Video INTERVIU - Virgil Ianţu: Pentru mine, muzica nu este o întâmplare, a fost şi este un mod de viaţă - VIDEO

Virgil Ianţu este cunoscut publicului larg mai ales pentru emisiunile TV pe care le-a prezentat de-a lungul timpului şi mai puţin pentru cariera muzicală. Despre perioada în care a lucrat în televiziune, Virgil Ianţu spune că este "o întâmplare foarte fericită" din viaţa sa, din care a învăţat foarte multe. Nu neagă că i-ar plăcea să se reîntoarcă pe micile ecrane şi mărturiseşte că, odată ce va primi o propunere potrivită, nu va ezita să o accepte. Cu toate acestea, pare că muzica este partea importantă a carierei sale, artistul declarând în interviul acordat agenţiei MEDIAFAX că "muzica a fost şi este încă un mod de viaţă".

Reîntors la "prima dragoste", Virgil Ianţu va susţine un concert simfonic alături de Bucharest Jazz Orchestra şi Orchestra Română de Tineret, dirijate de Andrei Tudor, sub direcţia muzicală a lui Sebastian Burneci, vineri, de la ora 20.00, în deschiderea celei de-a zecea ediţii a Bucharest Music Film Festival (BMFF), care se va desfăşura în perioada 19 - 28 iunie.

În interviul acordat MEDIAFAX, cântăreţul vorbeşte despre acest concert, dar povesteşte şi întâmplări din show-urile pe care le-a susţinut prin ţară, pentru a-şi promova albumul "Ieri şi azi", primul material discografic înregistrat de acesta, constând într-o serie de piese româneşti, compuse în stiluri şi perioade de timp diferite.

De asemenea, în interviul acordat MEDIAFAX, Virgil Ianţu vorbeşte despre participarea de anul acesta a României la Eurovision, dar şi despre intenţia sa de a lua parte la acest concurs, precum şi despre şansele pe care le au tinerii artişti care concurează în diverse emisiuni muzicale, ce pot reprezenta o rampă de lansare. Totodată, artistul aminteşte despre filmul în care a jucat anul acesta, dar şi despre dorinţa sa de a interpreta alte roluri în producţii cinematografice.

Prezentăm interviul acordat de Virgil Ianţu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Te-ai lansat în muzică şi apoi ai ales televiziunea, devenind cunoscut pentru emisiunile pe care le-ai realizat. Te-a ajutat cariera de muzician în televiziune?

Virgil Ianţu: Tot ce am făcut, de mic începând, în muzică m-a ajutat în tot ce am făcut după, extra zona muzicală. Încă mă alimentez din ce am învăţat în şcoală, din ce am învăţat acasă şi, chiar dacă a fost foarte greu, a fost o perioadă lipsită de copilăria adevărată, cum ştiu toţi cei care au făcut un instrument de la vârsta de 5 ani jumate - 6, dar, pe lângă sechelele pe care încă le mai avem, sunt foarte multe lucruri care ne-au ajutat în tot ce am făcut, în special în televiziune, unde e nevoie de un auz bun, de simţ scenic, de tot ce înseamnă o apariţie scenică.

Rep.: Pentru o bună perioadă de timp, televiziunea a reprezentat prioritatea numărul 1 a ta - în ceea ce priveşte partea profesională. Cel puţin aşa era obişnuit publicul. Se schimbă acest lucru? Ocupă muzica, de acum încolo, primul loc?

V. I.: Nu pot să ofer un loc 1, ca la tenis, celui care are mai multe puncte, pentru că e greu de contorizat. Muzica nu e o întâmplare, muzica a fost şi este încă un mod de viaţă. Televiziunea este o întâmplare foarte fericită din viaţa mea, din care am învăţat foarte multe şi sper să mai am ocazia să învăţ şi să mai ofer ce pot oferi eu în televiziune. Muzica, în urma unei frământări pe care am avut-o cu nişte anişori în urmă, a devenit mult mai prezentă şi mai vizibilă şi mă ocup foarte, foarte mult de treaba asta, pentru că am avut o idee, care s-a concretizat şi, în urma acestei idei de a reorchestra, împreună cu George Natsis şi, ulterior, cu Sebastian Burneci, nişte piese româneşti consacrate, piese iubite de noi toţi, de a le reorchestra în ideea asta elegantă, zic eu, şi cu clasă swing. Mă ocup de treaba asta în perioada următoare. O să am şi am avut concerte prin ţară. Foarte frumoase. La Operă la Cluj, de două ori la Filarmonică la Timişoara, am avut şi evenimente de corporate. Urmează două concerte. Unul la Berăria H (din Bucureşti, n.r.), dar cel mai important este cel de pe 19. Pe 19 luna asta. Avem un concert organizat de ArCuB, în cadrul unui festival de muzică de film. Voi deschide festivalul cu muzică românească. Am bucuria să-i am în spate pe prietenii mei din orchestră şi, alături de ei, voi avea pe scenă şi corzi din Orchestra de Tineret. E o mare bucurie să ai instrumentişti atât de buni în spate, cum am spus: suflătorii şi secţia ritmică din trupa BJO (Bucharest Jazz Orchestra, n.r.) - pe care îi am în spate şi cei care vin de la Orchestra de Tineret - pe care abia aştept să-i cunosc şi abia aştept să repet cu ei.

