INTERVIU - Soprana Valentina Naforniţă: Scala a fost o provocare pe care am fost tentată să o refuz

Câştigătoare a prestigiosului premiu BBC Cardiff Singer of the World pe 2011, pe când avea numai 24 de ani, Valentina Naforniţă spune în interviul acordat MEDIAFAX că, deşi a fost încurajată să se înscrie în competiţia celor mai bune voci din lume, nu i s-au dat prea mari speranţe pentru acest trofeu, în condiţiile în care, de foarte mult timp, nicio voce din România nu mai strălucise pe mult râvnita scenă.

Însă, dincolo de premiul BBC Cardiff Singer of the World, soprana spune că întreaga ei viaţă - ca de altfel a oricărui artist de operă care îşi doreşte o carieră frumoasă - este o disciplină continuă, de la cea mentală, care presupune renunţarea la emoţii şi orgolii inutile, până la un stil de viaţă sănătos, inclusiv alimentar.

În interviul acordat MEDIAFAX, soprana Valentina Naforniţă vorbeşte şi despre provocările profesiei pe care o practică şi căreia i s-a dedicat de la prima oră de canto clasic pe care a urmat-o şi spune că, deşi experienţa de pe scena Teatro alla Scala din Milano a fost una solicitantă şi a fost tentată iniţial să o refuze, acum nu se "întristează" deloc pentru că a făcut acest pas.

Prezentăm integral interviul acordat de soprana Valentina Naforniţă agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Când ai stabilit primul contact cu muzica de operă?

Valentina Naforniţă: Am început cu muzica uşoară pe când aveam cam 5 ani, odată cu primul concurs la care am participat. A continuat în perioada liceului, cu participări la diferite concursuri şi cu premii.

Întâlnirea mea cu muzica de operă s-a petrecut mult mai târziu, la vârsta de 16 ani, când am mers la Colegiul Naţional de Muzică din Chişinău, unde am mers de fapt să studiez muzica, să studiez canto şi muzică uşoară. Dar nu era această disciplină la acel colegiu. Mi s-a spus că este numai secţie de canto clasic şi pot să merg să încerc. Am mers pentru că eu am cântat în cor într-o manieră clasică. Aşa că, după prima mea oră, după prima mea încercare de a cânta muzică clasică pur şi simplu, am zis că asta vreau să fac mereu.

Reporter: După ce ai decis că opera este cea mai bună alegere, ai mai cântat muzică uşoară?

Valentina Naforniţă: Da, doar aşa, de plăcere, însă nu am făcut nimic cu asta, pentru că, desigur, este cu totul altceva - alt stil, altă abordare, altă tehnică.

Reporter: Ai în palmares, la numai 26 de ani, premii prestigioase, printre care şi BBC Cardiff Singer of the World. Cum ţi-a schimbat acest premiu cariera şi viaţa?

Valentina Naforniţă: Toată viaţa mea este mereu într-o schimbare. Desigur, mi-a adus foarte multe lucruri pozitive în viaţa de artist, pentru că, în primul rând, am cunoscut foarte mulţi oameni importanţi din muzica clasică - voci, impresari, dirijori - şi asta este foarte important, pentru că, de obicei, mergi la audiţii pentru asta, îţi ia foarte mult efort să dobândeşti ce am dobândit eu poate foarte uşor, deşi nu a fost uşor deloc.

Reporter: Cum a fost pregătirea pentru Cardiff?

Valentina Naforniţă: Pregătirea mea a fost foarte severă şi nu cred că mi-am impus-o. Pur şi simplu cred că am fost foarte stresată, pentru că eu cunoşteam foarte bine ce presupune acest concurs, ştiam chiar de la începutul studenţiei ce înseamnă el, ştiam despre marii artişti care sunt acum şi care, la începuturile carierei lor, au luat Cardiff-ul. Am studiat mereu. Nici de dormit nu puteam, pentru că mă gândeam la ceea ce trebuie să fac, la emoţiile de pe scenă. Desigur, era ceva foarte stresant să te gândeşti că sunt atâţia oameni în sală, dar şi în faţa ecranelor şi, nu în ultimul rând, comisia care a fost mereu de cea mai înaltă clasă.

Reporter: Îţi mai aminteşti cine a făcut parte din juriul de atunci?

Valentina Naforniţă: Da, preşedinte al comisiei a fost Dame Kiri Te Kanawa, o mare soprană pe care am adorat-o şi o voi adora mereu, Denis O'Neill, Lorenzo Mariani şi mulţi alţii.

Reporter: Ai primit vreun mesaj din partea vreunui membru al juriului care te-a impresionat?

Valentina Naforniţă: Da. Marilyn Horne, vestita mezzosoprană din America, mi-a spus, chiar după prima etapă: "Ai o voce foarte frumoasă şi trebuie să faci belcanto". Dânsei i-a plăcut foarte mult timbrul meu şi maniera interpretativă.

Reporter: A fost acest concurs pe o listă a etapelor de parcurs sau a realizărilor necesare în cariera ta sau a fost o întâmplare fericită?

