Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Şerban Ionescu primesc, post-mortem, stele pe Aleea Celebrităţilor

Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestări organizate vineri de Teatrul Metropolis, Primăria Municipiului Bucureşti şi centrul comercial Cocor, în care vor fi omagiaţi marii artişti ai scenei româneşti, cu ocazia Sfântului Filimon, ocrotitorul făuritorilor de spectacole, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

Astfel, de la ora 9.30, la Mănăstirea Radu Vodă (Zona Unirii), în prezenţa a numeroase personalităţi din lumea teatrului şi filmului românesc, va avea loc Sfânta Liturghie cu slujba de pomenire a actorilor decedaţi şi slujba de binecuvântare a celor vii.

Totodată, vineri, începând cu ora 13.00, vor fi decernate, in memoriam, pe Aleea Celebrităţilor din Capitală, patru stele, actorilor Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu şi Şerban Ionescu.

"Avem bucuria ca, în preajma sărbătorilor de iarnă, în ziua de Sfântul Filimon, ocrotitorul făuritorilor de spectacole, să readucem în memoria publicului patru mari stele ce strălucesc deja în Galaxia Teatrului Românesc: Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Şerban Ionescu. În sufletele noastre se vor aprinde reflectoare de înaltă tensiune a emoţiilor, ce vor clipi etern prin amintirile lor care vor rămâne vii în inimile noastre", a declarat George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis.

Decernarea celor patru stele se va face în prezenţa foştilor colegi, a prietenilor şi a rudelor artiştilor decedaţi. De asemenea, la eveniment, rudele artiştilor vor primi Placheta Bucureştiului, oferită de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, dar şi câte o stea din aur din partea casei de bijuterii Sabion, bijutierul oficial al evenimentului.

Aleea Celebrităţilor (Walk of Fame) este un proiect cultural iniţial de Teatrul Metropolis, Primăria Capitalei şi Cocor, care găzduieşte stelele celor mai cunoscuţi artişti români din lumea filmului şi a teatrului, în semn de preţuire a valorilor culturale din România.

Celebrul Walk of Fame românesc a fost inaugurat în ianuarie 2011. Pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului strălucesc deja stelele altor mari personalităţi: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Ştefan Iordache (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu, Mariana Mihuţ, Marin Moraru, Iurie Darie, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă, Costel Constantin.

Liviu Ciulei a decedat pe 24 octombrie 2011. Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în "Visul unei nopţi de vară" la Teatrul Odeon din Capitală. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash.

Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase. La experienţa de regizor, actor, scenograf şi scenarist s-a adăugat cea de director artistic, Liviu Ciulei ocupând această poziţie, timp de zece ani, la Teatrul Bulandra din Bucureşti, dar şi la Teatrul "Tyrone Guthrie" din Minneapolis.De asemenea, Liviu Ciulei a fost profesor de teatru la două universităţi prestigioase: Columbia University şi New York University.

Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei, se numără premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes din 1965, pentru "Pădurea spânzuraţilor", Globul de Cristal, la Karlovy Vary, în 1969, pentru filmul "Valurile Dunării", premiul UNITER, în 1996, premiul de excelenţă UNITER, 2001, premiul de excelenţă în cinematografia română, 2002.

Ion Lucian, un cunoscut actor de teatru, regizor, scenarist şi dramaturg, a decedat pe 31 martie 2012. Ion Lucian s-a născut pe 22 aprilie 1924, în Bucureşti. A absolvit Academia regală de teatru şi muzică din Bucureşti, în 1945. La 18 ani, juca pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, apoi, din 1945 până în 1947, a fost angajat al Teatrului de Operetă Alhambra. La Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru Bulandra) a jucat în perioadele 1947 - 1952 şi 1956 - 1960. Pe scena Teatrului Nottara a urcat în 1952, pentru ca mai târziu să devină actorul Teatrului de Comedie (1960 - 1964; 1972 - 1990).

Fondator şi director (1964 - 1972) al Teatrului pentru Copii "Ion Creangă" şi al Teatrului Excelsior din Bucureşti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru şi Film (1952 - 1956), iar între 1998 şi 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitală. De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, "Cocoşelul neascultător", montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franţa), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugene Labiche, Georges Feydeau şi a publicat volumele "Le petit coq" (1975), "Fantezii pe teme umoristice" (1998) şi "Steluţe de umor" (2002).

În stagiunea 2010-2011, Ion Lucian a jucat la Teatrul Naţional în piesa "Comedia Roşie", în regia lui Alexandru Tocilescu, iar din 2002 ţinea capul de afiş la Teatrul de Comedie în "...escu", de Tudor Muşatescu. Din filmografia sa pot fi amintite "Două lumi şi o dragoste" (1947), "Viaţa învinge" (1951), "Gelozia bat-o vina" (1954), "Doi vecini" (1958), "D'ale carnavalului" (1958), "Titanic vals" (1964), "Mofturi 1900" (1964), "Doctor fără voie' (1976), "Roşia de un kilogram" (1979), "Rămăşagul" (1984), "Medalia de onoare" (2009).