Rep.: Este prima dată când cânţi alături de Orchestra de Tineret?

V. I.: Am avut ocazia să cânt la Festivalul Bucureştiului - 555. Am cântat o piesă şi acea orchestră cred că a avut şi membri din Orchestra Tineretului. Nu ştiu dacă era exact Orchestra Tineretului, dar am cântat alături de instrumentişti din Orchestra Tineretului de-a lungul timpului. Dar în formula asta... e o formulă inedită şi în postura în care mă aflu acum. Va fi o seară faină, foarte relaxată. O să ascultăm împreună muzică românească şi sper să ne bucurăm împreună.

Rep.: Vorbeai de colecţia pe care ai lansat-o - "Ieri şi azi" -, în urmă cu un an. Cum a venit ideea acestui album şi cât a durat realizarea lui?

V. I.: A durat mult, nici nu credeam că o să se mai întâmple, pentru că realizam în fiecare zi care trecea cât de greu este să faci un asemenea album. Pornind de la munca de a reorchestra fiecare piesă, pentru că sunt piese româneşti care sună cumva în urechea noastră şi era foarte riscant să vin eu cu vocea mea şi cu o orchestraţie nouă să reinterpretez o piesă. Trebuia să găsesc nişte oameni cu bun-simţ artistic, care să nu se îndepărteze foarte tare de original şi, totodată, să aducă ceva nou. Şi lucrul ăsta cred că s-a întâmplat perfect pe album, iar ce nu s-a auzit pe album s-a mai auzit în alte concerte şi piesele reorchestrate apoi de Sebastian Burneci, cel care conduce, de fapt, trupa din spatele meu, sunt la fel, piese tot româneşti reorchestrate cu aceeaşi măsură. Sper să se audă foarte bine, sper să fie un sunet bun, pentru că ceea ce se aude, din punctul nostru de vedere, e la un nivel foarte ridicat calitativ.

Rep.: Cum s-a făcut selecţia acestor piese? Care au fost criteriile?

V. I.: Selecţia e subiectivă, am făcut-o eu - clar, dar cred că atinge mai multe zone, pentru că am început de la perioada Aura Urziceanu, Nicu Alifantis şi am venit până încoace, Sarmalele Reci, Timpuri Noi, Simplu, Loredana. Sarmalele Reci nu are pe album, dar are în concert o piesă. Am şi o piesă - aici iar a fost un risc foarte mare, mi-era foarte teamă de piesa asta - o piesă a lui Dan Spătaru. Zic «Mă băieţi, eu aud piesa asta într-un fel, hai să încercăm să o facem!». Cred că o să fie o surpriză foarte mare, pentru că este foarte diferită ca orchestraţie, dar îşi păstrează spiritul şi e foarte faină varianta. Toată lumea rămâne surprinsă de ce transformare a suportat piesa asta şi cât de faină e.

Rep.: Care a fost reacţia artiştilor după ce au ascultat piesele în varianta ta?

V. I.: Una foarte bună, nici n-am avut emoţii, pentru că ştiam pe cine am ales pe disc, din prisma muzicii, şi ştiam că acei muzicieni se vor bucura să împărtăşească cu mine aceste piese. Eu sunt onorat că le pot cânta şi cred că şi ei sunt bucuroşi că cineva s-a gândit să le reînprospăteze, să le dea o nouă formă. Am discutat cu fiecare compozitor în parte, când s-a putut şi cu artistul şi lucurile au fost OK, nu am avut vreo problemă şi cine a ascultat piesa a reacţionat bine.

Rep.: N-aţi avut nicio problemă în cazul niciunei piese în a nu vă da acordul artistul?

