O carte pe zi: „Şi acum, încotro? De la ofiţer decorat, la deţinut politic”, de Ion Butnaru

„Acesta este drama mea, ageneraţiei mele, a poporului meu şi a altor popoare, care nu va înceta câtă vreme va exista şi va fi tolerată marea şi grava eroare care se numeşte <<comunismul>>.”

Autorul acestui volum de memorii, s-a născut la Buhuşi, a făcut studii de drept la Bucureşti, pe carenu le-a finalizat. În iunie 1941 a fost mobilizat, ca ofiţer de rezervă şi repartizat la un batalion de transmisiuni. A făcut Frontul de Est de la un capăt la altul, de la 22 iunie 1941 şi până la 23 august 1944, ocazie cu care a văzut ororile războiului, dar şi ale comunismului. A ajuns la Stalingrad, în zona Cotul Donului. Amintirile sale scrise încep la 23 august 1944, la Ploieşti, unde se află (la propriu) între germani şi sovietici. Are ocazia să vadă cum se comportă Armata Roşie eliberatoare; se opune instaurării comunismului, este arestat şi primeşte şapte ani de închisoare, pe care ăi trăieşte în opt închisori, inclusiv Canalul Dunăre Marea Neagră. Între colegii de detenţie s-au numărat dr. Ion Simionescu, Ion Petrovici, Aurelian Pană (foşti miniştri), ing. Alexandru Popp (fost director al Uzinelor Reşiţa), Vasile Ionescu (fost director al Radiodifuziunii), Dumitru Groza (şeful Corpului Muncitoresc Legionar), generali, magistraţi care au condamnat comunişti sau spioni sovietici, episcopul greco-catolic Hirţea ş.a.; dar şi bandiţi, tâlhari şi criminalii. A văzut şi cum era practicată cu bestialitate „reeducarea” de către oamenii lui Eugen Ţurcanu. Scena uciderii doctorului Simionescu este sinistră, mai ales prin explicaţia unuia dintre agresori, care i-a descris-o: „Poate nu ştii cum a fost. Să-ţi spun eu! L-am întins pe o masă, l-au ţinut câţiva băieţi şi i-au făcut o «disecţie» simbolică, să-i scoatem din cap şi din maţe tot ce avea putred şi infectat. Creierul lipsea din cap, iar in stomac am găsit numai urme de «dineuri» la care participa cât timp a fost în minister şi în străinătate. Iar inima nu era de om, ci de bou. Când i-am spus şi lui tot ce am constatat, voinic cum era, s-a smuls din braţele băieţilor şi, ca un nebun, a alergat spre gardul de sârmă ghimpată, voind să iasă din lagăr, dar santinela care nu dormea şi-a făcut datoria. Cine e de vină că a înnebunit? Că nu a ştiut de glumă? Alţii au trecut mai uşor acest examen, mai ales că totul se petrece cu muzică şi voie bună”.

Scriu editorii : Este „o lucrare cu un conţinut educativ, care ar putea fi sintetizată in trei cuvinte: lupta (contra comunismului), suferinţa (in inchisori) si credinţa (in Dumnezeu si victorie). Acest triptic este esenta volumului memorialistic, in care suferintele fizice si psihice din penitenciare au fost depăşite de autor prin inteligenţa si credinţa nestramutată în supravieţuire. O mărturie, care se alătură altora, despre infernul suferit de acei care au îndrăznit să se opună cu vorba sau cu fapta regimului impus de Moscova în România.”

Ion Botnaru - Şi acum, încotro? De la ofiţer decorat, la deţinut politic. Prefaţă de Alin Spânu. Editura Meteor Press. 288 pag.