Valentina Naforniţă: Nu. Nicidecum. Nu am o astfel de listă. Totul s-a întâmplat cum a fost să se întâmple. În ceea ce priveşte participarea, a fost totul atât de banal, pentru că mi s-a spus că există această audiţie pentru concursul Cardiff şi mi s-a mai spus că nu am foarte multe şanse la titlu, pentru că din România, în ultimii ani, nu a fost ales nimeni. "Însă poţi să mergi. Nu te costă nimic", mi-a spus profesorul care m-a sfătuit să merg la acest concurs.

Reporter: Cum îţi explici că vocile româneşti se aud mai bine din străinătate?

Valentina Naforniţă: Acesta este cursul vieţii, acestea sunt şansele, acestea sunt scenele cele mai mari. Nimeni nu neagă faptul că Viena, că Metropolitan, că La Scala şi alte scene sunt cele mai mari din lume. Ele au ajuns să fie aşa de pe timpuri. Însă acelaşi efort îl faci tu ca artist şi la Opera din Bucureşti şi oriunde te-ai duce. Te dăruieşti în aceeaşi măsură. Probabil că este o problemă sau o gândire a publicului care nu îi valorează pe cei care cântă aici aşa cum îi valorează pe românii care cântă în alte părţi. Pentru că este acelaşi lucru.

În rest, pur şi simplu s-a întâmplat ca unii să ajungă acolo, aşa le-a fost sortit. Fiecare are locul lui şi drumul lui în viaţă.

Reporter: Revenind la scenele mari, ce înseamnă să cânţi la Scala?

Valentina Naforniţă: Acelaşi lucru ce înseamnă să cânţi la Viena. Nu pot să spun că este o diferenţă. Probabil ar trebui să fie un stres mai mare, pentru că ştiu că La Scala este foarte severă şi publicul este foarte sever, însă acelaşi lucru se întâmplă şi la Viena când vine vorba despre repertoriul german - vienezii sunt foarte severi. Publicul cunoaşte foarte bine absolut tot din repertoriul german, iar asta se întâmplă şi La Scala cu repertoriul italian.

Şi cu mine a fost poate şi mai şi, pentru că era vorba despre Verdi care a debutat la Scala. Însă nu m-am gândit la asta, pentru că mi-ar fi răpit din pregătire, poate ar fi răpit din calităţile mele şi am vrut să mă prezint cât de bine pot la momentul dat. Este foarte important să te poţi rupe de tot acest stres şi să nu vrei niciodată să faci mai mult. Fii tot tu! Dacă vrei să faci mai mult, şi aici mă refer la voce, cred că rişti. La Scala, teatrul este un pic mai mare decât la Viena şi, dacă te gândeşti să împingi un pic, şi asta te costă din energie, din tehnică şi de aceea pur şi simplu să fii tu şi să îţi construieşti personajul.

Reporter: Ai colaborat cu nume mari. Cine te-a influenţat şi cine ai simţit că te inspiră?

Valentina Naforniţă: Mă inspiră multe voci, dar am cunoscut-o personal, anul trecut, pe Irina Garancea, la Viena, şi, deşi apreciam de foarte mult timp vocea ei, calitatea timbrului, să vezi artistul timp de câteva luni în repetiţie, cum se dezvoltă şi cum se manifestă este foarte important pentru un tânăr artist şi m-a inspirat foarte mult. Desigur, suntem două voci diferite şi eu nu vorbesc despre voce, ci despre persoană.

Reporter: Ce înseamnă "acasă" pentru tine?

Valentina Naforniţă: Acasă înseamnă chiar "acasă", acolo unde m-am născut - locul, părinţii, familia, pentru că poate că îmi lipsesc atât de mult.

Reporter: De când nu ai mai fost acasă?

Valentina Naforniţă: Din februarie, însă atunci am stat două zile şi efectiv a fost ca un vis. Dar foarte rar reuşesc să merg acasă pentru mai mult timp, astfel încât să reuşesc să savurez din tot.

Reporter: Urmează să debutezi la Opera Naţională din Berlin în septembrie anul acesta. Care este ţinta cea mai înaltă pe care ţi-ai propus să o atingi în carieră?

Valentina Naforniţă: Nu există o ţintă. Consider că deja mi s-au întâmplat lucruri atât de importante şi ce să-ţi mai doreşti? Însă eu îmi doresc să ajung la o vârstă înaintată, să fiu sănătoasă să pot să bucur lumea şi să mă bucur şi pe mine cu vocea şi cu ceea ce fac.

Niciodată nu mi-am propus să cânt undeva anume. Nu sunt vise, nu sunt scopuri. M-aş bucura să cânt oriunde sunt invitată.

Reporter: Cât de "grea" este lumea operei? Care este disciplina unui artist liric?

