Proiectul What Work Is va reprezenta România la Expoziţia Internaţională de Artă de la Veneţia

România prezintă la Bienala de Artă de la Veneţia cu o expoziţie de Şerban Savu ce are ca temă relaţia dintre muncă şi timp liber. Curatoriată de Ciprian Mureşan, expoziţia se va desfăşura concomitent în Pavilionul naţional din Giardini della Biennale şi în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii, expoziţia din Pavilionul României, Ce este munca, examinează iconografia muncii, inspirându-se din realismul istoric şi arta de propagandă din ţările care făceau parte din aşa-numitul „Bloc de Est”. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze direct aceste discursuri, Savu le chestionează prin reaşezarea tropilor acestora, vrând să înfăţişeze momente de pauză şi suspensie în care limita dintre muncă şi timp liber se estompează. Aceste momente de incertitudine apar ca reflecţii ale unor transformări şi crize sociale mai ample.

„Mă interesează lumea dintre lumi, dintre rural şi urban, dintre muncă şi timp liber, o lume hibridă şi nedefinită sau care începe să se contureze, este lumea periferiilor care conţine toate posibilităţile viitorului. Multe dintre personajele mele se odihnesc în timpul programului de muncă şi muncesc în timpul liber, într-o stare de suspendare anarhică, aflată în afara sistemului productiv. Mă apropii de realitate prin natura interesului aproape sociologic pe care îl am faţă de lumea din jurul meu, dar şi prin filtrul istoriei artelor. Personajele care populează picturile mele sunt în antiteză cu ideea şi reprezentarea muncitorului din arta oficială a regimului comunist, nu sunt eroice şi nici monumentale. Ele vorbesc în acelaşi timp despre eşecul unui proiect politico-social falimentar, dar mai ales despre viaţa din ziua de azi, în care încearcă să îşi găsească locul şi sensul”, a explicat Şerban Savu.

„Străini pretutindeni” este tema generală a celei de-a 60-a Expoziţii Internaţionale de Artă – la Biennale di Venezia. Această temă creează senzaţia de dezorientare ce revine adesea în lucrările lui Şerban Savu şi care poate fi înţeleasă şi din perspectiva dislocării şi a dorului de casă, asociate cu munca în străinătate, a rupturii dintre muncă şi simţul apartenenţei. Naraţiunea găsirii unui loc de muncă peste hotare şi a reîntoarcerii ulterioare la rădăcini poate duce de multe ori la o dublă înstrăinare şi la pierderea legăturii cu sine. Personajele din picturile lui Şerban Savu par captive într-un no-man’s-land temporal, între două lumi care se îndepărtează una de cealaltă, arată reprezentanţii ministerului.

„Abordarea realistă a scenelor a fost mereu asociată în general puterii politice, care a eşuat în a manipula şi influenţa masele, însă în cazul lui Şerban Savu, efectul este răsturnat, astfel încât pictura sa serveşte mai degrabă fragilităţii condiţiei umane, non-eroismului ei. Privitorul se recunoaşte în aceste imagini, iar realismul aparent al picturii tinde spre relevarea adevărurilor, în opoziţie cu orice program politic. Pictura lui Savu ne arată cum ar trebui privită drama acelor timpuri, dar şi tranziţia şi adaptarea la o lume nouă, «alinierea» cu restul lumii, promisiunea libertăţii ideologice. Lucrările de la începutul anilor 2000 dau credit atât vechii orânduiri, cât şi celei noi sau, mai bine spus, ele privesc cu suspiciune înspre viitor, dând dovada unei obiectivităţi necesare artei timpurilor noastre. Apariţia în peisajul postdecembrist a unor pete colorate (reclamele luminoase sau logourile companiilor) nu convinge privitorul că lucrurile se vor schimba în bine”, a spus Ciprian Mureşan, curatorul expoziţiei.

