INTERVIU Nae Caranfil, despre comedia "6,9 pe scara Richter": "Mi-aş dori ca sfârşitul lumii să fie o secvenţă de musical. Un Grand Finale"

"6,9 pe scara Richter", cel mai nou film al regizorului Nae Caranfil, a fost proiectat pentru presă pe 11 ianuarie. Regizorul unor succese româneşti precum "Filantropica" şi "Restul e tăcere" revine cu cel de-al şaptelea lungmetraj al său, o comedie burlescă, ţesută cu elemente de musical, despre criza vârstei de mijloc, dragoste, depresie şi frica obsesivă de cutremure.

O comedie "parţial realistă, parţial nerealistă", potrivit regizorului şi scenaristului Nae Caranfil, "6,9 pe scara Richter" e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie şi obsesia marelui cutremur devastator, anunţat ca iminent de toţi experţii. Însă adevăratul "cutremur" pentru el se dovedeşte a fi reapariţia intempestivă a propriului său tată, după decenii de absenţă. Manipulator şi amoral, acesta se instalează în universul fiului, confiscându-l cu totul si bulversându-i complet existenţa.

Lungmetrajul simfonic este doldora de umor noir, iar povestea realistă din prim-plan este supradimensionată de scene onirice în care spaima de cutremur e recurentă. Viaţa reală a tânărului plonjează în vis şi spectacol.

Este primul film la care Nae Caranfil semnează nu doar scenariul şi regia, cât şi muzica şi versurile. În rolurile principale pot fi urmăriţi Laurenţiu Bănescu, Maria Obretin, Teodor Corban şi Simona Arsu. „Ar fi putut fi o dramă cumplită despre depresii clinice, cutremure şi bătrâneţe. În schimb, a ieşit o comedie despre toate acestea care până la urmă se transformă într-un musical. Am pornit de la ideea unei relaţii tată/fiu în care tatăl este tânăr, iar fiul bătrân. Asta însemnând că tatăl are comportamentul unui tânăr, adolescent chiar, în timp ce fiul se confruntă anevoie cu criza vârstei mijlocii”, spune Nae Caranfil.

”O comedie din teme ca sindromul bipolar, criza vârstei a doua, obsesia unui cutremur devastator, toate aceste elemente care fac ca viaţa noastră în acest început de secol să fie nesigură”, şi-a clasificat Nae Caranfil propriul film.

În interviul pentru MEDIAFAX, cineastul Nae Caranfil povesteşte despre noaptea cutremurului din '77, care l-a surprins singur, pe când avea şaisprezece ani, la etajul cinci al unui bloc din Piaţa Iancului, despre cum îşi imaginează un sfârşit al lumii noastre precum o scenă de musical. Numărul de jazz-dance gândit de Caranfil pentru finalul comediei "6,9 pe scara Richter" ar putea fi o versiune de "sfârşit de lume". În lumea spectacolului, se numeşte Grand Finale. "Da, dacă ar fi să fac un exerciţiu de imaginaţie, aşa mi-aş dori să fie sfârşitul lumii, o secvenţă de musical".

Prezentăm integral interviul acordat de regizorul Nae Caranfil pentru MEDIAFAX despre ultimul său film "6,9 pe scara Richter":

Reporter: Unde eraţi şi ce făceaţi în noaptea cutremurului din '77?

Nae Caranfil: Aveam şaisprezece ani, eram acasă, la etajul cinci al unui bloc din Piaţa Iancului. Nu mai trăisem niciun cutremur, drept care, în primă fază, nu m-am speriat prea tare, am crezut că sunt nişte lucrări care au loc undeva prin cartier. Dar după un număr bun de secunde mi-am dat seama că e ceva mai grav, însă eram singur, părinţii mei erau plecaţi, însă după ce s-a consumat totul, ţin minte că tatăl meu s-a întors acasă şi am ieşit împreună la o plimbare nocturnă, să vedem cam care sunt consecinţele, urmările. Ne-am plimbat cam dinspre Piaţa Iancului până înspre liceul Mihai Viteazul. Totul părea în regulă, oamenii erau în casele lor, deci ne-am spus că ne-am speriat degeaba. A doua zi am aflat şi am văzut care sunt dimensiunile dezastrului.

Rep.: Care au fost poveştile reale care v-au inspirat în film. În comedia "6,9 pe scara Richter" e vorba şi despre o relaţie tată-fiu? E vreo urmă de biografie în film?

N.C.: Nu e autobiografic în niciun fel. Tatăl meu nu are nicio legătură cu Daddy din film. N-am avut nicio interrelaţie care să semene, nici pe departe, cu ce se întâmplă între Tony şi Daddy.

