O carte pe zi: „Nu privi înapoi” de Tudor Călin Zarojanu

Un roman despre care autorul afirmă într-un interviu că a fost scris acum 35 de ani, deci în fostul regim. Oarecum se constată acest fapt din materia lui, cu apăsarea relaţiilor sociale, cu relatările despre muncile voluntare la cules de porumb, defilări grandioase îndiferent de vreme şi ameninţarea repercusiunilor din partea autorităţii în cazul unor relaţii „neprincipiale”.

„Nu privi înapoi”, mărturiseşte autorul, „face parte din majoritatea cărţilor mele, pe care le-am scris şi le scriu fără niciun plan şi dintr-o suflare. Spre disperarea unui bun prieten, scriitor şi el, nu revin niciodată asupra textului (exceptând corecturi de literă, eliminarea unor repetiţii etc.). Nici măcar acum n-am procedat altfel, la 35 de ani de când l-am scris! Nici prin cap nu mi-a trecut să-l rescriu „cu mintea de acum” şi eventual strecurând false dovezi de luptă anti-sistem! Aşa l-am scris, aşa l-am trăit, aşa a rămas. E o mărturie a unui moment, aşa cum a fost, aşa cum l-am perceput”.

O iubire, neconsumată şi trupeşte, neacceptată în fostul regim, între un bărbat matur, căsătorit şi cu un copil, şi o tânără care abia intră în viaţă: „Ştefan nu ştia dacă întâlnirea cu Laura e o mare şansă, dar era sigur că va fi ultima”.

„Băbaţii fac pasiuni adolescentine în pragul pensiei nu pentru că ar fi dat în mintea coipiilor, ci pentru că abia atunci sunt pregătţi s-o ia de la început. Dar e prea târziu, sufletul a reuşit să se purifice, moralul e mai ridicat ca oricând, ţi-ai făcut datoria faţă de societate, inteligenţa străluceşte, dar trupul, vai, trupul n-a putut aştepta atăt”. „Oamenii trebui lăsaţi să săvârşească propriile lor erori, chiar dacă vor ignora astfel soluţii gata descoperite de alţii”.

„Un roman – scrie redactorul cărţii, Alina Hucai, pe ultima copertă -, pe care îl veţi îndrăgi din cel puţin trei motive: are firesc şi naturaleţe, pentru că este despre viaţă, despre iubire, despre căutări personale, fără nimic artificial; ne regăsim confidenţi şi martori oculari ai experienţelor şi introspecţiilor personajului principal, Ştefan Munteanu; mesajul acestei poveşti de viaţă este înrudit cu cel al psihologiei şi literaturii de dezvoltare personală: indiferent de experienţele de viaţă pe care le trăim, contează să le metabolizăm, să le asimilăm şi să mergem mai departe fără să privim înapoi... Viaţa este frumoasă”.

Romanul a fost lansat la recentul Salon Internaţional de Carte Bookfest.

Tudor Călin Zarojanu – Nu privi înapoi. Lebăda Neagră. 173 pag.