Operatorii de cablu care preiau obligatoriu şi gratuit posturi TV trebuie să plătească drepturi de autor

Curtea Constituţională (CC) a decis, în 29 aprilie, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, instanţa apreciind că dispoziţiile articolului 121, alineatul 2, şi articolului 134, alineatul 2, litera g) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt neconstituţionale.

Potrivit articolului 121, alineatul 2, "cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte printr-o metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, potrivit procedurilor prevăzute la articolele 131 şi 131 indice 1, cu excluderea de la calcul a programelor a căror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii".

Articolul 134, alineatul 2, litera g din Legea 8/1996 arată că "gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depăşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori".

În motivare, instanţa constituţională a luat act de faptul că legea îi obligă pe operatorii de cablu să preia anumite programe româneşti şi să le distribuie, scutindu-i însă de la plata drepturilor de autor pentru operele transmise pe aceste posturi.

"Operatorii de cablu sunt obligaţi să preia aceste programe, dar ei nu au obligaţia de a plăti vreo sumă de bani pentru preluarea acestor posturi, legea referindu-se strict doar la posturile «libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României [...], precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte». Analizând coroborat dispoziţiile legale menţionate, rezultă că operatorii de cablu preiau în mod gratuit anumite programe, în baza unei obligaţii prevăzute de lege, percepând sume de bani lunare de la abonaţii lor. Astfel, posturile româneşti care au cea mai mare audienţă sunt preluate cu titlu gratuit", afirmă judecătorii CCR, în motivarea deciziei din 29 aprilie.

Operatorii de cablu, la rândul lor, au argumentat că sunt obligaţi prin lege să retransmită aceste programe, adăugând că "există posibilitatea de a nu le retransmite", dacă nu ar fi forţaţi.

"Curtea constată că legiuitorul a vrut doar să se asigure că va exista un număr minim de posturi retransmise capabile să reflecteze realitatea românească, dând expresie articolului 31 (din Constituţie, n.r.) privind dreptul la informaţie şi articolului 33 privind accesul la cultură, acest lucru fiind o condiţie prealabilă desfăşurării activităţii operatorilor de cablu. Argumentul operatorilor de cablu ar fi putut fi luat în considerare numai în condiţiile în care aceştia ar fi plătit sume de bani pentru retransmiterea acestor posturi. Pe aceste posturi de televiziune retransmise de operatorii de cablu sunt transmise şi opere ale unor autori, iar în condiţiile în care prevederile atacate exclud de la calculul cuantumului remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe programele a căror retransmitere este obligatorie conform legii, se încalcă prevederile articolului 44 privind dreptul de proprietate privată", afirmă judecătorii CCR.

În opinia CCR, atunci când a legiferat astfel, Parlamentul "a restrâns exerciţiul dreptului de proprietate al autorilor ale căror opere sunt difuzate pe posturile a căror retransmitere este obligatorie potrivit legii".

Judecătorii CCR au constatat, de asemenea, că restrângerea acestui drept de proprietate nu se petrece în contextul prevăzut la articolul 53 din Constituţie, nefiind vorba de vreo situaţie excepţională.

Mai mult, "eventuala intenţie a legiuitorului de a pune în balanţă dreptul de proprietate al operatorilor de cablu care sunt obligaţi să retransmită anumite programe cu dreptul de proprietate al autorilor ale căror opere sunt difuzate pe acele posturi nu poate fi justificată", spun judecătorii CCR, întrucât operatorii de cablu "nu au obligaţia de a plăti vreo sumă de bani pentru retransmiterea acestor programe".

"Susţinerea potrivit căreia prin difuzarea pachetului de programe must-carry s-ar putea ajunge la restricţionarea dreptului de opţiune în stabilirea grilelor de programe şi, implicit, la pierderi financiare generate de faptul că ar fi putut fi difuzate alte posturi mai profitabile nu poate fi primită. Numărul acestor posturi a căror retransmitere este obligatorie se limitează la 25 la sută din numărul total de posturi retransmise, un procent rezonabil, ce permite buna desfăşurare a activităţii acestor agenţi economici, în condiţiile în care aceştia îndeplinesc şi un serviciu public", afirmă judecătorii CCR.

În final, judecătorii CCR arată că titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe "trebuie să poată culege (...) beneficiul muncii lor, în condiţiile în care operatorii de cablu asigură difuzarea operelor lor unei mari părţi a populaţiei României, prin retransmiterea, chiar şi obligatorie, a anumitor posturi şi în condiţiile în care aceşti operatori percep sume de bani de la abonaţii lor".

Referitor la procentul pentru drepturile conexe, de maximum o treime din cel pentru drepturi de autor, CCR afirmă că este o situaţie similară de încălcare a dreptului de proprietate, care nu se produce în limitele articolului 53 din Constituţie.

"Stabilirea unor raporturi procentuale fixe în ceea ce priveşte remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe care nu pot depăşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori încalcă prevederile Constituţiei. (...) Economia României este economie de piaţă, iar prevederile legale criticate încalcă aceste dispoziţii, întrucât părţile contractuale nu pot negocia remuneraţiile cuvenite pentru drepturile conexe, acest lucru intervenind în condiţiile în care interpretarea unei opere poate fi, eventual, chiar mai valoroasă decât opera însăşi", afirmă judecătorii CCR în acelaşi document.