INTERVIU: Koncealovski: Fac filme pentru mine şi pentru copiii mei, sperând că tuturor le vor plăcea

Regizorul rus a mai spus în interviul acordat MEDIAFAX care sunt cele mai mari provocări ale cinematografiei actuale, cum a primit criticile dure de la Hollywood, care este asemănarea dintre copii şi actori, dar şi ce înseamnă a fi "un bun dictator".

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Andrei Koncealovski:

Reporter: Care au fost cele mai mari provocări când aţi realizat cel mai recent film al dumneavoastră, "Spărgătorul de nuci 3D"?

Andrei Koncealovski: Banii. Este o mare responsabilitate să cheltuieşti o grămadă de bani. Asta este cea mai mare provocare, pentru că nu poţi să faci un asemenea film cu bani puţini. Şi ai şi responsabilitatea de a returna aceşti bani.

Reporter: Aţi obţinut banii prin Centrul Naţional al Cinematografiei din Rusia?

Andrei Koncealovski: Nu, eu am împrumutat bani de la bancă. Acum trebuie să le returnez banii. Practic, sunt în faliment.

Reporter: Despre câţi bani este vorba?

Andrei Koncealovski: 90 de milioane de dolari.

Reporter: Cu toate acestea, a trebuit să transpuneţi o poveste clasică într-un format nou. Asta nu a fost o provocare?

Andrei Koncealovski: Nu îmi pasă. Fac filme pentru mine şi pentru copiii mei, sperând că tuturor le vor plăcea filmele mele. Până acum nu s-a întâmplat aşa ceva.

Reporter: Faceţi teatru şi film...

Andrei Koncealovski: Operă şi circ, fac de toate.

Reporter: Se influenţează între ele activităţile acestea?

Andrei Koncealovski: Nu, nu ar trebui să se amestece. Sunt genuri diferite. Teatrul este un stil, este ceva de cursă lungă. Când este vorba de teatru, actorii trebuie să fie de cursă lungă. În cinema, actorii nu trebuie să vorbească bine. Filmul poate fi mut. Poţi să te bucuri de cinema fiind surd. Şi poţi să te bucuri de teatru fiind orb, pentru că auzi.

Reporter: Cu actorii cum lucraţi? Sunteţi genul de regizor-dictator?

Andrei Koncealovski: Cel mai bun dictator este cel care îi face pe oameni să vrea să facă ce îşi doresc ei. Asta este tot. Cei mai buni dictatori îi fac pe oameni să fie entuziaşti faţă de ce fac - ca Stalin. Oamenii au vrut să fie acolo. Este foarte straniu. Ca dictator, dacă forţezi oamenii să facă lucruri, nu ai succes. Actorii sunt precum copiii sau animalele sălbatice. Trebuie să obţii un rezultat de la ei. În teatru, analizezi, în cinema, provoci.

Reporter: Provoci actorii? Publicul?

Andrei Koncealovski: Pe toată lumea.

Reporter: Susţineţi masterclass-uri în diferite ţări. Care sunt cele mai frecvente întrebări care vi se adresează la masterclass-uri?

Andrei Koncealovski: Încerc să uit.

Reporter: De ce?

Andrei Koncealovski: Pur şi simplu. De obicei, întrebările sunt foarte stupide. "Ce credeţi despre...". La întrebările interesante este interesant să răspunzi. "De ce ai făcut asta?" sau "De ce ai făcut aia?". Nimeni nu l-a întrebat pe Ricardo Mutti "de ce a dirijat "Simfonia a IX-a"?". Nimeni nu l-a întrebat pe Cehov de ce a făcut "Unchiul Vania". Tolstoi s-a supărat foarte tare când un jurnalist l-a întrebat despre ce este vorba în "Anna Karenina". El a devenit furios şi a spus "Dacă puteam să spun povestea în câteva cuvinte, credeţi că mai scriam paginile astea?".

Reporter: La ce lucraţi acum?

Andrei Koncealovski: Am mai multe proiecte. Unul este despre viaţa lui Rahmaninov, altul este o transpunere cinematografică a unui roman de Andre Malraux.

Reporter: Şi care sunt priorităţile?

Andrei Koncealovski: Lucrez la toate dimineaţa (râde). Dar sunt foarte fericit, ştiţi? Sunt foarte fericit pentru că nu fac asta pentru bani.

Reporter: Totuşi, aveţi un credit de 90 de milioane de dolari la bancă...

Andrei Koncealovski: Şi? Ce pot să fac? Nu pot să le dau banii înapoi făcând film.

Reporter: Totuşi, cum aţi convins banca să vă acorde creditul?

Andrei Koncealovski: Cred că oamenii au încredere în mine pentru că au în vedere cariera şi filmele mele. Banca a avut încredere în mine şi eu voi încerca să le dau banii înapoi. Au avut încredere în mine pentru că au vrut să aibă profit. Nu cred că vor avea, deoarece filmul a fost criticat şi distrus în SUA de către Disney. A fost o luptă conştientă a unor companii imperialiste care nu voiau un concurent independent puternic. M-au ucis.

Reporter: V-a afectat?

