O carte pe zi: „Cartea mării”, de Morten Strøksnes

Semnalăm o carte uimitoare, încununată cu Premiul Uniunii Criticilor din Norvegia 2015. Se numeşte „Cartea mării” şi am putea spune că este un fel de enciclopedie a mării, mai degrabă decât un roman. Dar informaţiile pe care le oferă sunt atât de seducătoare şi neaşteptate, încât cartea poate fi citită cu satisfacţie şi surprindere, pentru că oferă o cantitate impresionată de cunoştinţe greu de găsit altminteri. Sau la care cititorul obişnuit pur şi simplu nu s-ar fi gândit. Începând cu punctul de plecare al cărţii.

Acţiunea se petrece în nordul Norvegiei, în jurul unor insule izolate din arhipelagul Lofoten, aproape de Cercul Polar, unde doi prieteni decid să plece într-o expediţie primejdioasă în largul mării, la vânătoare de rechini boreali.

„Oare am putea să trăim în lumea rechinului boreal? - se întreabă la un moment dat scriitorul. Rechinul e înconjurat numai de beznă şi apă, dar nici nu observă, fiindcă nu ştie altceva. Aşa cum nici noi nu obser¬văm aerul care ne înconjoară, ci-1 luăm ca pe un dat. Adâncul întunecat şi rece este lumea lui, iar jos, pe fundul mării, se mişcă încet de colo-colo, uşor şi liniştit, ca o maşină de carne, cu substanţe toxice-n grăsime, în sânge, în ficat, cu ochi fără viaţă, aproape orbi, din care atârnă paraziţi, viermi lungi care-i străpung. Tot ce-şi doreşte e să-şi ducă existenţa mai departe, şi nu simte nici bucurie, nici tristeţe, poate nici durere. Când muşcă dintr-o focă adormită sau îşi cufundă botul într-un cadavru de balenă putrezit, probabil simte aproape un fel de mulţumire că existenţa îi e asigu¬rată încă o lună poate sau mai mult. Şi ăsta e rostul lui pe lume, asta-i menirea sa în viaţă: să supravieţuiască până la următoarea masă. Singurele fiinţe vii cu care intră în contact sunt cele pe care le mănâncă, cu excepţia momen¬tului fertilizării ouălor, lipsit de bucurie sau tandreţe. Puilor le apar rapid dinţi mari şi devin prădători canibali încă din pântec, acolo unde cel mai puternic îşi devorează fraţii, rămânând, în cele din urmă, singurul care vine pe lume”.

Specia ancestrală are dimensiuni impresionante, trăieşte sute de ani şi a stârnit groaza şi imaginaţia pescarilor nordului din cele mai vechi timpuri.

Apoi se adună informaţii despre mulţimea de specii care trăiesc în întunericul din adâncurile mării, la sute de metri, care au în interior lumini ce le camuflează şi le ajută să se confunde cu marea când sunt privite de sus sau de jos, cu mecanisme ingenioase de apărare; calamarul gigant; caşalotul care se scufundă la aproape trei mii de metri şi al cărui cap poate conţine până la două mii de tone de ulei; zecile, sutele de feluri de peşti; tehnologia pescărească veche de sute de ani; lanţul vieţuitoarelor de pe Pământ; farurile şi tehnologia lor, cu meseriile care se transmit din generaţie în generaţie; marile cărţi ale Evului Mediu care descriu marea şi fiinţele lor; cartografii şi credinţele populare; tehnicile de pescuit, de conservare şi uscare a peştelui şi încă foarte multe altele – o bogăţie incredibilă de informaţii, aproape o enciclopedie deloc plictisitoare.

„O carte pătrunzătoare şi fascinantă, evocând figuri memorabile precum Ahab al lui Melville sau bătrânul lui Hemingway… Arta ingenioasă a lui Morten Strøksnes este aceea de a ne aminti încă o dată că prinderea peştelui mare este cea mai puţin importantă parte a poveştii.” (The Wall Street Journal)

Morten Strøksnes - Cartea mării sau Arta de a prinde un rechin uriaş dintr o barcă pneumatică pe o mare întinsă în patru anotimpuri. Traducere din limba norvegiană de Diana Polgar. Editura Polirom. 337 pag.