O carte pe zi: „Bărbatul fără cap” de Lavinica Mitu

Lavinica Mitu, născută în 1980, absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, a urmat cursuri de scriere creativă, a publicat proze în mai multe reviste, iar aceasta este cartea ei de debut. Un debut apreciat. Un volum de povestiri despre traumele unei copilării profund nefericite, trăită într-o familie în care tatăl era mai mult absent, iar mama nu ştiuse să mângâie. O carte de povestiri, amintirile unui copil văzute prin ochii adultului de azi.

Certuri, bătăi, frici, ameninţări, relaţia dintre fraţi, vacante la ţară şi gândurile unui copil care trăieşte toate acestea.

„Dacă ar fi să trag o concluzie, fie ea cât de banală, aş spune că avem în faţă o carte despre iubirea implacabilă a unui copil pentru părintele lui, dar şi despre răul pe care-l facem, de multe ori fără s-o ştim, copiilor noştri. O carte sobră, matură, tăioasă ca o sabie de samurai, dar care îşi conţine în adâncuri o tandreţe şi o capacitate de a ierta pe care un scriitor mai puţin talentat le-ar fi exhibat cu orgoliu. Lavinica Mitu este, cred asta fără umbră de îndoială, un câştig pentru literatura română contemporană.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

Iar într-o cronciă din „Vatra”: „În ochii femeilor, bărbaţii sunt doar nişte contururi firave şi aspre. Ei sunt violenţi şi tandri, fragili şi vânjoşi, laşi şi curajoşi, <<cuminţi>> şi impulsivi, irascibili şi placizi; ei au, în genere, trăsăturile unui copil – incapabili fiind să-şi gestioneze raţional trăirile şi să reziste impulsurilor –, ei rămân emotivi, iraţionali, fustangii, beţivi, nişte rătăciţi căutând de bezmetici drumul spre casă. (…) În proza Lavinicăi Mitu, femeile nu numai că au o istorie limpede, ci o şi <<scriu>>. Ele conduc poveştile, sunt eroinele fiecărei relatări, <<câştigă>>. Ele amprentează memoria autoarei.”

Lavinica Mitu – Bărbatul fără cap. Dicţionar pentru ora şase fix. Povestiri. Editura Polirom, colecţia Egoproză. 181 pag.