V. I.: Am avut o problemă, dar aia trece, o cânt în concert fără nicio...

Rep.: Noua generaţie de artişti preferă că cânte în limba engleză. Tu ai ales să cânţi în limba română. Nu este acesta un risc?

V. I.: Eu nu mă simt bine să cânt într-o limbă pe care nu o stăpânesc perfect. Nu mă simt bine să prezint. De exemplu, evenimente mi s-a mai cerut să prezint în engleză. Mie îmi place să fiu liber. Să pot să glumesc când vreau, cum vreau, cu cine vreau, iar glumele mele sunt foarte româneşti, deşi au un aer britanic ca stil, dar necesită o exprimare românească. De ce m-aş duce într-o zonă în care n-aş fi nici confortabil şi care e deja tăbăcită? Tocmai că am crezut în muzica românească şi cred în continuare. Nu sunt de acord cu cei care vin şi spun că astăzi nu se mai face muzică. Cred că se face muzică în aceeaşi cantitate - doar muzică adevărată -, doar că sunt multe rebuturi pe lângă. Asta e altă discuţie. Dar cred că muzică românească există şi, dacă suntem atenţi şi nu plecăm urechea doar la difuzările de la radio, Youtube şi suntem atenţi şi facem o medie şi plecăm urechea la muzica românească, o să descoperim, chiar şi din astea pe heavy rotation, o să descoperim nişte piese foarte faine.

Rep.: Ai fost în turneu pentru promovarea acestui album. Publicul este de aceaşi părere cu tine referitor la muzica româneasacă? Care a fost atmosfera la concerte?

V. I.: A fost o surpriză pentru toată lumea, tocmai pentru că s-a întâmplat să nu ştie la ce vin. Veneau la mine, dar nu ştiau exact ce se întâmplă. Am auzit discuţii, de exemplu, la Cluj, la pauză: "Domnule, da nu ştiam, eu am crezut că e un eveniment, aşa". Nu ştiau exact ce o să fac eu acolo, recit din Minulescu, ce-o fi... Dar lumea a rămas foarte, cumva, surprinsă în primă fază, după care s-a bucurat foarte tare să audă că se întâmplă aşa ceva. Eu chiar vreau să dezvolt treaba asta şi să găsesc formule care să-mi ofere accesul la cât mai multă lume, pentru a le oferi ceea ce am făcut eu în ultima vreme.

Rep.: Putem spune că publicul pe care l-ai fidelizat în anii de televiziune este acelaşi care vine acum la concertele tale?

V. I.: Nu, dar ajută. Adică ei vin spre mine, eu văd şi pe paginile mele de socializare, ei vin şi eu încerc să le ofer prin articole pe care le scriu, săptămânal şi altă dată mai des, şi nu le scriu la comandă şi la număr, le scriu la stări şi la probleme. Încerc să mă implic şi social cu armele pe care le am eu şi încerc să-i atrag pe cei care cred în (...) calitate şi în lucurile făcute, aşa cum spuneam şi mai devreme, cu măsură, cu bun-simţ şi respect.

Rep.: Vorbeai de reţelele de socializare. Ţii astfel legătura cu publicul, cu fanii? Le răspunzi, vorbeşti cu ei?

V. I.: Cu fanii... Ţin legătura cu oamenii. Ţin legătura cu ei şi le răspund când au întrebări. Aşa cum ei au fost alături de mine atâţia ani şi cum sunt alături de mine, încerc să fiu şi eu alături de ei.

Rep.: În copilărie ai cântat la vioară. În prezent mai cânţi la vreun instrument?

V. I.: Nu, mă mai aşez aşa la pian, pe cât îl stăpânesc eu puţin. Nu mi-a plăcut pianul deloc, fiind foarte diferit faţă de instrumentul pe care l-am făcut de mic. La vioară mă mai joc din când în când. Dar gândeşte-te că au trecut 25 - 26 de ani de când n-am mai studiat la modul foarte serios. Aşa, că am mai cântat cu Nicu Alifantis în concert o piesă - două, asta e altă treabă, dar studiatul la vioară e o treabă foarte grea.

Rep.: În 1996, ai câştigat, alături de grupul din care făceai parte (The Fifties, n.r.), premiul al treilea la Mamaia (la secţiunea creaţie, n.r.). Care este părerea ta despre astfel de concursuri. Îi ajută pe tinerii la început de drum participarea la astfel de concursuri?

