Mănăstirea Voroneţ îi cucereşte pe francezi: Este o minune în mijlocul pădurii, un loc magic

În ediţia de vineri a emisiunii "Le matin du départ", cu Dorothée Barba, de la postul public de radio France Inter (care face parte din Radio France), scriitoarea Lola Lafon vorbeşte despre vizita sa în România, precizând că a fost în Oneşti - oraşul natal al Nadiei Comăneci, dar a reuşit să viziteze şi Mănăstirea Voroneţ din nordul României, despre care spune că este "o minune în mijlocul pădurii".

Conform înregistrării emisiunii, care a fost publicată pe site-ul franceinter.fr, scriitoarea aminteşte că frescele Mănăstirii Voroneţ sunt atât de frumoase, încât o nuanţă de albastru a fost numită după culoarea lor, "albastru de Voroneţ".

Deşi Lola Lafon nu este o persoană credincioasă, aceasta a fost impresionată de harul acestui loc, pe care îl găseşte "pur şi simplu magic", se arată pe site-ul franceinter.fr.

Mănăstirea Voroneţ, supranumită "Capela Sixtină a Estului", este un complex monahal medieval construit în satul Voroneţ, astăzi cartier al oraşului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 de kilometri de municipiul Suceava şi la 4 kilometri de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare (1457 - 1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea Voroneţ se află, alături de alte biserici pictate din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO.

De mici proporţii, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează în mare măsură forma iniţială. Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare, anul 1496. Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (în altar), Ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare (în naos).

Născută în 1975, în Franţa, Lola Lafon a locuit ulterior în Sofia (Bulgaria) şi apoi în Bucureşti (România), în funcţie de locurile de muncă ale părinţilor săi. Iniţial s-a dedicat dansului, apoi a fost atrasă şi de literatură.

Printre romanele sale se numără "Une Fièvre impossible à négocier" (2003), "De ça je me console" (2007) şi "Nous sommes les oiseaux de la tempête qui s'annonce" (2011). Anul acesta, a apărut în Franţa volumul "La petite communiste qui ne souriait jamais", o carte despre parcursul profesional al Nadiei Comăneci.

Lola Lafon este şi cântăreaţă. Aceasta a lansat două albume "Grandir à l'envers de rien", în 2006 şi "Une Vie de Voleuse", în martie 2011. Totodată, fiecare lansare de carte a sa este însoţită de un "concert-lectură".