INTERVIU: Dragoş Bucur: Lansarea mea pe plan mondial s-a făcut prin filmele româneşti

Actorul Dragoş Bucur consideră că lansarea sa pe plan internaţional s-a făcut odată cu lansarea filmelor româneşti în care a jucat şi care au avut un foarte mare succes în festivalurile din lume, programul Shooting Stars fiind, în opinia sa, o oportunitate de prezentare a sa ca actor în principal, nu ca un personaj într-un film.

Proiectul Shooting Stars este organizat de European Film Promotion (EFP), în colaborare cu organizaţiile membre ale EFP, printre care se numără şi Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (Romanian Film Promotion), şi este sprijinit de Programul MEDIA al Uniunii Europene.

Dragoş Bucur este cel de-al treilea român, după Maria Popistaşu (2007) şi Anamaria Marinca (2008), selecţionat în acest prestigios program internaţional. Motivaţia jurului pentru nominalizarea lui Dragoş Bucur a fost: "Actorul ne aminteşte de cântăreţul vrăjitor din Hamelin, cel cu fluier fermecat. El se dedică cu atâta intensitate interpretării, încât publicul nu are de ales şi trebuie să-l urmeze. Cu enorm de multă precizie, el dă viaţă conflictelor interioare ale personajelor sale şi efectul este fascinant".

Redăm integral interviul acordat MEDIAFAX de Dragoş Bucur:

Reporter: Cine este Dragoş Bucur?

Dragoş Bucur: În interviuri, încerc să fiu cât mai onest, dar oricât de cinstit ai fi, rezultatul este o imagine undeva între ce eşti în realitate şi ceea ce vrei să creadă lumea despre tine. Dragoş Bucur nu este definit de ceea ce face ca actor sau ca persoană publică, dar şi de ceea ce realizează ca tată, fiu, soţ, prieten şi, în general, ca om normal.

Rep: Ce înseamnă pentru tine actoria? Cum vezi tu această meserie?

D.B.: Actoria chiar asta e pentru mine, o meserie. O meserie cu reguli, cu program, cu documentare, proiecte, avantaje şi dezavantaje, salarii şi prime. Din fericire, mai are un aspect pe care nu multe profesii îl au, şi anume plăcerea de a o practica. Îmi place mult ceea ce fac, dar nu cred că există riscul să devină mai importantă decât viaţa mea personală, deşi a fost o perioadă în care aşa a fost.

Rep: Cum vezi evoluţia ta profesională? Vorbeşte-mi puţin despre cele mai importante roluri ale tale.

D. B.: Evoluţia mea profesională a fost şi este strâns legată de oamenii pe care i-am cunoscut şi cu care am rezonat. E important să fii la locul şi la timpul potrivit, dar eu aş completa spunând că e important şi să cunoşti oamenii potriviţi în momentul potrivit. "Marfa şi banii" este filmul cu care a pornit cariera mea în cinematografie şi Cristi Puiu este regizorul care mi-a trasat primele direcţii în actoria de film. La numai un an, l-am cunoscut pe Radu Muntean şi am filmat împreună "Furia" şi aşa a început "evoluţia mea". De altfel, cu Radu am rămas prieten bun şi am continuat colaborarea noastră câţiva ani mai târziu, cu "Hârtia va fi albastră" şi apoi cu "Boogie". Cu Corneliu Porumboiu am lucrat prima oară pentru un film de-al lui de facultate şi, deşi rezultatul nu a fost pe măsura aşteptărilor niciunuia dintre noi, am simţit amândoi că suntem pe aceeaşi lungime de undă, aşa că, doi ani mai târziu, am filmat împreună "Visul lui Liviu", iar în 2008, "Poliţist, adjectiv" şi cred că bine am făcut.

După "Boogie" am ajuns la castingul din Berlin pentru filmul lui Peter Weir şi ăsta a fost încă un pas foarte important pentru cariera mea.

Rep: Ai lucrat în principal cu regizori şi actori români, dar penultimul film (nu luăm în considerare "Marţi, după Crăciun", de Radu Muntean) a fost cu Peter Weir, deci o experienţă internaţională. Poţi să faci o paralelă între cele două moduri de lucru?

D.B.: Nu pot să spun că sunt diferenţe majore. Adică, cum am spus, camera e cameră, actorii sunt actorii, replicile sunt replici. Într-adevăr, e puţin mai complicat să joci în altă limbă decât în română, dar, ţinând cont că personajul meu era un sârb, era ok şi să ai un accent mai greoi şi să mai fie două-trei dezacorduri.

Peter Weir e un regizor foarte deschis, ceea ce e foarte bine şi înţeleg că lucrul acesta nu e foarte des întâlnit în industria asta de film din afară. Weir colaborează cu actorul, vorbeşte, se sfătuieşte, primeşte idei de la tine, ceea ce e bine. Actorii au fost foarte profesionişti, începând cu Saoirse Ronan până la Ed Harris. Ştiu să îşi facă treaba foarte bine.

Rep: Spune-mi câteva cuvinte despre ce crezi de motivarea juriului în alegerea ta la Shooting Stars: "Actorul ne aminteşte de cântăreţul vrăjitor din Hamelin, cel cu fluier fermecat. El se dedică cu atâta intensitate interpretării, încât publicul nu are de ales şi trebuie să-l urmeze. Cu enorm de multă precizie, el dă viaţă conflictelor interioare ale personajelor sale şi efectul este fascinant".