V. I.: Orice apariţie scenică ajută. Eu cred că, dacă ne uităm, inclusiv concursurile astea de televiziune - nu pun preţ foarte, foarte mare pe ce se întâmplă după aceste emisiuni, pentru că nu ţine de acea televiziune. Televiziunea oferă un show, e foarte bine-venit şi bine că se întâmplă asta, dar după aia ţine de tine foarte mult. Începând cu show-urile de televiziune cred că şi - aşa cum era Mamaia şi eu am prins-o când mai reprezenta ceva - chiar pentru unii şi ştiu oameni care au trecut pe acolo şi care au făcut, până la urmă, ceva în muzică. Uite, de exemplu, Alex Velea a fost la o emisiune pe care am prezentat-o eu, "Star Factory", şi de acolo a început treaba foarte serios. Şi mai sunt. Am mai văzut şi pe la alte televiziuni. Deci, sunt clar o rampă pentru mulţi care încearcă, care vor şi nu ştiu cum să înceapă - se duc la o emisiuni, sunt văzuţi şi dacă... Uite, de exemplu, am fost în juriu la Festivalul "Florian Pitiş" (...), festival pentru elevi, organizat de Liceul Lazăr. Sunt două secţii acolo, de muzică şi de teatru. Şi vin elevii din toată ţara. Spectacole foarte frumoase de teatru, care ar sta în picioare oricând pe o scenă, chiar şi în Bucureşti, şi anul ăsta a fost primul an foarte bogat, la secţia de muzică, în apariţii surprinzătoare. Şi surprize plăcute, cum am dat de o fată cu o voce, cu un glas nativ fantastic, cu o tehnică vocală, cu ureche foarte bună şi chiar am luat contactul şi s-ar putea să-i fac o surpriză.

Rep.: Având în vedere că te axezi în această perioadă pe muzică, te-ai gândit să participi la Eurovision, să reprezinţi România în Europa?

V. I.: Ştii că m-am gândit acum, recent, mă uitam la băieţii de la Voltaj, care, după mine, au mers cu o piesă foarte OK, dar poate chiar prea decentă pentru ce se cere, ce se vede în general. Cu un mesaj social în regulă. Mie mi-a plăcut. Ei sunt o trupă care se pliază şi care sunt constant vizibili exact cât trebuie, nu agresiv, iar Călin e un băiat minunat, tot aşa, de bun-simţ. M-am gândit la treaba asta. Îmi trebuie o compoziţie şi eu ştiu cam ce gen de compoziţie mişcă în asemenea context. Nu ştiu... să văd... poate... Mi s-a propus să particip chiar anul ăsta în faza naţională, dar nu prea îmi plăcea contextul şi ce se întâmpla acolo.

Rep.: Ce crezi că îi lipseşte României pentru a câştiga un astfel de concurs, pentru că se tot încearcă?

V. I.: E o reţetă, o urmăream la sârbi când eram mic. Cred că există o reţetă, pe care unii au găsit-o, alţii ba. Eu îmi imaginez o piesă de la Eurovision - îmi dau seama dacă e bună şi dacă are şansă, e strict subiectiv - mi-o imaginez atunci când se anunţă la gală că se cântă din nou piesa respectivă şi în atmosfera acelei gale cam cum sună piesa: te ridică, te emoţionează, e fastuoasă, are tot ce îi trebuie? Cam aşa cred că trebuie să fie o piesă. Asta e reţeta Eurovision-ului şi, dacă un compozitor găseşte combinaţia perfectă între ce-am spus eu - să nu fie un sirop, nu dau nume acum -, să găsească un echilibru între ce se întâmplă în zilele noastre, ce e bun de la clasic şi cu o atmosferă de care vorbeam, cred că... Eu nu cred chiar atât de tare că voturile vin... Ştiu cum vin voturile, am văzut cum vin, dar cred că, dacă vii cu o piesă bună... Şi s-a dovedit. Au ajuns de două ori parcă pe locul trei trupe româneşti. A fost spectacol cu Sistem (...). E o variantă, o să mă gândesc, dar trebuie cineva să-mi scrie. Nu mă pricep la compus. N-am chestia asta cu compoziţia şi, dacă o am, o am rar. Am scris o piesă pe care am cântat-o cu Sore. Sore a făcut textul şi eu am compus melodia. Acum mai am în cap una, să văd dacă trebuie să o organizez un pic. E o altă meserie asta cu compoziţia şi îi apreciez enorm pe compozitori.

Rep.: E vreun compozitor cu care ai vrea să lucrezi în mod deosebit?

V. I.: N-am o ţintă. Cred că trebuie să ne întâlnim cumva la mijloc, ori întâmplarea, ori să avem intenţii comune şi să găsească el la mine ce trebuie şi să ne şi potrivim cu piesa. Nu-mi plac lucrurile forţate.

