Ismail Kadare este unul dintre marii scriitori contemporani. Albanez născut în 1936, a debutat la optsprezece ani, cu un volum de poezie, primul roman publicându-l în 1963, celebrul „Generalul armatei moarte”. A publicat foarte mult. În 1990 a primit azil politic în Franţa. A fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii literare. În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la premiul Nobel, este tradusă în peste 40 de ţări.
Volumul pe care îl semnalăm astăzi cuprinde patru nuvele: „Călăreţul cu şoim”, „Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, în faţa oglinzii unei femei”, „Iarna la cafeneaua Riviera” şi „Zborul cocorului”.
Scriu editorii: „Volumul de faţă se constituie din patru incursiuni exemplare în lumea absurdului totalitar, surprins cu instrumentele precise ale unui mare scriitor. Călăreţul cu şoim, tabloul care împodobeşte salonul contelui Ciano din casa de vânătoare de la Lezha, în Albania, declanşează un funest şi inexplicabil şir de violenţe, iar blestemul său îi loveşte întâi pe fasciştii italieni şi apoi pe mai-marii regimului comunist de la Tirana. Cu Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, în faţa oglinzii unei femei, Iarna la cafeneaua Riviera şi Zborul cocorului pătrundem în intimitatea aparatului represiv albanez care macină, printre monstruoasele sale roţi dinţate, conştiinţe şi destine. Scrise la persoana întâi, aceste ultime trei proze au toate ingredientele ficţiunii lui Ismail Kadare: claritate, putere de analiză şi un sarcasm inegalabil şi amar”.
Ismail Kadare – „Călăreţul cu şoim”. Traducere de Marius Dobrescu. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. 204 pag.