Andrei Koncealovski: Bineînţeles. Nu este vorba de critici, este vorba de faptul că am crezut că americanii vor vedea filmul şi le va plăcea. Americanii nu au vrut să meargă la film, aşa că am pierdut mulţi bani cu distribuţia în SUA. Asemenea filme trebuie să aibă succes în SUA în primul rând, pentru că trăim în lumea Hollywood-ului. La fel şi în România. Tot ce se întâmplă în jurul nostru este Hollywood.

Reporter: În prezent, care este cea mai mare provocare pentru un realizator de film?

Andrei Koncealovski: Să faci un film, pur şi simplu. Este foarte greu. Este greu să faci şi un film prost. De fapt, este la fel de greu să faci un film prost cum este să faci un film bun. Pentru că trebuie să ai o poveste, să iei bani, să convingi actorii să joace...

În timpul unui masterclass susţinut, sâmbătă, de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) din Capitală, Andrei Koncealovski a continuat să fie omul-orchestră, împărţind aforisme. "Mass-media creează staruri. Azi este Lars Von Trier, mâine este Quentin Tarantino. Pentru că trebuie să vândă ceva", a spus regizorul, aşezat pe un scaun, în faţa celor veniţi să îl admire. De la preţul petrolului la Cehov, acesta a găsit un răspuns pentru fiecare întrebare. "O sticlă de apă este 1,5 dolari, în timp ce o sticlă de petrol, 1,2 dolari", a spus el. Inevitabil, el a fost întrebat cum aduce sufletul rusesc în filmele sale. "Nu ştiu ce este aia suflet rusesc", a răspuns regizorul. "Sufletul rus este ceva mistic, adânc, pasional, inexplicabil", a spus el, pentru a concluziona: "Shakespeare era rus". "Dacă ruşii erau albaştri, nu era nicio problemă, dar aşa... suntem albi şi nu ne purtăm ca albii", a încercat artistul să explice sentimentul de uimire pe care restul oamenilor îl au faţă de ruşi.

Acesta a mai spus că a avut cu Andrei Tarkovski mai degrabă o relaţie de rivalitate de lupi tineri decât o relaţie maestru-elev. "Nu am învăţat nimic de la Tarkovski şi nici Tarkovski de la mine. Eram parteneri. De fapt, când ai 25 de ani, nu înveţi nimic de la nimeni. Înveţi când ai 70 de ani", a spus el. În ceea ce priveşte mistificarea lui Tarkovski, Koncealovski a concluzionat: "Tarkovski este mort, din cauza asta este un mit. Dacă nu era mort, probabil vă ţinea discursuri". Acesta a adăugat, totuşi, despre marele regizor: "Tarkovski vedea ce nimeni nu putea vedea. Tocmai din cauza aceasta nu poţi avea o şcoală a lui Tarkovski". Filmul rămâne, pentru Koncealovski, un lucru care nu poate fi dezbătut îndelung. "Cred că un om, după ce vede un film, trebuie să se ducă acasă şi să bea o votcă, nu să vorbească despre el", a mai spus regizorul rus.

Andrei Koncealovski a primit, sâmbătă, titlul de Doctor Honoris Causa din partea UNATC Bucureşti.

Regizorul a prezentat la Bucharest IFF (11 - 17 aprilie) filmele sale "Un cuib de nobili" şi "Siberiada".

Născut la Moscova, în 1937, într-o familie de scriitori şi artişti, Andrei Koncealovski a decis să facă cinema după ce a văzut şi s-a îndrăgostit iremediabil de capodopera lui Mihail Kalatozov "Zboară cocorii/ Letyat zhuravli" (1957). Coleg de facultate cu Andrei Tarkovski, cei doi au scris împreună o altă capodoperă a cinematografiei ruseşti, "Andrei Rublyov" (1966). Andrei Koncealovski a devenit celebru pe plan internaţional cu filmele "Unchiul Vanea/ Dyadya Vanya" (1970, cu Innokenti Smoktunovski şi Serghei Bondarciuk), considerat de Woody Allen drept "una dintre cele mai bune adaptări după Cehov", şi "Siberiada/ Sibiriada", care a câştigat premiul special al juriului la Cannes, în 1979, şi care l-a propulsat pe regizor în atenţia producătorilor americani, ce i-au facilitat, de altfel, stabilirea în Statele Unite ale Americii.

Timp de un deceniu, până la prăbuşirea blocului sovietic, Koncealovski a făcut filme în limba engleză - "Maria's Lovers" (1984), "Runaway Train" (1985), "Duet for One" (1986), "Homer and Eddie" (1989) şi "Tango & Cash "(1989) -, lucrând cu importanţi actori europeni şi americani: Max von Sydow, Robert Mitchum, Jack Palance, Sylvester Stallone, Kurt Russell, Nastassja Kinski, Liam Neeson, Bob Hoskins, Julie Andrews, Alan Bates, Whoopi Goldberg, Jon Voight, John Goodman, Eric Roberts şi James Belushi. La începutul anilor '90, regizorul s-a întors în Rusia, unde s-a orientat mai mult spre regia de teatru, pasiune descoperită în perioada petrecută în Vest.