La Veneţia, în Pavilionul României, vizitatorii vor vedea un poliptic amplu, cuprinzând peste 40 de picturi – o privire condensată asupra practicii lui Savu din ultimii cincisprezece ani. Protagoniştii dezorientaţi şi figuranţii stângaci din imagini par angrenaţi în ritualuri care seamănă în egală măsură cu munca şi cu recreerea. În faţa polipticului, o bancă de mari dimensiuni înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri care se îndepărtează de temele uzual ilustrate în mozaic în contexte religioase, sau în cosmogoniile muncii din arta socialistă a mozaicului. În loc să înfăţişeze mari realizări sau apoteoze mistice, mozaicurile vorbesc despre eşec, ambiguitate şi perplexitate. Picturile şi mozaicurile compun un spaţiu care ridică întrebări legate de muncă şi chestionează definiţiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă şi ce nu înseamnă munca.

„Ne dorim ca fiecare participare a României la Bienala de Artă să pună în valoare creaţia artistică contemporană din ţara noastră, iar în acest sens lucrăm în permanenţă la îmbunătăţirea procesului de selecţie şi de finanţare a proiectelor care ne reprezintă la Veneţia. În 2024, bugetul alocat de către Ministerul Culturii pentru acest proiect strategic al instituţiei noastre a fost suplimentat faţă de ediţia anterioară şi sperăm ca, în viitorul apropiat, să identificăm, alături de Institutul Cultural Român şi Ministerul Afacerilor Externe, partenerii noştri în realizarea participării României la Bienală, mijloace cât mai adecvate pentru a oferi artiştilor români cele mai bune oportunităţi de afirmare pe plan internaţional. Mă bucură faptul că un fenomen artistic cunoscut şi recunoscut în lumea artistică internaţională sub numele de «Şcoala de la Cluj» ne va reprezenta la cea de-a 60-a ediţie a Bienalei, prin artistul Şerban Savu, dar şi prin revenirea, în calitate de curator de această dată, a artistului Ciprian Mureşan”, a declarat Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii.

Invitat să răspundă proiectului lui Şerban Savu, studioul de design grafic din Bruxelles Atelier Brenda (Sophie Keij şi Nana Esi) propune o intervenţie site-specific pe faţada şi în holul Pavilionului României. Lucrările lor se preocupă de chestiunea valorii, pe care o abordează dintr-un unghi „arhaic şi anarhic”. Înscrisul pe faţadă (precum urma lăsată de un înscris comemorativ deteriorat), designul unei monede (care regândeşte relaţia dintre efort, compensaţie financiară şi autoritatea politică care validează această ecuaţie) şi un studiu iconografic al semnelor care descriu munca converg într-un studiu speculativ de contrapropagandă.

Proiectul lui Savu va transforma Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia într-un atelier de mozaic. În spiritul micilor ateliere veneţiene, Noua Galerie va deveni un spaţiu de producţie ce intersectează tradiţia locală a mozaicului şi preocupările conceptuale ale proiectului. Echipele de mozaicari vor fi alcătuite din profesori şi studenţi la arte din Republica Moldova, Iaşi şi Cluj. Noua Galerie va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice coordonate de criticul cultural din Republica Moldova Ovidiu Ţichindeleanu, pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologie, la economia şi filosofia contemporană, la ecologie şi societatea post-muncă.

„Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că, în acest context istoric simbolic şi, totodată, având în vedere că anul care s-a încheiat a fost un an aniversar pentru prezenţa României la Veneţia, prin marcarea a 85 de ani de când România deţine Pavilionul Naţional şi a 25 de ani de când clădirea a intrat în lista monumentelor istorice, Ministerul Afacerilor Externe a întreprins o serie de demersuri pentru amplasarea, la intrarea în Pavilionul României, a unei plăci memoriale, cu efigia lui Nicolae Iorga. Acest gest simbolic reprezintă o recunoaştere a importanţei pe care Nicolae Iorga, una dintre cele mai importante şi prolifice personalităţi române, a avut-o în conservarea şi promovarea în străinătate a patrimoniului cultural al României, iniţiativa sa reprezentând practic actul fondator al participării României în pavilionul naţional din Giardini della Biennale, marele istoric fiind de altfel şi comisar în doi ani consecutivi ”, a spus Andrei Novac, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Proiectul va fi întregit de publicarea, la închiderea Bienalei de Artă de la Veneţia 2024, a unui volum coordonat de Mihnea Mircan şi Bertha Savu, care va reuni o serie de texte critice legate de temele abordate în practica lui Şerban Savu.