O carte pe zi: "12 povestiri fantastice" de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă

Poate cititorii care nu s-au aplecat vreodată spre genul science-fiction n-au auzit de autorii volumului pe care-l prezentăm astăzi. Împătimiţii genului îi ştiu foarte bine. Dănuţ Ungureanu, născut în 1958, este membru fondator şi primul preşedinte al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy. A scris enorm, dar nu numai texte sf, a primit numeroase premii pentru cărţile sale, care se remarcă prin satiră, cele mai multe, şi pot fi încadrate la ficţiune urbană, realism magic, distopie.

Cu doi ani mai tânăr, Marian Truţă este şi el un scriitor de science fiction şi fantasy, autor de multe cărţi (dar cu mult mai puţine decât Dănuţ Ungureanu), făcător de reviste sf şi multipremiat şi el.
Cei doi au mai scris împreună, nu sunt la prima ispravă de acest fel, tot împreună au mai publicat două romane – ”Mineral” şi ”Vegetal”, ambele sf – iar unul dintre cronicari se amuza scriind că ar fi trebui să semneze cu un singur nume – Truţă Ungureanu. Meritul lor incontestabil, poate cel mai mare, este că au tras după ei sf-ul românesc, atât cât este (şi este!).

De data aceasta, cartea scrisă împreună marchează clar deosebirile dintre ei. Opt proze îi aparţin lui Dănuţ Ungureanu şi patru lui Marian Truţă.

Dar surpriza volumului este cuvântul înainte (de fapt, sms-ul înainte) semnat de Florin Chirculescu, medic şi scriitor foarte cunoscut pentru isprăvile sale literare în acelaşi gen science fiction, sub pseudonimul Sebastian A. Corn. Îl cităm în mare parte, pentru savoarea sa:

„Ca să fie clar de la bun început: regina literaturii sf e poves¬tirea scurtă, the short story, ca să fiu trendy, iar cartea pe care o aveţi în mână e un regal, dat fiind că de mult n-am mai avut norocul, satisfacţia, bucuria, sau cum vreţi să-i mai spuneţi, de a parcurge o suită de texte care să mă facă să surâd prosteşte în timp ce citesc, fiindcă toate povestirile celor doi au fie umor, fie speculează uluitor, fie, cel mai adesea, au din amândouă,.. (...) Un Bucureşti postapocaliptic lipsit de emoţii umane şi controlat de „oamenii de iridium”, o tricicletă care se trage din Babilon, cu puteri asupra spaţiului şi a timpului, o ploaie la Krapec, care prilejuieşte un amestec al cronologiei, o cochi¬lie de melc deschisă spre altă lume - totul asezonat cu umorul unui gen proxim în care excelează Dănuţ, în care păţaniile se succed rapid, ameţitor, ÎNCÂNTĂTOR, facându-te să dai <<page down, page down!>>, căci, spre singura mea supărare le¬gată de această carte, am citit-o pe laptop şi nu pe hârtie... Marian atacă apoi cu o povestire despre Everest - oh, şi ce povestire, vai cum te ia pe sus - urmată de păţaniile, când vesele, când tragice, ale unui cerşetor aciuit lângă Hanul lui Manuc, şi de peripeţiile năucitoare ale unei scurte expediţii în doi în tundra laponilor... Se mai scrie în Ro sf? se întreabă unii. Uite că se scrie, şi încă de calitate. (...)Citiţi cartea, atât vă rog! O veţi face cu sufletul la gură.”

Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă – 12 povestiri fantastice. Cu un sms înainte de Florin Chirculescu. Editura Tritonic. 208 pag.