O carte pe zi: „Autobiografia” de José Luís Peixoto

În toamna anului trecut, Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei, a lansat o nouă colecţie, Anansi World Fiction, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, care include cinci serii: Anansi. Contemporan –dedicată literaturii actuale; Anansi. Clasic – un spaţiu al clasicilor secolului XX; Anansi. Mentor – ce reuneşte eseuri literare; Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii şi Anansi. Blues – seria poeziei. Cei care ştiu că Anansi este zeul african al poveştilor vor înţelege de îndată ţinta acestei colecţii, din care am mai prezentat la această rubrică unele titluri. În Anansi contemporan a apărut şi cartea pe care o semnalăm astăzi, scrisă de José Luís Peixoto, cel pe care José Saramago îl numea „una dintre revelaţiile cele mai surprinzătoare ale literaturii portugheze”. Relaţia dintre cei doi scriitori a fost puternică de la început, cel vârstnic fiindu-i mentor celui mai tânăr. „Viaţa mea s-a schimbat radical după ce l-am cunoscut pe José Saramago - declara José Luís Peixoto într-un interviu. E foarte greu să-mi imaginez povestea vieţii mele în afara prezenţei lui. Romanul aceasta este dovada recunoştinţei pe care i-o port. În acelaşi timp, este o reflecţie asupra influenţei literare, asupra paternităţii, o temă foarte prezentă în cărţile mele. Şi, bineînţeles, asupra scrisului. Scrisul este viaţa.”

Cine este José Luís Peixoto, foarte puţin cunoscut la noi? S-a născut în 1974, în sudul Portugaliei, este licenţiat în limbi şi literaturi germanice al Universidade Nova de Lisboa. A fost profesor, a scris poezie, proză, teatru şi critică literară. A primit mai multe premii. În 2001, primul său roman, „Nici o privire”, a primit Premiul José Saramago.

Scriu şi editorii români: „În Lisabona anilor ’90, drumul unui tânăr scriitor aflat în plină criză existenţială – similară celei pe care a trăit-o Peixoto însuşi – se intersectează cu cel al unui mare scriitor mai vârstnic, José Saramago. Din relaţia celor doi se naşte această poveste, în care graniţele dintre ficţiune şi autobiografie se diluează până la dispariţie. José Luís Peixoto explorează în acest joc de oglinzi absolut unic creaţia literară şi frontiera translucidă dintre viaţă şi literatură. În acelaşi timp, îşi sondează propriile obsesii.”

Cartea e o bijuterie literară, un exemplu rar despre cum se poate scrie, cu veneraţie, despre o personalitate – anume scrisă cu o măiestrie incredibilă. Şi excelent tălmăcită în limba română. Un editor îi cere tânărului scriitor José, care a publicat un singur titlu, să scrie o biografie a marelui José Saramago. Tânărul este copleşit, dar acceptă. Şi scrie un „text ficţional cu caracter biografic” - un adevărat vârtej al întâmplărilor, salturilor în timp şi confesiunilor scriitoriceşti, din care la un moment dat nu mai ştii despre care José este vorba ori dacă nu cumva Saramago se suprapune şi peste alte personaje ale noii cărţi.

„Cărăm cu noi greutatea a ceea ce cred ceilalţi că suntem – spune la un moemnt dat autorul. Ceilalţi au avut acces la o parte din noi şi şi-au tras concluziile. De multe ori, ceilalţi nu ne lasă să ne schimbăm pentru că nu sunt dispuşi să schimbe felul în care ne văd, dacă ar face-o ar însemna să se schimbe ei înşişi. Biografiile sunt depozite pentru convingerile pe care le-au avut ceilalţi despre noi. Imperfecţiunea acestei metode e evidentă.”

Un roman în care intertextualitatea este la ea acasă, cu o paralelă subtilă între Peixoto şi Saramago, scris la persoana a treia, fie din perspectiva lui José, fie din cea a lui Saramago sau chiar a personajelor secundare. O carte încântătoare pentru cititorii care au răbdare şi multe cunoştinţe despre literatură, nu pentru publicul larg.

José Luís Peixoto – Autobiografia. Traducere din portugheză de Simina Popa. Editura Pandora M , colecţia Anansi contemporan. 266 pag.