Rep.: Ce urmează după "Ieri şi azi" pe plan muzical?

V. I.: Urmează să mă organizez bine cu treaba asta şi să fac vizibil faptul că eu cânt, că am trupa mea în spate şi că apreciez ce se întâmplă în muzica românească de mult timp încoace.

Rep.: Spuneai la un moment dat că vrei să iei lecţii de actorie. În ce stadiu se mai află această idee?

V. I.: Întâmplător, am fost invitat să am o apariţie într-un film despre care nu pot spune prea multe. Este vorba de seria a doua a "Selfie" şi eu mi-am dorit de mult să încerc treaba asta şi m-am simţit foarte bine. Am lucrat cu Cristina Iacob. Este o domnişoară foarte tânără, dar care în platou acolo controlează lucrurile fantastic, surprinzător şi ştie să lucreze cu oamenii. Nu am auzit ridicându-se tonul la filmări. Pe oboseală, pe frig, toată lumea îşi vedea de treabă. Aşa cum am mai văzut echipe de filmare în Polonia şi ziceam «Dacă am avea şi noi aşa ceva, ar fi bine», dar uite că avem.

Rep.: Te-ai gândit să abordezi şi alte sfere artistice?

V. I.: Sfere artistice cum ar fi pictura? Nu. Asta cu filmul mi-ar plăcea. A fost o experienţă scurtă, dar mi-ar plăcea s-o mai încerc şi, dacă e nevoie să muncesc pentru asta şi mai mult - pentru că m-am pregătit, pentru cât aveam eu acolo chiar m-am pregătit -, aş face-o cu mare plăcere. Aş şi slăbi dacă ar fi cazul.

Rep.: Ai declarat la un moment dat, într-un interviu, că televiziunea este o glumă. Mai eşti "glumeţ" de acum încolo?

V. I.: O să vedem când voi găsi "bancul" potrivit. Da, îmi doresc. Discuţii au fost. Cred că piaţa este într-o perioadă foarte tulbure şi, probabil, lucrurile se vor aşeza şi cred că, tot aşa, mă voi întâlni cu cineva care ştie ce fac şi care ştie până unde merg şi care apreciază faptul că nu fac orice.

Rep.: Deci nu vei spune "nu" unui nou format?

V. I.: În condiţiile în care se respectă tot ce am făcut eu de când am început să fac televiziune până acum, cu drag. Adică, chiar îmi doresc, mi-e dor. Nu înţeleg de ce stau.

Virgil Ianţu (născut pe 20 februarie 1971, în Timişoara) este cântăreţ şi prezentator de televiziune. Înainte de a deveni cunoscut ca om de televiziune, Virgil Ianţu s-a remarcat în muzică. A studiat vioara de la vârsta de 5 ani, iar, un an mai târziu, a fost admis la Şcoala de Muzică din Timişoara (Liceul de Artă "Ion Vidu"). După absolvirea liceului, a urmat armata, iar, în 1990, a intrat la Academia de Muzică din Bucureşti. Între anii 1990 - 1999, Virgil Ianţu a fost membru al corului de cameră Madrigal, iar, din 1996, s-a alăturat grupului vocal The Fifties, alături de care a câştigat, la Mamaia, în 1998, premiul al III-lea la secţiunea creaţie.

În 2000, acesta a debutat în televiziune, când în România era difuzată pentru prima dată emisiunea "Vrei să fii miliardar?". "Big Brother", "Star Factory", "Copiii spun lucruri trăsnite", "Te crezi mai deştept?" sunt câteva dintre emisiunile pe care Virgil Ianţu le-a prezentat de-a lungul timpului. Acestora li se adaugă experienţa jurizării show-ului "Megastar", alături de Aura Urziceanu şi Adrian Despot.

"Ieri şi azi" reprezintă primul material discografic înregistrat de artist, constând într-o serie de piese româneşti, compuse în stiluri şi perioade de timp diferite. În cuprinsul albumului se regăsesc piese celebre din portofoliul Timpuri Noi ("Tanţa"), Aura Urziceanu ("Dor de viaţă"), Loredana ("Extravaganza"), Direcţia 5 ("Dacă ai şti"), Ştefan Bănică ("Găseşte-mi loc în inima ta"), Simplu ("Oare ştii"), Viţa de vie ("Praf de stele"), Aurelian Andreescu ("Dorul") şi Holograf ("Vreau o minune").