Omul de afaceri român care a cumpărat manuscrisele lui Emil Cioran le va dona statului

"Le voi dona statului", a declarat pentru Ştirile Pro TV George Brăiloiu, joi seară, adăugând: "Mi s-a părut normal să cumpăr tot. Nu am avut o motivaţie specială".

Donaţia va fi făcută în câteva luni, după ce avocaţii omului de afaceri vor discuta cu reprezentanţii Academiei Române şi cu cei ai Bibliotecii Central Universitare. Omul de afaceri, care a spus că a licitat din ţară, dar că a avut şi brokeri la Paris, a declarat că este un admirator al lui Emil Cioran. George Brăiloiu consideră că manuscrisele trebuie să se întoarcă în ţară şi să facă parte din patrimoniul naţional.

George Brăiloiu a cumpărat întregul lot cu manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, la finalul licitaţiei organizate de casa Binoche şi Giquello, care a avut loc joi, la hotelul Drouot Richelieu din Paris, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte - 405.000 euro.

Omul de afaceri George Brăiloiu a declarat că KDF Energy, compania pe care o deţine, a cumpărat manuscrisele şi că acestea vor ajunge în ţară.

Compania KDF Energy este lider pe piaţa românească a certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Compania a fost înfiinţată în 2002, are filiale în Bulgaria, Grecia şi Lituania şi este în totalitate controlată de omul de afaceri George Brăiloiu.

Două instituţii din România, Televiziunea Română (TVR) şi Biblioteca Centrală Universitară (BCU), au participat şi ele la licitaţia de la Paris, la care obiectele aparţinând lui Emil Cioran fuseseră evaluate de experţi la o sumă până în 100.000 de euro.

Dezvăluirea a fost făcută de directorul BCU, Mireille Radoi, joi, cu câteva ore înainte de licitaţie, pentru MEDIAFAX.

După încheierea licitaţiei, Mireille Rădoi a declarat pentru MEDIAFAX că un român a cumpărat întregul lot cu manuscrise şi documente ale lui Emil Cioran, oferind la finalul evenimentului întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte, adjudecându-şi-l astfel conform clauzei "faculté de réunion de lots". Mireille Rădoi a precizat că această informaţie i-a fost dată de reprezentanţii casei Binoche şi Giquello.

În timpul licitaţiei, BCU şi TVR reuşiseră să câştige mai multe dintre obiectele scoase la licitaţie. "Nu ne-am mai închipuit că cineva poate să facă totalul. Reuşisem să luăm din fiecare, şi din manuscrise, şi din documente", a declarat Mireille Rădoi pentru MEDIAFAX. Ea a precizat că s-a ajuns la sume foarte mari la licitarea fiecărui document în parte, dând ca exemplu diploma de licenţă - 17.000 de euro, teza de licenţă - 8.500 de euro, diploma de bacalaureat - 8.000 de euro - şi manuscrisele "Schimbarea la faţă a României" - 20.000 de euro, "Cartea amăgirilor" - 13.000 de euro şi "Lacrimi şi sfinţi" - 8.000 de euro.

Pe de altă parte, şi reprezentanţii TVR au declarat pentru MEDIAFAX că TVR reuşise să achiziţioneze câteva documente ale lui Cioran, însă au pierdut totul din cauză că o persoana a achiziţionat tot lotul, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte.

"S-a licitat mult mai mult decât ne aşteptam. Toţi cei care reuşiseră să achiziţioneze ceva au pierdut la final. A fost mult peste posibilităţile noastre", au mai spus reprezentanţii TVR.

Printre manuscrisele şi documentele lui Cioran scoase la licitaţie la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, s-au numărat caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet şi pamfletar", "Consideraţiuni asupra problemei cunoştinţei la Kant", "Banalitate şi transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi şi sfinţi", "Schimbarea la faţă a României" -, numeroase cărţi poştale şi scrisori adresate părinţilor şi altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat aşezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul şcolar 1933 - 1934, cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente de tren, fişe de lectură, un permis pentru bibliotecă şi multe altele.

Printre cele mai scumpe dintre acestea, după valoarea estimată, s-au numărat manuscrisul intitulat "Îndreptar pătimaş", datat 12 martie 1940, evaluat de experţi la o sumă între 8.000 şi 10.000 de euro, dar şi câteva manuscrise evaluate la sume între 4.000 şi 5.000 de euro, precum "Max Stirner", nedatat (aproximativ 1929 - 1930), "Intuiţionismul contemporan", nedatat (1932), "Lacrimi şi sfinţi", nedatat (1936 - 1937).

Expertul Frédéric Castaing, citat de Radio France Internationale (RFI), a precizat, miercuri, că aceste manuscrise, care acoperă perioada din viaţa lui Cioran de dinainte de a se stabili definitiv în Franţa, în anii 1940, sunt total diferite de cele 37 de caiete manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiţia franceză, luna trecută, comerciantei de vechituri Simone Baulez. Acestea au fost descoperite în februarie 1998, în pivniţa casei din Paris unde a locuit scriitorul. Valoarea acestor manuscrise depăşeşte în prezent un milion de euro, potrivit specialiştilor.

În schimb, manuscrisele care au fost scoase la vânzare joi, la Paris, aparţineau familiei unui fost prieten apropiat al lui Cioran.

Acelaşi expert a menţionat că manuscrise semnate de Cioran se găsesc foarte rar pe piaţă, evenimentul de joi fiind extrem de important întrucât este pentru prima dată când sunt scoase la licitaţie atât de multe documente de o atât de mare calitate.

Scriitorul român Emil Cioran, ale cărui opere au fost scrise majoritar în limba franceză, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani vineri, pe 8 aprilie.

Născut în satul Răşinari din Transilvania, în 1911, acest fiu de preot ortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi - "Pe culmile disperării" (1934), la vârsta de 22 de ani, distinsă cu premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români, "Cartea amăgirilor" (1935), "Schimbarea la faţă a României" (1936), dar şi "Lacrimi şi sfinţi" (1937), un volum filozofic care a provocat un imens scandal în ţara lui natală.

Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută în România. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării", scria el.

După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit definitiv în Franţa.

După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. Printre cărţile scrise de acesta se numără "Précis de décomposition" (Tratat de descompunere), publicată în 1949, "Syllogismes de l'amertume" (Silogismele amărăciunii), "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te fi născut) şi "La tentation d'exister" (Ispita de a exista). Ultimul său roman, intitulat "Aveux et anathèmes", a fost publicat în 1987.

Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză. A locuit timp de multe decenii într-o mansardă din cartierul parizian Odéon, despre care spunea că era turnul lui de fildeş, şi a primit numeroase premii literare, precum Prix Morand, ce i-a fost decernat în 1988 de Academia franceză.

Rămas sărac, a continuat să frecventeze restaurantul universitar din Paris până la vârsta de 40 de ani, înainte ca oficialii francezi să-i interzică accesul - un episod pe care l-a trăit cu o intensitate dureroasă.

Fără să se fi întors niciodată în ţara natală, Emil Cioran a murit la Paris, în 1995.

Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi Fernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren Kierkegaard.