O carte pe zi: „Curentul Mediteraneean în arhitectura românească interbelică”, de Mădălin Ghigeanu

Lucrarea căută în primul rând palatele regale, vilele regale sau princiare, casele unor demnitari, miniştri, scriitori, locuinţele private ale arhitecţilor care au activat în acea perioadă, cât şi lucrări de excepţie.

Mădălin Ghigeanu, născut în 1962, este un arhitect bucureştean, iar lucrarea de faţă este întruchiparea tezei sale de doctorat într-o formă adresată nu numai specialiştilor, ci şi publicului cultivat.

Are drept studiuperioada interbelică dintre anii 1930-1947, cunoscută ân România pentru varietatea orientărilor şi versatilitatea stilistică a arhitecţilor. Denumirea stilului, precizează autorul, variază de la simplul Mediteraneean, Mujedar, la Florentino şi Mauro-mediteraneean, până la Mauro brâncovenesc.

„În acest volum, prin analiza activităţii profesionale a 43 de arhitecţi români şi 4 americani, cât şi a peste 470 de imobile realizate în ţară (majoritatea lucrări inedite de autor, nepublicate anterior), susţin că ceea ce se caracterizează prin <<Stil Mediteraneean>> în arhitectura interbelică românească este un fenomen cultural de împrumut de pe tărâm american, a unui stil ce s-a manifestat mai întâi în Statele Unite, cu preponderenţă în California şi Florida la început de secol XX, până către anii 1940. Acesta a avut un ecou şi o puternică reprezentare în România, manifestându-se în două centre, în primul rând în Bucureşti şi Constanţa şi, cu câteva excepţii, în provincie. Într-o mare măsură este evident şi ataşamentul arhitecţilor faţă de stilul Neo-Mudéjar apărut în Spania la sfârşitul sec. XIX, care se manifestă până în anii 1920”.

Dacă în primele decenii ale secolului trecut stilul neoromânesc devenise predominant în România, mai ales, în Bucureşti, în anii 1930 au început să apară clădiri construite în alte stiluri, adoptându-se curente moderniste, cubiste şi Art Deco, iar arhitecţii au început să-şi demonstreze abilitatea de a crea în aceste stiluri diferite. Iar între ele a prins teren curentul „mauro-florentino-brâncovenesc”, repudiat la început de breaslă, iar după 1950 uitat complet. Lucrarea lui Mădălin Ghigeanu ne spune cum s-a prezentat în România acest stil mediteraneean.

„Avem intima convingere că acest capitol al arhitec¬turii noastre interbelice descoperit de către Mădălin Ghigeanu nu va putea fi abordat în viitor fără a face apel la remarcabila sa prezentare a «ideologiei» curen¬tului şi mai ales la marea cantitate de informaţii privind arhitecţii care au asimilat arhitectura mediteraneeană şi au reelaborat un divers, dar coerent discurs urban prin opere de valoare estetică contradictorie, dar pline de vibraţie şi capabile de a oferi o particulară stare de bu¬năstare.” - Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu.

O lucrare excepţională, cu un număr impresionat de ilustraţii.

Cartea a primit recent Premiul „Cristina Ţurlea” din partea revistei „Magazin istoric”.

Mădălin Ghigeanu - Curentul Mediteraneean în arhitectura românească interbelică. Ediţie îngrijită de Silvia Colfescu. Prefaţă de prof.dr.arh Sorin Vasilescu. Editura Vremea. 539 pag.