O carte pe zi: „Sub cerul alb al Sudului” de Ruxandra Constantinescu

Din toate reiese că Spania contemporană este o ţară fermecătoare.

O carte altfel, chiar suprinzătoare, despre imigraţie, călătorii şi iubire.

„Nu am vrut niciodată să emigrez. Cel puţin, nu aşa mi-am etichetat sau interpretat vreodată dorinţa de a călători, de a cunoaşte locuri şi oameni noi, de a studia şi petrece timp îndelungat în străinătate. Dorinţa asta am avut-o încă de mică, de când am început să citesc şi să descopăr, mai întâi prin cărţi, tărâmuri îndepărtate, poveşti diferite de viaţa comodă şi liniştită pe care o cunoşteam, limbi şi culturi atât de alfel, cu atât mai interesante şi atrăgătoare. Pe măsură ce creşteam, dorinţa asta se contura pur şi simplu în convingerea precisă că nu voiam nicidecum să-mi petrec toată viaţa într-un singur loc. Iar odată cu eliminarea graniţelor în Europa asta mică, cu şansele pentru studii, schimburi de experienţe şi joburi care erau absolut imposibile cu numai o generaţie în urmă, nici măcar distanţele fizice nu au mai însemnat acelaşi lucru.
Aventura asta a emigraţiei nu a purtat niciodată pentru mine pecetea motivaţiei economice, financiare, materiale, a căutării unei vieţi mai bune, aşa cum se petrece deseori. Am plecat prima oară de acasă şi din ţară la 20 de ani, iar în următorii zece ani am trecut prin Germania şi Franţa şi am tot revenit în România, după care am plecat din nou. În cele din urmă, acum aproape 15 ani, am ajuns în Spania, pentru că am vrut să scriu despre românii de aici motivaţiile au fost îndeosebi de natură personală, legat de ce am vrut să fac în viaţă: studii, practică, şcoli de vară, cursuri şi seminarii, un loc de muncă. Aşa că am călătorit, am cunoscut oameni şi locuri, am învăţat limbi străine, am cunoscut culturi şi obiceiuri diferite, am aflat lucruri noi şi am citit cât am putut de mult.

Aşa cum alegerea acestor aventuri a fost motivată doar de dorinţa de care vorbeam la început, la mine nu a fost niciodată vorba de a alege între a pleca sau a rămâne în ţară. Nu am simţit atât de puternic substratul şanselor mai bune din afara ţării, aşa cum nici nu am simţit lipsa acestora acasă; niciodată nu am perceput dilema asta despre care se vorbeşte atât, a tinerilor care aparent încă mai pendulează şi se gândesc mereu dacă să se stabilească în România, acasă, în casa cu salarii mici, sau în altă ţară, ca străini cu joburi bine plătite. De multe ori, când citeam astfel de mărturii pline de fatalism şi defetism, mă gândeam dacă putea oare să fie chiar aşa: o ţară şi o societate plină de deznădejde, de regerete, de frustări, victimism şi culpabili- zare, critici constante. (...) Am plecat şi am revenit pentru că am vrut, pentru că m-am simţit deopotrivă bine atât acasă, cât şi în străinătate. Nu ştiu unde mă vor mai duce alegerile pe care le mai am de făcut, aşa cum nu ştiu câte locuri, lucruri şi oameni noi voi mai avea de cunoscut, dar sper să fie tot mai multe. Ceea ce ştiu este că peste tot există şanse şi oricând există posibilitatea de a face alegeri. Mă bucur enorm că am apucat să trăiesc într-o ţară şi într-o epocă în care pot călători fără restricţii, în care în decursul unei săptămâni pot pleca din Hanoi, ajunge la Bucureşti peste o zi şi reveni la Madrid peste alte două, urmând ca în weekend să aterizez la Berlin”.

Iar despre Spania, subiectul de fapt, al cărţii, tot ce scrie autoarea e remarcabil. Încât concluzia este evidentă: „Trebuia să ajung în Spania, să trăiesc şi să-mi fac prieteni spanioli, să-mi cladesc o viaţă aici, să călătoresc prin toată ţara şi să scriu despre asta. (…) Toate se adună într-o radiografie a culturii spaniole în sensul amplu, de civilizaţie şi specific naţional, dintr-o perspectivă singulară, care explorează inevitabil asemănări, diferenţe, oscilaţii între cele două ţări, între trecutul, tradiţiile, istoria fiecăreia, chestiunile actuale, temele sociale şi politice la zi.

Spania contemporană este o ţară fermecătoare, a cărei autenticitate se vede conturată de balansul constant între tradiţia democratică şi amintirile dictaturii, între modernitate şi trecutul neuitat de putere imperială, de toleranţa cu care se deschide către alte culturi sau cu care acceptă imigraţia românilor, dar şi de unele prăbuşiri în discriminări, lipsuri ale libertăţii sau ezitări în a se desprinde de metehnele trecutului”.

Poate editura ar fi trebui să publice măcar o notă despre această autoare.

Ruxandra Constantinescu – Seb cerul alb al Sudului. Editura Integral. Colecţia Geosophia.302 pag.