Valentina Naforniţă: Nu este deloc uşoară. Efortul pe care îl faci ca artist liric este foarte mare. Este o disciplină pe care nu orice om o are. Sau chiar şi alt artist de muzică uşoară, de exemplu. Trebuie să ai un regim de viaţă sănătos - să ştii să te culci devreme ca să te poţi trezi devreme, pentru că noi începem repetiţiile la teatru foarte devreme şi trebuie să fim deja în formă. Vorbim chiar şi despre un regim alimentar. Pe mine mă ajută mult să fac ceea ce fac şi datorită a ceea ce mănânc. Când nu e nevoie să cânt, mănânc de toate, însă nu aş putea mânca ceva tradiţional românesc, cu mămăligă şi carne, înainte de a cânta. Trebuie să ştii să te organizezi, cum să te porţi cu corpul tău pentru a cânta bine. Pentru că vrei să îţi duci vocea, nu să te duci pe tine.

Însă nu asta este cea mai mare problemă, ci faptul că oră de oră, zi de zi, acelaşi program, pentru unii ar putea părea monoton, însă pentru mine nu este. Se schimbă piesele, se schimbă repertoriul, se schimbă colegii, mediul şi devine din ce în ce mai interesant. Pe de o parte, este foarte frumos, dar este şi acel lucru care te întristează - că nu eşti de multe ori alături de familie.

Reporter: Care sunt temerile cu care te confrunţi, dar fericirile şi provocările cu care te confrunţi?

Valentina Naforniţă: Mereu atunci când mi se propune să fac ceva nou a fost o provocare. Chiar şi pentru interpretarea de la Scala. A fost o foarte mare provocare pentru mine pe care, iniţial, am fost tentată să o refuz. Au fost unii care au vorbit că ar fi prea devreme pentru mine să fac un rol la Scala, dar nu m-a interesat. Eu ştiu ce pot şi doar eu pot să spun "da" sau "nu" şi să mă cunosc foarte bine. Am fost un pic nesigură pe mine, pentru că, desigur, este ceva foarte complicat de realizat, însă poate că, cu ajutorul oamenilor de acolo, al celor care m-au vrut în spectacol, am ajuns la concluzia că da, pot să o fac. A fost un pic riscant, pentru că nu am avut foarte mult timp la dispoziţie pentru a pregăti acest spectacol - aproape un an, în care mai aveam o grămadă de proiecte la Viena, care îmi consumau foarte mult timp şi energie. Am făcut, a trecut, poate că am avut ceva de învăţat din asta şi o ştiu doar eu şi o să ştiu de acum înainte cum, ce şi când trebuie făcut. Însă nu mă întristez deloc şi îmi pare foarte bine că am făcut acest pas.

Soprana Valentina Naforniţă a absolvit Colegiul "Ştefan Neaga" din Chişinău, continuându-şi studiile muzicale la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, cu sopranele Maria Slătinaru Nistor şi Eleonora Enăchescu.

Soprana a câştigat numeroase trofee, cel mai important dintre acestea fiind BBC Cardiff Singer of the World, în 2011, la vârsta de doar 24 de ani, alături de premiul Esordienti ("Tineri la început de carieră"), la cea de-a LXII-a ediţie a Concursului Anual pentru Tineri Artişti de Operă (Asociazione Lirica e Concertistica Italiana, 2011), şi premiul de excelenţă la Concursul Trofeul "Ion Dacian" Bucureşti (2011).

Angajată ca solistă a Operei de Stat din Viena din stagiunea 2011-2012, Valentina Naforniţă a interpretat rolurile Lisa din "La Sonnambula", de Vincenzo Bellini, Papagena din "Die Zauberflöte/ Flautul fermecat", de Wolfgang Amadeus Mozart, Barbarina din "Le Nozze di Figaro/ Nunta lui Figaro", de acelaşi compozitor, Giannetta din "L'Elisir d'amore/ Elixirul dragostei", de Gaetano Donizetti.

De asemenea, a participat la Festivalul Internaţional Eisteddfod de la Llangollen.

În 2012, a fost invitată să cânte la Concursul Internaţional de Operă de la Paris, unde a primit premiul al II-lea.

Programul Valentinei Naforniţă în stagiunea 2012-2013 a inclus debutul său la Teatro alla Scala din Milano, în rolul Gilda din "Rigoletto", de Giuseppe Verdi, un recital la Wiener Musikverein, după care vor urma rolul Musetta din "La Bohème", de Giacomo Puccini, alături de Orchestra Radio Olandeză la Concertgebouw din Amsterdam şi Gala AIDS de la Bonn. La Opera de Stat din Viena, soprana Valentina Naforniţă interpretează, stagiunea aceasta, rolurile Marzelline din "Fidelio", de Ludwig van Beethoven, Musetta din "La Bohème", de Giacomo Puccini, Najade din "Ariadne auf Naxos", de Richard Strauss, Clorinda din "La Cenerentola/ Cenuşăreasa" de Gioachino Rossini şi multe altele. Ea a efectuat şi un turneu alături de compania Operei de Stat din Viena în Japonia, cu "Le Nozze di Figaro", de Wolgang Amadeus Mozart, şi "Die Zauberflöte" de acelaşi compozitor, iar stagiunea viitoare va debuta la Opera de Stat din Berlin.