Ion Lucian a primit titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 2004), o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. De asemenea, la ediţia 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat premiul de excelenţă.

Pe 4 mai 2011, a fost inaugurat în prezenţa directorului Ion Lucian, noul sediu al Teatrului Excelsior din Bucureşti, una dintre săli purtând chiar numele marelui actor, care a luptat pentru deschiderea acestei instituţii de cultură.

Emil Hossu a murit pe 25 ianuarie 2012, la vârsta de 70 de ani. Emil Hossu s-a născut pe 24 noiembrie 1941, la Ocna Sibiului, dar declara presei "Sunt maramureşean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în Bucureşti de foarte multă vreme". Întrucât tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945, toată familia sa a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de an şi trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinţii s-au întors în România. Casa, o fabrică de aţă şi maşina le fuseseră confiscate. În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu şi-a pierdut tatăl, bolnav de cancer. Pentru că nu avea "origine sănătoasă", Emil Hossu a reuşit să intre la Academia de Teatru şi Film abia din a treia încercare.

Emil Hossu a fost cunoscut în special datorită carierei sale cinematografice, însă primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. De asemenea, el a fost actor al Teatrului Nottara din Bucureşti. Printre filmele în care a jucat Emil Hossu se numără: "Triunghiul Morţii (1999), "Une mère comme on n'en fait plus" (1997), "Punctul zero" (1996), "Straniul paradis" (1995), "Cel mai iubit dintre pamânteni" (1993), "Liceenii în alertă" (1993), "Oglinda" (1993), "Balanţa" (1992), "Harababura" (1990), "Un Studio în căutarea unei vedete" (1988), "Să-ţi vorbesc despre mine" (1987), "Cale liberă" (1986), "Totul se plăteşte" (1986), "Noi, cei din linia întâi" (1985), "Secretul lui Nemesis" (1985), "Vara sentimentală" (1985), "Eroii n-au vârstă" (1984), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Convoiul" (1981), "Bună seara, Irina" (1980), "Iarna bobocilor" (1977), "Regăsirea" (1977), "Toamna bobocilor" (1975), "Aventurile lui Babuşcă" (1973), "Simpaticul domn R" (1969) etc.

El a fost cunoscut şi pentru rolurile din spectacole de teatru, printre care se numără: "Aniversarea", "Blocaţi în dormitor", "Capul de Răţoi", "Clipe de viaţă", "De trei ori dragoste", "Doamna nevăzută", "Doi pe o bancă", "În piaţa Vladimir", "Miciuna din mine", "Nu vorbiţi cu actorii", "O familie trăznită", "Omul cu mârţoaga", "Omul hazardului", "Special sânge". De asemenea, Emil Hossu a jucat în numeroase spectacole de teatru radiofonic.

Şerban Ionescu a decedat pe 21 noiembrie 2012, în urma unei lungi suferinţe. Şerban Ionescu s-a născut pe 23 septembrie 1950 în Corabia. Din cauză că tatăl, pilot de vânătoare, era detaşat mereu în altă localitate, Şerban Ionescu şi-a petrecut copilăria între Braşov şi Caracal, unde tatăl său lucra. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi după patru încercări a intrat la teatru.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa lui Amza Pelea şi la terminarea facultăţii a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, unde a interpretat numeroase roluri precum: "Locţiitorul" de Horia Lovinescu, "Pluta Meduzei" de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, "În căutarea sensului pierdut" de Ion Băieşu, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petrosani a fost o rampă de lansare pentru Şerban Ionescu, care a urmat să joace la Teatrul Mic şi Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul Odeon, după care din 2001 a putut fi admirat în producţiile Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), al cărui actor a fost până la sfârşitul vieţii sale. În ultimii ani a jucat în spectacolele: "Dineu cu proşti", "Eduard al III-lea", "Livada de vişini" şi "Molto, gran' impressione", pe scena TNB.

Pe de altă parte, Şerban Ionescu a avut şi o intensă activitate cinematografică. În 1980 regizorul Mircea Mureşan i-a încredinţat ceea ce a fost considerat rolul vieţii sale: Ion, în filmul "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii". A mai jucat în numeroase producţii, precum: "Horea", "Pădureanca", "Furtună în Pacific", "Mircea", "Şobolanii roşii", "Meurtres par procuration Proxy Murders/ Meurtres par procuration", "Al matale, Caragiale", "Pacala se intoarce", "Om sarac, om bogat". În ultimii ani a jucat în filmele: "Umilinţă" (2011), "Websitestory" (2010), "Dincolo de America" (2008), dar şi în serialele de televiziune "Anticamera" (2008) şi "Fetele marinarului" (2008). Şerban Ionescu a murit la sfârşitul lui noiembrie, anul trecut.