O carte pe zi: „Cronica realităţilor tulburătoare", de Matei Vişniec

Autorul spune într-un fel de prefaţă că volumul de faţă este portretul unei lumi în schimbare accelerată, dar şi portretul propriu, al unui om avid să înţeleagă realităţile tulburătoare din jurul său.
În 2010 Matei Vişniec publica, la aceeaşi editură Polirom, un volum intitulat „Cronica ideilor tulburătaore” care se adresa în special elevilor şi adolescenţilor, altfel spus, celor care vor trebui să gaseasca soluţii în următoarele trei sau patru decenii, pentru a opri cursa spre autodistrugere lansată pe planetă. Cronicile reunite atunci apăruseră anterior în Romînia liberă şi Ziarul de duminică.
La zece ani de la acel volum, Matei Vişniec revine cu o selecţie de articole şi eseuri social-politice şi culturale. Acestea – precizează editorii - ne înfăţişează portretul unei lumi în schimbare accelerată, dar şi portretul unui om avid să înţeleagă realităţile tulburătoare din jurul său. Mereu cu un pas înaintea armatei de istorici, eseişti, sociologi, filozofi, politologi, jurnalişti, lumea contemporană evoluează atât de rapid, de subtil şi de surprinzător, încât instrumentele cu care este studiată devin în scurt timp perimate. În această situaţie este necesar un efort continuu de reflecţie critică pentru a înţelege ce se întâmplă şi pentru a lua decizii privind viitorul. O întrebare răvăşitoare traversează întreaga carte: oare va fi necesar, având în vedere mersul istoriei prezente, să se renunţe la democraţie şi la libertate în schimbul securităţii şi al conservării mediului înconjurător?

Eseurile au apărut anterior, de această dată, în „România liberă”, „Jurnalul naţional” şi „Dilema veche”; dar nu numai. Şi sunt grupate în mai multe părţi: Geopolitica în mişcare, Încotro se îndreaptă Franţa? Călătorii, Cărţi şi ecouri. Luciditatea şi optimismul lui Matei Vişniec răzbate din întregul volum:

„Cea de-a treia utopie în care am început să-mi investesc fantasmele sociale. şi în care cred şi acum, este Europa. (…) Cred şi acum că Uniunea Europeană este singura utopie care ne mai rămâne - un proiect de societate prosperă şi de convieţuire democratică având toate şansele de reuşită. Când am ajuns în Franţa, în 1987, m-a impresionat denumirea unei reviste: Socialisme ou Barbarie (Socialism sau barbarie), un titlu care sintetiza o întreagă reflecţie filozofică. Principalul ei protagonist era Cornelius Castoriadis, un marxist critic, antistalinist. Aş spune acum că pe europeni, dacă nu vor reuşi să repună în mişcare maşina europeană, îi aşteaptă la cotitură (sau la orizont) haosul şi barbaria. Uniunea Europeană este un sistem care a funcţionat, care a fascinat, care şi-a dovedit viabilitatea. A profetiza, astăzi, alte căi de evoluţie ale societăţii româneşti decât cea europeană riscă să devină un fel de joc cu focul (şi cu barbaria).”

Matei Vişniec - "Cronica realităţilor tulburătoare (sau despre lumea contemporană în faţa marilor decizii)". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 500 pag.