Pensia Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici devine Premiul pentru experiment literar „Gheorghe Iova”

Cu ocazia finisajului expoziţiei comemorative Gheorghe Iova la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, asociaţia culturală Echalier-Pîrleazu', de la Paris a decernat premiul testamentar pentru experiment literar ”Gheorghe Iova” – Textuare, arată un comunicat remis MEDIAFAX.

Premiul consta într-o diplomă-stampă numerică, creaţie a artiştilor plastici Cătălin Guguianu şi Valérie Touzet şi suma 1801 lei, valoarea pensiei lunare a lui Cătălin Guguianu, percepută de la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, pentru trei ani de domiciliu forţat.

Expoziţia ”IOVAdis 70VA” a fost deschisă între ziua care marchează data de naştere reală a Gheorghe Iova şi data de naştere declarată în acte pentru scriitor. Douăzeci şi una de zile au reprezentat spaţiul deschis pentru dialogul iniţiat de grupul celor nouă artişti plastici. Cuvintele şi materiile plastice au constituit topologia activă a acestui eveniment – expoziţie dedicată scriitorului Gheorghe Iova, la data la care ar fi împlinit 70 de ani. Epura ideală a desfăşurării evenimentului, Muzeul Naţional al Literaturii Române, a oferit în acest interval, timpul pentru răspunsul la interogaţia Iova-dis?!, notează organizatorii expoziţiei.

Laureatul primei ediţii a premiului creat în memoria lui Gheorghe Iova este scriitorul Răzvan Cosmin Ţupa. ”Cred că este primul premiu oferit pentru o nereuşită”, a spus Răzvan Ţupa. ”Ne-am dorit să lansăm o distincţie pentru experiment în literatură în direcţia iniţiată de Gheorghe Iova în perioada în care acorda acest tip de premiu din partea Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti. Toate discuţiile pentru stabilirea juriului cu scriitori interesaţi şi activi azi în zona experimentală a literaturii au fost întâmpinate cu răspunsul «păi, dacă sunt în juriu eu nu mai pot să iau premiu», explicit sau sugerat. Am vrut să renunţ dar Doina Iova, soţia scriitorului, a propus această formulă de premiu testamentar. Astfel că premiul a ajuns la mine ca o obligaţie de a institui de-a lungul anului care urmează un sistem prin care nominalizaţii să fie cei care votează câştigătorul premiului pentru experiment în literatură 2021. Până la urmă, Premiul «Gheorghe Iova» textuare este, în primul an, un experiment în literatură”, a spus Răzvan Ţupa pentru MEDIAFAX.

Răzvan Ţupa s-a născut la Brăila în 1975. A publicat volumele de poezie ”fetiş” (2001, 2003), ”corpuri româneşti” (2005), ”poetic. cerul din delft” (2011) şi monografia ”Poeticile cotidianului de la seri de literatură în mişcare la Republica Poetica” (2015). A participat la festivaluri, ateliere şi lecturi de poezie în Bucureşti, Braşov, Constanţa, Timişoara, Cluj Napoca, Sibiu, Buzău şi în străinătate (Berlin, Bratislava, Budapesta, Chişinău, New York, Paris, Praga, Roma, Rotterdam, Stockholm, Tel Aviv şi Zagreb). Scrie pe poetic.ro şi este reporter al agenţiei MEDIAFAX.

Gheorghe Iova (29 ianuarie 1950 – 29 iunie 2019) a fost cel mai radical textualist underground al „generaţiei 80”. S-a născut pe 8 ianuarie 1950 la Săhăteni, judeţul Buzău, dar a fost declarat în acte, pe 29 ianuarie. Un unchi al său, fizician, l-a atras către ştiinţele exacte; a făcut totuşi Literele în perioada maximei destinderi poststaliniste, alcătuind, alături de prietenii Mircea Nedelciu, Gh. Crăciun, Gh. Ene, Emil Paraschivoiu, Ioan Flora, gruparea neo-avangardistă şi experimentală „Noii”. Boem şi marginal, avizat în materie de textualism german (Helmus Heisenbutell) şi francez (Tel Quel), wittgensteinian de cursă lungă şi pasionat al filosofiei limbajului, a fost un anarhist subversiv pur sânge; a încercat să dejoace convenţiile textului literar şi ale „textului social”, situându-se ex-centric atât faţă de canoanele literare cât şi faţă de canoanele socialismului real. A lucrat, decenii de-a rândul, ca liber profesionist şi a fost (înainte de orice) liderul informal, maestrul din umbră al optzecismului teoretic. Un „om din subterană” care a ieşit rar la suprafaţă – bunăoară, în antologiile de grup „Desant `83” şi „9 poeţi” (înainte de 1989). Abia în 1992 a debutat cu volumul experimental „Texteiova” (1992) recuperează scrieri vechi (uneori) de câteva decenii, ca şi seminalul, definitoriul „Acţiunea textuală”. Va simula, mai târziu, romanul („De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii”) şi poezia, în cărţi de fapt inclasabile, unde cuvintele de ordine sunt „textul” şi „textuarea”. Pe rând, scrierile sale au fost solicitate pentru antologiile dedicate generaţiei 80 şi generaţiei 90 din literatura română, fiind citate ca modele de vitalitate şi de autori debutaţi după 2000. A primit premiul Frontiera Poesis, pentru „Cartea de poezie a anului”, pentru volumul ”1973. Sintaxa libertăţii de a spune”, editura Axa, 1998. În 2000 a fost distins cu premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România pentru roman, pentru ”De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii”, publicat la editura Paralela 45, în 1999. Pentru anul 1999 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru eseu, pentru volumul ”Acţiunea textuală. Bunul simţ vizionar”, lansat de Paralela 45.

Echalier-Pîrleazu' se defineşte ca ”metaforă a metisajului cultural, a mixitătii de genuri; este pasajul dintre doua lumi distincte, Est si Vest, trecutul şi prezentul, înaltul şi abisul.«Pîrleazu’» îşi propune, de asemenea, să fie o platformă de idei şi dezbateri, asupra artei şi tendinţelor culturale contemporane. Asociaţia a fost înfiinţată la Paris de către artistul plastic Cătălin Guguianu. Mai multe informaţii aici www.catalin-arts.com