Cum a fost întâlnirea pe platoul de filmare cu Monica Bellucci?

Alexandra Lungu: A fost foarte protectivă. Ea este o femeie foarte simpatică, nu a avut probleme cu mine, eu nu mă concentram foarte mult, pentru că mă gândeam că joc cu Monica Bellucci.

Reporter: Ştiai de Monica Bellucci înainte de acest film?

Alexandra Lungu: Da, da, da. Am vizionat filmele ei, dar nu mă concentram foarte bine. Aia a fost problema. La Cannes m-a ţinut de mână, mama nu era, ea a ţinut locul mamei. M-a susţinut şi mi-a dat un ajutor foarte mare.

Reporter: Ce ai învăţat de la ea?

Alexandra Lungu: Ea este o actriţă. Are 50 de ani. Este o actriţă mare, faimoasă, a făcut multe filme. De la ea am învăţat că ea este foarte simplă, nu se dă mare, este o femeie obişnuită. Mi-a spus că uneori şi-ar dori să nu fie faimoasă, să umble pe stradă cu fetele ei fără să fie fotografiată.

Reporter: Tu te gândeşti la succes, îţi doreşti succes?

Alexandra Lungu: Da, îmi doresc, dar, ca şi ea, nu aş vrea să îmi invadeze viaţa.

Reporter: Spuneai că vrei să urmezi cursurile unei facultăţi de actorie. Era un vis dinainte de filmul "Minuni" sau după această experienţă te-ai gândit la acest lucru?

Alexandra Lungu: Nu, după film m-am gândit. Înainte, voiam să fiu medic veterinar, îmi plăcea mult muzica, îmi plăcea să cânt, dar voiam să mă fac medic veterinar. Acum, dacă tot mi s-a prezentat ocazia, vreau să fac actorie.

Reporter: Ai primit aprecieri din partea regizoarei, din partea echipei...

Alexandra Lungu: M-au susţinut şi mi-au zis că trebuie să învăţ să fac lucrul acesta pentru că sunt foarte bună.

Reporter: Îmi povestea mama ta că ai fost foarte naturală pe platoul de filmare şi au apreciat (acest lucru).

Alexandra Lungu: Da, am fost. Mi-au spus toţi că am recitat foarte natural.

Reporter: Ce ţi s-a părut cel mai complicat la filmări?

Alexandra Lungu: Cu Monica, pentru că nu mă concentram, şi când trebuia să plâng. Nu puteam să plâng şi atunci mă gândeam la bunica mea, care a murit acum doi ani, şi îmi venea să plâng. Bunica m-a ajutat cel mai mult în filmul acesta. Ea m-a crescut până la şase ani.

Reporter: Părinţii tăi au plecat de când erai tu mai mică şi te-au lăsat cu bunica.

Alexandra Lungu: Da, eu pe tatăl meu l-am văzut când aveam trei ani, după aia, mama a plecat cu el şi m-a lasat la bunica, până la şase ani. Ea m-a crescut, a fost mama mea. Apoi, mergeam la ea vara, apoi a venit să-şi facă operaţie la ochi, a stat un an, a venit din nou în România şi a făcut infarct, a ajuns în comă şi după câteva săptămâni a murit. A fost greu.

Reporter: Revenind la colegele tale, cum au privit ele distribuţia ta în acest film?

Alexandra Lungu: Ele nu se gândeau că au o colegă care a făcut acest film. Ele se gândeau de ce l-am făcut, de ce nu le-au ales pe ele. Se gândeau de ce eu nu vin la ore, de ce nu vin la şcoală, de ce nu învăţ, erau invidioase pe chestia asta. Nu erau fericite pentru mine sau să mă susţină.

Reporter: Dar prietenii tăi din ţară?

Alexandra Lungu: Prietenii mei din ţară m-au susţinut foarte mult. Aseară, la film, au fost în jur de 20 de persoane. Verişori, mătuşi şi verii mei, prietenii mei care sunt la Negrileşti acum nu au putut să vină, pentru că era prea departe, dar o să-l vadă, pentru că sigur îl vor mai da în România.

Reporter: Stai de şapte ani în Italia, cum ţi se pare România?

Alexandra Lungu: Eu nu prea cunosc România toată. Este prima dată când vin în Bucureşti şi stau atât de mult. Nu m-am dus niciodată la Casa Poporului, m-am dus acum. Mi s-a părut foarte mare, frumoasă, noi am dat roată la toată Casa Poporului şi când am ajuns... . Eram terminaţi. Eu nu cunosc România, nu am vizitat-o. Eu am stat la Negrileşti şi mi-a plăcut să stau acolo. Eu cunosc numai Negrileştiul, ţara mea. Acolo. Şi este o eliberare pentru mine. Stau în Italia, maşini, aici, în România, unde stau, sunt cai, vezi un cal, o vacă. Asta este o eliberare pentru mine. Vreau să vin în România să mă eliberez. Atâta oraş, atâta aglomeraţie. Mă duc acolo, mă plimb, urlu, nu mă aude nimeni, e o eliberare pentru mine.

Reporter: Ai vorbit cu părinţi tăi despre ideea ta de a te întoarce acasă?

Alexandra Lungu: În curând o să ne întorcem acasă, dar aş vrea să termin liceul acolo, pentru că aici nu am făcut nicio clasă şi cred că este mult mai greu. Dar o să ne întoarcem acasă şi o să fim foarte fericiţi.

Reporter: Nu eşti foarte fericită acolo?

Alexandra Lungu: Sunt fericită, dar ştiu că aici am neamurile mele, prietenii mei, oamenii mei. Acolo nu, mă simt ca un intrus. Aici sunt acasă la mine.

Alexandra Lungu are 13 ani, este din Vrancea şi se află la prima sa apariţie într-un film. Locuieşte cu familia sa în Italia din 2006. Despre tânăra actriţă, regizoarea filmului povesteşte: "Nu ştiam exact cum doream să fie personajul Gelsomina, însă ştiam că o voi recunoaşte când o voi vedea. Şi exact asta s-a întâmplat. După mai multe luni de căutare, nu am avut niciun dubiu când am văzut-o pe Maria Alexandra Lungu la ora de religie (...) Avea 11 ani. De origine română, a trăit dintotdeauna în Italia. Nu a jucat niciodată comedie. Am petrecut mult timp cu albinele pentru ca, la fel ca personajul său, să stăpâneasă perfect gesturile apicultorilor".

"Să lucrez cu ea a fost o adevărată bucurie şi cele mai importante lucruri sunt prezenţa sa generoasă şi faptul că i-a plăcut să lucreze cu noi", a mai spus Rohrwacher, potrivit site-ului oficial al Festivalului de la Cannes.