OUG care prevede reorganizarea unor instituţii ale Ministerului Culturii, adoptată de Guvern

"Voiam să vă înştiinţez cu privire la câteva acte normative pe care Ministerul Culturii le-a promovat şi care au fost adoptate în ultimele două şedinţe de Guvern, cea de azi (joi, n.r.) şi cea de săptămâna trecută, ele au fost pregătite, au trecut prin toate procedurile de avizare, dar sunt foarte bucuros să vă spun că un memorandum pe care l-am trimis către ministrul Economiei şi ministrul delegat pentru energie cu privire la două muzee, care sunt foarte importante prin patrimoniul lor, a fost aprobat de Guvern. E vorba de Muzeul Aurului din Brad (...) şi muzeul din Bucureşti, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Româneşti «Dimitrie Leonida», din Parcul Carol", a declarat Barbu.

Astfel, cele două muzee au fost trecute în domeniul public al statului cu patrimoniul lor, urmând ca, după consultări, să se decidă în administraţia cui vor intra cele două instituţii.

De asemenea, Ministerul Culturii, în baza unei colaborări cu Ministerul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, este în curs de preluare a domeniului public a castelului baroc de la Sâmbăta de Jos, aflat în proprietatea Romsilva.

Totodată, a fost adoptată, în şedinţa din 26 iunie, Ordonanţa de Urgenţă 72/2013 care prevede, printre altele, reorganizarea Institutului Naţional al Patrimoniului (INP), prin înfiinţarea Administraţiei Fondului Monumentelor Istorice şi diminuarea cheltuielilor pentru materiale şi personal.

Astfel, s-a înfiinţat Administraţia Fondului Monumentelor Istorice, instituţie publică cu personalitatea juridică subordonată ministerului, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Aceasta preia de la Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) activităţi referitoare la gestionarea fondurilor destinate expertizării şi executării lucrărilor de consolidare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice finanţate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii, a celor finanţate prin acordare de credite şi din sumele provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii.

De asemenea, componenta de atestare a specialiştilor în domeniul protejării monumentelor istorice este preluată de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, în timp ce Institutul Naţional al Patrimoniului gestionează în continuare componenta de cercetare şi de evidenţă a monumentelor istorice şi domeniul patrimoniului imaterial.

Printre modificările prevăzute în Ordonanţa de Urgenţă privind reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Culturii se mai află şi reorganizarea Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, ca urmare a comasării acestuia cu Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, care se desfiinţează. Noua instituţie se va numi Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, va fi subordonată Ministerului Culturii şi finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat.

Ministerul Culturii anunţă că respectiva modificare va avea ca efect şi reducerea de cheltuieli pentru materiale pentru două sedii - chirie şi întreţinere -, precum şi diminuarea cheltuielilor de personal cu un procent de 24%, respectiv de la 2.210.000 de lei la 1.685.000 de lei.

Totodată, ministrul Culturii a anunţat că, prin această ordonanţă de urgenţă, este înfiinţat Institutul Naţional al Filmului, prin consolidarea şi lărgirea misiunii Arhivei Naţionale de Filme.

Tot în conferinţa de joi, ministrul Daniel Barbu a declarat că, în şedinţa de Guvern din 26 iunie, a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă 68/2013 pentru modificarea şi completarea OUG 189/2008 privind managementul instituţiilor culturale.

"Ea avea câteva fisuri importante pe care am încercat să le îndreptăm, să le acoperim, una dintre cele mai grave, cu consecinţe spectaculoase în opinia publică, pentru că este vorba de mari personalităţi ale culturii româneşti, ca Mircea Diaconu sau Mihai Mălaimare, dar nu sunt singurii, au căzut victimă impreciziei cu care ordonanţa din 2008 definea managerul cultural şi au fost instituţii ale statului care au interpretat într-un sens larg această imprecizie, având tendiţa de a-i asimila pe managerii culturali cu funcţionarii publici şi atunci au apărut chestiuni de incompatibilitate sau de conflicte de interese. Sarcina pe care noi ne-am asumat-o a fost aceea de a face o reflecţie managerială şi juridică asupra naturii profesionale şi juridice a managerului instituţiilor de cultură", a explicat acesta.