O carte pe zi: Gopo în 100 de amintiri – coordonator: Anca Moscu

Anul acesta, la 1 mai, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Ion Popescu-Gopo, fost primul realizator de animaţie din lume premiat cu un premiu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes.

Evenimentul s-a petrecut în 1957, pentru pelicula „Scurtă istorie” în anul 1957. Omuleţul creat de regizor a făcut înconjurul lumii şi a provocat inclusiv invitarea autorului român de către Walt Disney personal la sediul central al studiourilor sale din Burbank, California.

Cu prilejul centenarului Gopo, Funmdaţia Gopo, condusă de Sanca Moscu, nepoata marelui regizor, a realizat mai multe evenimente – o expoziţie la Palatul Suţu şi două cărţi publicate (mai urmează una) – „Gopo în 100 de pagini de bandă desenată” şi „Gopo în 100 de amintiri”. O expoziţie „Scurtă istorie despre Gopo” a fost organizată zilele acestea (între 11 şi 13 august) la cea de-a 6-a ediţie a Festivalului Internaţional de Benzi Desenate Istorice Braşov.

Cariera lui Gopo a cuprins scurtmetraje, lungmetraje, filme de animaţie, dar şi cu actori, el fiind un pionier al combinării reuşite a celor două mijloace de exprimare cinematografică. Multe dintre acestea au primit premii şi distincţii naţionale şi internaţionale. Vizionarul regizor, scenarist, actor, desenator a realizat o carieră bogată pe parcursul căreia nu a ezitat să abordeze multiple faţete artistice.

A murit pe 29 noiembrie 1989.

Volumul de faţă este semnificativ mai ales pentru faza de creatie a marelui cineast, pe care am putea-o numi „Gopo naţional", cu exemplificari din seriile de desene sau benzi desenate publicate inainte de 1944 sau in suplimentul „Piţigoiul” al ziarului „România liberă”, aparut intre 1944 si 1948 – scrie Dana Duma Pentru Gopo, desenul a rămas o ocupaţie permanentă.

Între cei care îl evocă pe Gopo se numărăr Ecaterina Oproiu, Manuela Cernat, Laurenţiu Damian, Florin Piersic, Marian Caraivan,Dumitru Gaiţă, Diana Lupescu, Rodica Mandache, Eugen Doga, Medeea Marinescu, Angela Ioan, Horia Moculescu, Oana Pellea, Mihai Bisericanu, Horaţiu Mălăele, Mircea Bunescu. Din cel din urmă cităm fragmentul reprodus şi pe coperta a patra a albumului:
„Omul rămâne totuşi un animal plăpând, vulnerabil şi însingurat. Fericit cel ce poate face film, fiindcă trăieşte mai multe vieţi, dar ar trebui să ştie de la început că va uita să-şi trăiască propria viaţă. (...) El era Omuleţul. Gopo s-a întâlnit cu Fellini, Wajda, Tarkovski, Antonioni, Disney, Wells şi, într-un târziu, a fost chemat de Dumnezeu pentru o ultimă întâlnire: moartea vieţii lui... un alt subiect fantastic.”

Mai cităm şi o spusă a lui Arghezi: „Filmul acestui român, cu numele derivat din Popescu, a ridicat Popeştii noştri, luaţi până deunăzi în glumă şi răspăr,. Până la prestigiul mondial. America îi cere Buftei filmele lui pe nevăzute.”

Anca Moscu (coordonator) – Gopo în 100 de amintiri. Colaboratori: Silvia Cusursuz, Lucian C. Oancea. Cuvânt-înainte de Laurenţiu Damian. Prefaţă de Manuela Cernat, Editura Grafic. 112 pag.