Nicolae Breban se retrage din consiliul Uniunii Scriitorilor. Manolescu: Nu s-a pus problema ca acesta să fie dat afară

În scrisoarea intitulată "Ruşine, dle N. Manolescu!", scriitorul spune că preşedintele USR l-ar fi calomniat atât în şedinţele de consiliu, cât şi în editorialele publicate în România literară, pe tema verdictului de colaborare cu Securitatea dat de CNSAS.

"Da, «amice», e cam jenant cu ce te ocupi sau nu te ocupi de o bună bucată de vreme; ba, folosind de vreo două decenii revista România literară, sprijinit de amicii apropiaţi de la GDS şi de la CNSAS, ataci memoria, numele şi opera unor scriitori de vârf, condamnaţi de comuniştii stalinişti la ani grei de temniţă, terfeliţi după moartea lor, precum poetul Ion Caraion sau, mai recent, marele cărturar, cunoscut şi elogiat pe două continente, Adrian Marino", scrie Nicolae Breban.

Breban mai scrie, în acelaşi document, că Manolescu a spus şi a scris lucruri neadevărate legate de aşa-zisa colaborare a lui cu Securitatea. "(..) de data aceasta, mă voi ocupa doar de editorialul d-tale din nr. 16 al R.L. şi de ecourile ultimei şedinţe de consiliu a USR care mi-au parvenit, aici, unde mă aflu, încă departe de Capitală", scrie Nicolae Breban.

De cealaltă parte, Nicolae Manolescu a declarat pentru MEDIAFAX că Nicolae Breban nu a asistat la şedinţa de consiliu a USR şi a fost informat de o terţă persoană în legătură cu ceea ce s-a discutat la această reuniune. "Nu numai că nu l-am calomniat, mi-am exprimat şi mirarea că dosarul lui este judecat (...) nu s-a pus niciodată problema să fie dat afară", a declarat preşedintele USR, adăugând că nu a văzut, deocamdată, scrisoarea originală a lui Breban şi că îi va răspunde acestuia, cel mai probabil, luni seară.

Totodată, Breban a scris în document: "Printr-un joc nici măcar prea subtil de amestec de adevăr şi de insinuări calomnioase, afirmi cu mină gravă tot felul de prăpăstii, ca să nu le spunem minciuni grosolane. Uneori, e drept, nici nu sunt aşa ceva, ci cu mult mai grav: calomnii, jumătăţi de adevăruri combinate cu insinuări, cu zvonuri şi cu falsuri la prima sau la a doua mână. Iată un exemplu de minciună grobiană, de data aceasta, informaţia, o deţii, culmea, dintr-un text al meu, deoarece nu se afla nimeni altul în preajmă care să poată fi martor: ai declarat în şedinţa de consiliu, dle N.M., că eu am venit «împreună» cu generalul de securitate Pleşiţă în curtea Uniunii, în primăvara anului '77, producând «rumoare» în jur".

"În editorialul amintit termini, afirmând cu nonşalant dispreţ, că m-aş fi «transformat într-un amărât de şoricel ce-şi ronţăia laşitatea în urechea generalului Pleşiţă». Din îndepărtata şi însorita, calma Spania unde-mi întovărăşesc soţia mea, grav atinsă de o boală autoimună, am primit zeci de telefoane de la ziariştii zeloşi de a-şi umple paginile cu numele şi «isprăvile» mele - reale sau inventate nu contează prea mult -, ziarişti de la care am aflat că singura «dovadă» a «colaborării» mele cu securitatea lui Ceauşescu ar fi o teribil de «infamantă» discuţie la telefon cu acelaşi general pomenit mai sus. Negăsind nici un fel de angajament semnat de mine şi absolut nici o hârtie semnată de mine care să conţină «informaţii» date de mine oamenilor poliţiei secrete, v-aţi apucat, dta, stimabile, ca să zicem aşa, Manolescu, ca şi alţii, sumedenie, săracii de voi, harnici şi lacomi de senzaţii «tari», lacomi să scormoniţi prin coşurile private de gunoi, să croşetaţi pe o unică sau două, trei, habar n-am!, discuţii telefonice pe care, probabil, le-aş fi avut eu cu acest general", continuă Breban.

"Cu această ocazie îmi anunţ retragerea mea din consiliul USR. Nu, nu poate fi vorba de o demisie, nici măcar de onoare, cum se spune, actualul comitet de conducere a breslei noastre şi nici preşedintele ei nu sunt demni de a primi un asemenea act. Nu, să nu se creadă că e vorba la urma-urmei de o sfadă, de o «neînţelegere gălăgioasă» între un romancier şi un critic. Nu, lucrurile au luat o turnură prea gravă, nu pentru subsemnatul, ci pentru întreaga noastră suflare literară şi e de la sine înţeles că eu mă retrag din treburile publice ale unei comunităţi care nu ştie sau nu poate să lupte nu numai pentru drepturile şi nevoile imediate, dar şi pentru păstrarea vie a marii tradiţii a Gândului şi literaturii române, cea care a zidit osatura acestei ţări, cea care a ridicat minţile multora şi a dat speranţă în vremuri de restrişte", concluzionează Breban ampla lui scrisoare.

"Ori îşi dă demisia ori nu şi-o dă. Nu îl dă nimeni afară", a spus, în schimb, Manolescu.

"Oare să fiu din nou profet în vremuri tulburi? Recunosc, nu-mi convine acest rol, adesea incomod şi extrem de riscant, prefer, încă o dată, ca în tinereţe, amplul jilţ de romancier al tinerei şi formidabilei mele literaturi", îşi încheie Breban scrisoarea.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a cerut, la începutul lui aprilie, Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Nicolae Breban.

Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în martie, iar dosarul în care CNSAS cere constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în 4 aprilie.

Scriitorul Nicolae Breban a declarat atunci pentru MEDIAFAX că nu a semnat niciodată un angajament cu Securitatea, nu a dat nicio informaţie scrisă Securităţii, considerând decizia CNSAS drept "o lucrătură" a cuiva care vrea să-i murdărească numele.

"Este o lucrătură a cuiva care vrea să-mi murdărească numele. În perioada aia erau sute de scriitori şicanaţi, dar eu niciodată n-am dat vreo informaţie scrisă Securităţii şi nici nu am semnat niciodată un angajament. Eu am fost unul dintre cei mai atacaţi scriitori în comunism, romanul meu «Bunavestire» a fost foarte atacat, toată presa de partid m-a atacat", a spus Nicolae Breban.

Primul termen în procesul dintre CNSAS şi Nicolae Alexandru Breban a fost stabilit de instanţă pentru 12 septembrie.