O carte pe zi: „Până nu se răceşte cafeaua”, de Toshikazu Kawaguchi

Scriu editorii: „Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă. Clienţii sunt mai mereu aceiaşi, ocupă mereu aceleaşi locuri şi îşi petrec timpul în acelaşi fel. Dar tihna şi cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care cafeneaua le are de oferit. Dacă te aşezi pe un anumit scaun, poţi să te întorci în timp, într-un moment anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răceşte, altfel rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înţelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a întregii vieţi. Există încă şansa de a schimba viitorul”.

Cafeneaua se cheamă „Funiculi, Funicula ”, ca în celebrul cântec italian, iar la vremea apariţiei ei a fost simbolul modernizării Japoniei, de vreme ce abia zece ani mai târziu s-au deschis primele cafenele moderne în Imperiul Japonez. Cei care insistă să se supună regulilor dure când se întorc în timp, ştiu că, dacă nu vor bea toată cafeaua cât încă este caldă, se vor transforma în stafii şi nu se vor mai putea întoarce în prezent. De aceea scaunul pe care se aşează se şi cheamă „scaunaul fantomei”. Dar mai afl că, deşi nu pot schimba prezentul, se pot schimba pe ei înşişi: o femeie continuă să rămână soţia soţului ei care, suferind de Alzheimer, i-a uitat până şi numele; iar o tânără revine în orăşelul natal, să conducă pensiunea familială, cum îşi dorise sora sa mai mică, moartă într-un accident de maşină.

Însă există şi un personaj care vrea să facă experienţa în sens invers, să meargă în viitor, ştiind că e posibil, însărcinată fiind, să moară când va da naştere copilului. Şi are surpriza să-l cunoască, o fată cum nu şi-ar fi închipuit vreodată să aibă.
Până nu se răceşte cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoţii intense şi o viziune particulară asupra vieţii şi destinului.

„Ţesând cu inteligenţă fire fantastice în ceea ce se dovedeşte a fi o poveste captivantă, Kawaguchi construieşte suspansul scenă cu scenă, alegându-şi cu grijă cheile narative“ - The Arts Fuse.

Romanul s-a vândut în peste un milion de exemplare şi a fost ecranizat sub titlul „Cafeneaua Funiculi Funicula”, în 2018. Apoi Toshikazu Kawaguchi a revenit asupra subiectului cu un nou roman: „Până nu se răceşte cafeneaua. Poveşti din cafenea.”

Toshikazu Kawaguchi – Până nu se răceşte cafeaua. Traducere din limba japoneză şi note de Iolanda Prodan. Editura Litera, colecţia Buzz Books. 281 pag.