O carte pe zi: „Cântecul lebedelor”, de Kelleigh Greenberg-Jephcott

În 2018 a apărut la Editura Humanitas fiction romanul „Lebedele de pe Fifth Avenue”, în care americanca Melanie Benjamin reconstituie un New York de altădată, în centrul căruia se află excentricul scriitor Truman Capote şi muzele sale. Un roman minunat.

Iată că subiectul este reluat de o altă scriitoare – de astă dată într-un roman de debut, despre care absolut toată lumea a spus că este „briliant scris”, „fascinant”, „strălucitor”, „remarcabil”, „conceput cu talent desăvârşit”, „extraordinar” etc (am putea continua cu pagini de extrase).

„Cântecul lebedelor” este, pe de o parte, povestea unui scriitor celebru, Truman Capote, pe de altă parte povestea unui roman de-al său controversat şi niciodată finalizat.

„Rugăciuni împlinite” este titlul ultimei cărţi a lui Truman Capote, neterminată, în care oferă, franc şi necruţător, o descriere a aristocraţiei americane, anume a femeilor din înalta societate care-i fuseseră prietene şi pe care el le numea „lebedele mele”. Publicarea, în 1975, în revista „Esquire” a două capitole din carte a dus la prăbuşirea socială a lui Capote, căzut în dizgraţie şi apoi retras din viaţa publică. Niciuna dintre frumuseţile vremii de care fusese foarte apropiat şi cărora le fusese confident nu l-a putut ierta.

„Noi am fost creaţiile lui, pe care le-a plăsmuit fie prin viu grai, fie prin scris. Domnişoarele Golghtly au fost mai puţin reale decât doamnele din familiile Paley sau Guinness sau Keith - şi viceversa.

Detaliile vieţilor noastre au furnizat metalul de bază pentru poveştile lui pe care, printr-un ciudat proces de alchi¬mie, le-a transformat în aur narativ, sclipitor, în care s-au amestecat diverse teme şi genuri. Am detectat nuanţe din noi însene în scrierile lui; nimic precis, care să poată fi identificat - n-am fi acceptat aşa ceva. însă ceea ce domina textele lui era însăşi esenţa noastră, ca fiinţe. Ne-am perindat în acele texte sub diverse deghizări... Babe a plutit în derivă prin basmele lui fade. Trecutul ascuns al Gloriei i-a bântuit romanele de groază. Cadenţa exotică a Marellei i-a marcat libre¬tele. Îndelung reprimata invidie a lui Lee a mocnit sub rivalităţile lui. Frâiele şi aranjamentele florale din viaţa de sportivă a lui C.Z. i-au străbătut pastoralele. Slim a dat naştere unor eroine în westernuri gotice austere, în care se îmbinau sărăcia lucie, în stilul lui Steinbeck, cu motivul fetiţei rătăcite.

Big Mama a avut un frate care arăta exact ca mine. Acelaşi păr blond, aceeaşi faţă angelică. Copia fidelă. îl chema Edward (după tatăl lor - un tip solid care deţinea jumătate din fabricile de conserve de sardine din Cannery Row), dar lumea întotdeauna i-a zis lui Ed Junior doar „Buddy“ - exact acelaşi nume cu care mă striga verişoara mea Sook când eram mic... Buddy.

Toate am avut ocazia, de nenumărate ori, să-l ascul¬tăm pe Truman, să vedem cum transformă trauma din copilăria lui Slim în legende, aşa cum făcuse cu fiecare dintre noi”.

„Lebedele” erau: Babe Paley, soţia şefului CBS Bill Paley; Slim Keith, fosta soţie a lui Leland Hayward, un impresar de pe Broadway, şi a lui Howard Hawks, regizor, cea mai bună prietenă şi protejata lui Lauren Bacall; Marella Agnelli, prinţesă italiană, soţia fiului şefului uzinelor Fiat, Gianni Agnelli; Gloria Guinness, soţia descendentului berii Loel Guinness; C.D.Guest, una dintre cele mai faimoase femei, actriţă, căsătorită cu Winston Frederick Churchill Guest, o rudă a lui Winston Chruchill; Lee Radziwill, căsătorită cu un prinţ polonbez, sora lui Jackie Kennedy. Lor li se adaugă intriganta Pamela Churchill, fosta soţie a fiului lui Winston Churchill şi viitoarea soţie a soţului lui Slim, Leland.

„Când avea chef, Truman ştia să fie cea mai atentă şi drăguţă fiinţă din lume. Ne cunoştea foarte bine.”

Scriu editorii: „De-a lungul nenumăratelor prânzuri în Manhattan stropite cu martini, şi-au împărtăşit cele mai ascunse secrete şi cele mai profunde temeri. Pe iahturi exclusiviste care navigau pe Mediterană, în timpul zborurilor charter spre Jamaica, pe plajele retrase din Yucatán, au sporovăit despre sex, putere, bani, dragoste şi faimă.

În toamna anului 1975, după două decenii de prietenie intimă, Truman Capote detonează o bombă literară care zguduie cercul elitist în care se infiltrase cu atâtea eforturi. De ce a făcut asta ştiind cât are de pierdut? A făcut-o ca să le pedepsească? Ca să le facă să plătească pentru moravurile lor, pentru avere şi pentru celebritate? Sau a refuzat să creadă că ele ar putea înceta să-l mai iubească?
Cântecul lebedelor este un roman de debut strălucit despre graniţa dintre bârfă şi calomnie, despre inventare de sine şi autoconservare, povestea tragică a celui care a fost un simbol în literatura din epoca sa şi a celor şase femei frumoase, bogate şi vulnerabile pe care le-a numit lebedele lui”.

O poveste tragică bazată pe fapte reale, care a necesitat o documentare de aproape un deceniu, despre un grup de femei frumoase, bogate şi vulnerabile şi despre cel care le adora apori le-a trădat. Roman în care povesteşte totul un personaj colectiv, noi, lebedele.

Kelleigh Greenberg-Jephcott este o scriitoare americană născutîă în texas. A studiat în Californai regia şi scenaristica, apoi a călătorit în Provence, unde i-a venit ideea acestui roman amplu documentat.

Kelleigh Greenberg-Jephcott – Cântecul lebedelor. Editura Litera, colecţia Cartea pentru toţi./ Traducere din limba engleză şi note de Emanuela Tegla. 694 pag.