O carte pe zi: „Hoţul din Curtea Miracolelor”, de Adrian Majuru

La lumina zilei, înâmplările sunt asşa cum dorim să le vedem, să le înţelegem. „Nocturnul refuză un asemenea compromis. (...) Subteranul are propria ierarhie de valori”. O dovedeşte romanul de faţă.

Adrian Majuru, născut în 1968, este istoric şi antropolog, a scris numeroase studii şi cărţi, printre care Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă (2003), Bucureştiul subteran. Cerşetorie, delincvenţă, vagabondaj (2005), Copilăria la români (2006). A debutat în ficţiune cu volumul de povestiri Şapte variaţiuni pentru flautul fermecat (2010). Este directorul Muzeului Municipiului Bucureşti.

Anul acesta a publicat recent acest roman, inspirat de studiile sale de antropologie, n care l-a întâlnit – evident în documente şi documentări – pe „tata Moşu”.

„Hoţul din Curtea Miracolelor are la bază o biografie reală – scriu editorii -, ficţionalizată în linia teoriilor şi viziunilor de antropolog ale autorului, referitoare la periferie şi la destinul celui născut la marginea urbei”.

„Povestea din roman – scrie prefaţatorul - ar fi putut fi şi în realitate aşa, dar mai mult ca sigur s-a petrecut altfel, cu alte cuvinte şi alte date exacte. Ion Şerbănescu, zis Tata Moşu, zugrav şi hoţ de meserie, cum singur se prezintă, devine, din persoană cândva reală a unui timp istoric real, personaj imaginar al unei lumi fictive. În Hoţul din Curtea Miracolelor, chipul Bucureştiului se compune din chipuri de oameni, de locuri, de clădiri, din suprapuneri de epoci, reale cândva şi modificate după bunul-plac al legilor imaginaţiei. Ficţiune şi realitate istorică, într-un colaj neaşteptat. Nu ştii însă ce e scop şi ce rămâne pretext. La jumătatea acestei indecizii întreţinute subtil în carte, prinde contur imaginea unui oraş pătruns de un farmec discret şi difuz, ezitând, ca şi amintirile personale, între real şi ficţiune.

Dacă citeşti Hoţul din Curtea Miracolelor ca roman, o minimă bibliografie teoretica e totuşi necesară. Şi ea e compusă din studiile unui singur autor - Adrian Majuru. Pentru a înţelege decorul din roman, scenografie a unor vieţi, volumul cel mai potrivit e Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă. Apărut în 2003, e titlul de debut al istoricului. Un studiu care, într-o perioadă în care Bucureştiul interbelic era idealizat şi edulcorat la maximum, a arătat o altă faţă a lui, marcând hotărâtor - deschizând, de fapt - antropologia urbană din România contemporană”.

„Scris cu pasiune, romanul aduce un stil fermecător şi o construcţie inteligentă” - Doina Ruşti.

Adrian Majuru – Hoţul din Curtea Muracolelor. Prefaţă de Cătălin D. Constantin. Editura Litera. 183 pag.