D.B.: Despre motivarea aceasta ar trebui să vorbească juriul, nu eu, dar sper că asemănarea pe care au găsit-o între mine şi cântăreţul vrăjitor se referă strict la capacitatea de "a vrăji publicul", nu şi la restul poveştii.

Rep: Cum ai perceput experienţa Shooting Stars? Adică ce a însemnat asta pentru tine ca actor? Eu consider că tu eşti deja un actor cunoscut, de ce ai mai fi avut nevoie de expunerea asta?

D.B.: Este încă o treaptă în evoluţia mea profesională, sper... Acest program nu promite marea cu sarea, ci este o expunere a actorilor selectionaţi în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, întâlniri cu directori de casting, agenţi şi presă de specialitate internaţională.

Ok, eu sunt un actor cunoscut, dar adevărul e că sunt un actor cunoscut în România. În afară, deocamdată nu pot să spun că am o expunere extraordinar de mare. Festivalurile şi toate succesele înregistrate de filmele în care am jucat sunt mai mult ca cinematografie, ca filme. Eu ca actor nu pot să spun că am fost promovat, ok, el este personajul principal din filmul cutare, filmele au înregistrat succese. Şi atunci e un lucru bun că se întâmplă acest program şi că sunt prezent în cadrul programului ăsta, mai ales pentru piaţa europeană, dar şi pentru cea americană.

Rep: Povesteşte-mi, te rog, despre program. În ce constă el? Cum se desfăşoară exact lucrurile?

D.B.: Sunt foarte multe recepţii, foarte multe petreceri, câteva şedinţe foto, câteva interviuri şi, în rest, întâlniri cu directori de casting din întreaga lume şi câţiva agenţi. Practic, ei încearcă să te ia şi să le spună tuturor: ei sunt cei mai buni, ei sunt cei mai buni, ei sunt cei mai buni, anul ăsta.

Rep: Şi cum ai fost primit până acum, din punctul tău de vedere?

D.B.: Au fost recepţiile, la care oamenii au fost foarte interesaţi, nu ştiu doar dacă de mine în particular sau de noi toţi, în general. Dar veneau, vorbeau cu noi, ştiau, erau informaţii despre noi, respectiv despre mine.

Rep: Cum vei fructifica această experienţă?

D.B.: Mai mult de a fi prezent acolo nu am ce face. Spuneam, mai devreme, că sunt importante întâlnirile, dar mă refeream la întâlnirile pe platou, profesionale, cu regizori sau actori cu care să lucrezi. Nu cred - sau mai bine spus nu îmi place să îmi construiesc cariera pe relaţii făcute la restaurant sau la serate, ci pe relaţii solide, născute şi verificate pe platourile de filmare.

Rep: Care sunt aşteptările tale?

D.B.: Nu am aşteptări foarte mari, sunt foarte relaxat. Nu cred că de aici va veni neapărat lansarea mea pe plan mondial. Cred că lansarea mea pe plan mondial s-a făcut cu filmele româneşti în care am jucat şi va fi susţinută în continuare, odată cu lansarea filmului lui Peter Weir.

Dragoş Bucur are 32 de ani, a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, şi a început să joace la teatrul Podul, sub îndrumarea profesorului Cătălin Naum. Timp de cinci ani, Bucur a jucat în numeroase spectacole de teatru şi a predat actoria în facultăţi de teatru şi film.

Primele roluri de film au fost în "Marfa şi banii", regizat de Cristi Puiu (selectat în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2001) şi "Furia" lui Radu Muntean, pentru care a primit premiul pentru cel mai bun actor din partea Uniunii Cineaştilor din România. Dragoş Bucur a jucat şi în următoarele lungmetraje ale lui Radu Muntean: "Hârtia va fi albastră" (2006) şi "Boogie" (selectat în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2008).

Dragoş Bucur a jucat rolul principal în lungmetrajul "Poliţist, adjectiv", în regia lui Corneliu Porumboiu (Premiul Juriului şi premiul FIPRESCI în secţiunea Un Certain Regard, Cannes, 2009). Tot în regia lui Porumboiu, Dragoş Bucur a mai jucat în scurtmetrajele "Visul lui Liviu" (2003) şi "Post telefonic suspendat temporar" (2002), urmate de "Apa" (2006), în regia lui Constantin Popescu, şi de filmul de debut al regizoarei Cristina Ionescu, "După ea" (2007).

De asemenea, Bucur a avut un rol în lungmetrajul "The Way Back", în regia lui Peter Weir. Recent, actorul a terminat filmările la lungmetrajul "Marţi, după Crăciun", în regia lui Radu Muntean.

În televiziune, după câteva emisiuni pe care le-a realizat sau le-a produs, actorul a jucat în serialul poliţist "Băieţi buni" (Pro TV, 2004), urmat de filmele TV "Contra Timp" (2008) şi "Contra Timp 2" (2009), în regia lui Jesus del Cerro.

Corespondenţă de la trimisul MEDIAFAX la Berlin, Alexandra Buzas, alexandra.buzas@mediafax.ro.