O carte pe zi: „Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu” de Pia Alimăneşteanu

Pia Alimăneştianu (1872-1962) a fost fiica lui Ion C. Brătianu şi a Piei (Caliopi) Brătianu, născută Pleşoianu, precum şi soră cu Ion I.C. Brătianu. A avut ca surori pe Tatiana, Sabina (Cantacuzino) şi Mariuţa (Pillat). A studiat cu profesori particulari, printre care Spiru Haret şi Ion Bianu. Examenul de maturitate la Colegiul „Sfântul Sava", în anul 1899. În timpul ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, Pia Alimăneştianu rămâne la Bucureşti alături de mama ei, care rămăsese infirmă de pe urma războiului, şi devine soră de caritate, îngrijind bolnavi la spitalul „Filantropia”. Ţine un jurnal, care va fi publicat în anul 1929.

Cele două cărţi pe care Editura Corint le republică într-un singur volum - şi pe care le semnalăm astăzi – „Prin Cetatea lui Bucur” şi „Trecutul viu” au fost publicate iniţial în 1940.

Scriu editorii: Cărţile „au elemente comune, dar se deosebesc ca viziune şi tehnică narativă. Aşa cum precizează îngrijitoarea volumului, Monica Pillat, cele două părţi ale cărţii amintesc de atmosfera nuvelelor lui Ion Slavici, de pitorescul drumeţiilor lui Calistrat Hogaş, dar şi de melancolia unor creaţii ale lui Mihail Sadoveanu. Schiţele Piei Alimănişteanu evocă oameni şi locuri din Cetatea lui Bucur şi îşi amplifică întinderea şi orizontul observaţiei în Trecutul viu. Textul Din tinereţea lui Sandu Cintianu, dedicat lui Alexandru Alimăneştianu, <<poate fi considerat un micro-roman biografic, urmărind cu nuanţare şi dramatism formarea unei personalităţi. Pia Alimăneştianu intră cu dezinvoltură în rolul personajului masculin, compunând naraţiunea la persoana I>>.

Celelalte scrieri din partea a doua a cărţii, Trecutul viu, <<tind să transforme treptat schiţele în nuvele mai complexe, analiza comportamentală cedând locul introspecţiei>>. Textele Piei Alimăneştianu degajă ataşament faţă de locurile natale, <<sentiment care îi face pe protagoniştii ei, pe picior de plecare în lumea largă, să se uite cu un dor aprig în urmă>>.

Cea mai impresionantă parte a acestui ciclu este constituită de cele 35 de Scrisori din Florica, scrisori dedicate lui Ion Pillat, nepotul preferat al autoarei, scrisori care nu au fost expediate niciodată. Ataşamentul faţă de acest nepot a fost atât de profund, încât, după arestarea lui Ion Pillat, în 1959, Pia nu a mai vrut să mănânce şi nici să bea apă, pentru a-şi grăbi plecarea. A murit în ziua de 12 octombrie 1962.

Scrierile Piei Alimăneştianu sunt mici opere de artă, prin valoarea documentară a evocării vieţii de altădată, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies tăria şi sfâşierile sufleteşti”.

Pia Alimăneşteanu – Prin Cetatea liui Bucur. Trecutul viu. Ediţie îngrijită, introducere şi note explicative de Monica Pillat. Editura Corint, colecţia Istorie cu blazon. 236 pag.