Rep.: Există o replică în film despre tinerii de azi, sobri şi serioşi şi dandy-ul hedonist care este tatăl, Daddy. Tony actorul tânăr se întâlneşte după mulţi ani cu tatăl aviator care l-a părăsit la cinci ani. Cum aţi gândit contrastul dintre generaţii?

N.C.: Povestea nu a provenit neapărat din realitate. Am imaginat-o, mai degrabă. Pornind de la o istorie care mi-a fost povestită de cineva care a trăit într-un fel întâlnirea cu propriul tată, mi s-a părut o bună premisă pentru comedie.

Rep.: Cum a fost să imaginaţi un musical?

N.C.:  Secvenţele de musical sunt puţine. În principiu, numai una spectaculoasă, numărul "Grand Finale". A fost o experienţă minunată pentru mine, pentru că, spre deosebire de cum se creează aceste lucruri în general, eu am fost autor total, am compus muzica, am scris şi versurile, n-am făcut eu coregrafia, dar, să spun aşa, am gândit "scenariul" acestui moment muzical, adică ce se va întâmpla în fiecare moment, pe muzica pe care tot eu o creasem şi am văzut cu trecerea săptămânilor şi a lunilor cum acest lucru care apăruse în imaginaţia mea, în mentalul meu, a plonjat pe o scenă şi s-a materializat şi s-a imprimat pe peliculă şi a devenit film.

Rep.: Aşa vă imaginaţi sfârşitul lumii?

N.C.: Nu văd sfârşitul lumii, dar dacă ar fi să fie, da, aşa mi l-aş dori, ca într-o scenă de musical.

Regizorul şi scenaristul Nae Caranfil este deopotrivă autorul textelor şi compozitorul pieselor muzicale de pe coloana sonoră a celui mai recent film al său, 6,9 pe scara Richter, o comedie cu momente de musical puse în scenă de coregraful sârb Milan Gromilić.

Pasiunea regizorului Nae Caranfil pentru musical este veche dar, deşi nu se află la primul său proiect muzical, "6,9 pe scara Richter", este primul film la care semnează muzica şi versurile: "Compun muzică oarecum în acelaşi mod în care îmi scriu şi scenariile. Caut, nimeresc sau mă las sedus de o «frază»muzicală; câteva note. După care încep să construiesc şi să structurez în jurul ei, să dezvolt şi să complic ideile muzicale, încercând în acelaşi timp să nu pierd din vedere subiectul: ce vreau să povestesc. Căci muzica povesteşte şi ea, ca orice altă artă."

Bazate pe mitul lui Orfeu, secvenţele de musical puse în scenă în "6,9 pe scara Richter" au fost realizate în colaborare cu Milan Gromilić,coregraf specializat în stilul jazz-dance pe care l-a studiat cu discipolii celebrului Bob Fosse, pe Broadway, şi balerin solist la teatrul muzical Terazije Theatre din Belgrad. Scenografia este semnată de Andreea Popa iar costumele au fost realizate de Doina Levintza, piesele fiind interpretate de actorii din distribuţie. "Într-un număr de «musical» autorii sunt mai mulţi, iar armonizarea compozitorului cu orchestratorii, cu coregraful, scenograful, pictorul de costume, maestrul de lumini şi directorul de imagine trebuie să fie impecabilă. Rareori se întâmplă aşa, dar atunci când se întâmplă, momentul poate să devină memorabil. Îmi doresc să ni se fi întâmplat şi nouă", spune Nae Caranfil.

"6,9 pe scara Richter" va avea premiera în cinematografe pe 20 ianuarie 2017 şi va rula în 30 de oraşe din ţară: Bucureşti, Cluj- Napoca, Constanţa, Iaşi, Timişoara, Craiova, Deva, Bistriţa, Piatra Neamţ, Târgu Jiu, Vaslui, Braşov, Ploieşti¸ Slatina, Lugoj, Călăraşi, Oneşti, Buzău, Focşani, Suceava, Alexandria, Piteşti, Oradea, Arad, Brăila,Târgu Mureş, Bacău, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin, Botoşani.

Citeşte şi: Adrian Ghenie va expune 12 picturi noi şi cinci colaje, la galeria Pace din New York

Citeşte şi: Procesele pe loturi, soldate cu excluderi, continuă la Uniunea Scriitorilor din România

Citeşte şi: CRONICĂ DE FILM:"6,9 pe scara Richter" al lui Caranfil. Dansând suporţi orice. Depresie, minciună şi inocenţă

Citeşte şi: Florin Piersic va sărbători împlinirea a 81 de ani pe scena Operei Naţionale din Timişoara