Concertul "Royal Musical Journey" la Sala Radio: Muzica barocă readusă în actualitate. Strălucire,eleganţă şi ritm - FOTO

Timp de două ore publicul bucureşten al Sălii Radio din Bucureşti s-a imersat în melodiile şi dansurile pe care în secolele XVII-XVIII le ascultau curtenii, nobilii cu titluri sau aristocraţii cu patalama de la curtea Regelui Ludovic al XIV-lea, la curtea engleză de secol XVII, la acea dată muzica fiind deja un factor al globalizării artei, mulţi compozitori inspirându-se din specificul muzical al altor ţări spre a aduce elemente noi (Handel, Purcell, Boccherini etc).

Jean-Baptiste Lully, colegul lui Moliere la curtea Regelui Soare, a predominat în seara muzicală cu arii din „Le Bourgeois gentilhomme”, „Ballet de la Nuit”, „Ballet des Amours Deguises”, dar şi Rameau cu sclipitoarele, galantele şi armonioasele arii din opera-balet „Indiile galante”), programul concertului fiind unul extrem de bine echilibrat, ariile alternând cu dansuri, ba chiar cu părţi de concert, cum a fost magistralul Allegro, partea a III-a da Concertului pentru două viori în la minor de Antonio Vivaldi.

Motivând alegerea organizării unui astfel de eveniment pe scena Sălii Radio, Sandra Ecobescu, preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei, instituţie culturală independentă care concepe cursuri şi evenimente culturale şi de dezvoltare personală, a declarat pentru MEDIAFAX că: „Acest concert înseamnă o completare a concertelor pe care Fundaţia Calea Victoriei le-a făcut şi în anii trecuţi. Am făcut concerte de operă, concerte concentrate dor pe muzica lui Mozart, arii celebre, concerte instrumentale. De această dată ne-am gândit să mergem puţin mai mult în trecut şi să completăm această imagine a muzicii clasice cu Barocul, să spunem începutul operei. O muzică mai puţin cunoscută la noi pe care nu o găsim foarte des în programul serilor de concerte şi pe care noi o considerăm foarte frumoasă şi cu ajutorul muzicienilor cred că putem demonstra că e o muzică extrem de actuală, de vie şi dinamică.”

Citeşte şi: 16 septembrie, Trienala de Arhitectură. Zachi: Bucureştiul enervează, dar e divers. Vestul e farmacie

Citeşte şi: Tudor Gheorghe lansează prima sa carte, "Vă dau un an din viaţa mea", în cadrul turneului din toamnă

Referitor la ilustraţiile animate care au oferit suport vizual muzicii şi au transpus publicul în epoca crinolinelor şi a perucilor pudrate de la Versailles şi de la alte curţi regale, Sandra Ecobescu a spus: „Noi am gândit acest concert pentru publicul larg, nu doar pentru publicul meloman care în mod normal vine în sălile de concerte, ci şi pentru un public mai tânăr, mai neconvenţional. Tocmai pentru acest gen de public am completat spectacolul de pe scenă cu liustraţiile animate care vor însoţi pas cu pas fiecare fragment muzical. Avem ilustraţii create de un ilustrator din Cluj, Jozsef Vass, care aduc în contemporaneitate povestea. Am realizat că această etichetă „baroc”, pusă mai târziu muzicii din perioada respectivă, poate speria. Lumea se gândeşte că e o muzică veche, plitisitore, inaccesibilă. Pentru că trăim în perioada în care vizualul este esenţial şi lucrăm cu mulţi ilustratori şi artişti pentru a promova proiectele nostre, ne-am gândit să facem ilustraţii pentru un concert. Ilustraţiile sunt nişte GIF-uri, personajele îşi mişcă evantaiele, dansează, una din doamne se dă într-un leagăn. Sunte menite să intrăm în zona ludicului. Muzica din perioada Barocă şi muzica clasică nu înseamnă ceva foarte serios adresat doar unui public avizat, ci e o formă de a ne bucura.”

În plus, Sandra Ecobescu a declarat pentru MEDIAFAX că reîntoarcerea în trecutul muzical este nu doar o modalitate de cunoaştere, ci şi o şansă de bucurie pentru publicul din prezent: „Publicul contemporan călătoreşte foarte mult în trecut. Vedem şi în zona vestimentară, moda retro, vintage. Ne interesează dincolo de prezentul nostru ce s-a întâmplat în trecut. Cred că zona de Baroc înseamnă un fel de arheologie muzicală. Când mergem puţin mai mult în trecut, poate Vivaldi „Anotimpurile” este cunoscut din zona barocă, dar în rest nu foaratât de mult. Noi am adus în seara aceasta hit-uri din perioada Brocă, unele dintre ele sunt şi în filmul „Farinelli”. Vrem să transmitem această bucurie şi să aducem în contemporaneitate ritmul şi această muzică care se asculta şi pe care se şi dansa la curţile europene.”

Totodată, aceasta a mărturisit că întâlnirea sa cu muzica barocă, căreia i-a rămas ascultătoare fidelă, a avut loc tot la Sala Radio: „În urmă cu doi ani m-am îndrăgostit de muzica barocă tocmai la Sala Radio. Am venit la un concert fabulos. E greu să aleg. Şi Vialdi este fabulos şi Broschi, şi Rameau şi Lully, care este extraordinar. Muzica de la Curtea Regelui Soare care are un gen de vitalitate şi un ritm care va mişca publicul.”, a declarat Sandra Ecobescu.

Citeşte şi: Juriul european decide ce oraş din România va primi titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021

Referitor la colaborarea cu tânărul şi talentatul dirijorul Gabriel Bebeşelea la organizarea unui eveniment bazat pe un repertoriu specific Barocului, preşedintele Fundaţiei Calea Victoriei a precizat: „El era deja era în zona acestui repertoriu. Vorbind cu prietenii noştri muzicieni, cu Tiberiu Soare, dirijorul cu care noi în mod normal lucrăm şi cu care am şi scos două cărţi în ultimii ani, el a spus clar că muzica barocă trebuie dirijată de Gabriel Bebeşelea. El este unul dintre puţinii dirijori care s-a dedicat extrem de mult acestei muzici atât în ţată, cât şi în concertele din străinătate. El în mod natural a zis că trebuie să lucreze cu Rodica Vică cu care a mai lucrat şi va mai lucra, ei fiind specializaţi şi având o mare bucurie în interpretarea acestei muzici.”

De altfel, pentru cei care nu s-au mai întânit cu soprana Rodica Vică în sala de concert, prezentă miercuri, 14 septembrie pe scena Sălii Radio, aceasta a fost una din multiplele surprize ale serii, alături de bis-uri şi de animaţiile zglobii şi inspirate proiectate pe un ecran din spatele sceni studioului Mihail Jora. Cu o prezenţă scenică extrem de agreabilă, cu farmec natural, soprana a încântat publicul cu vocea sa cu coloratură dramatică, specializată pe muzica barocă, dar şi cu uşurinţa executării pasajelor provocatoare din punct de vedere tehnic din arii precum „Armatae face et anguibus” (din oratorul „Juditha Trumphans” de Vivaldi), sau din precum şi cu două bis-uri de înaltă ţinută: aria „Lascia ch'io pianga” din opera „Rinaldo” de G.F. Handel şi „Agitata da due venti” din opera „Griselda” de A. Vivaldi.

„Ne-am propus să facem un concert altfel prin care să dărâmăm prejudecata că această muzică este complicată, învechită, plictisitoare. Este o muzică spumoasă, ritmată, plină de bucurie şi de erotism”, a exprimat Sandra Ecobescu adresându-se publicului Sălii Radio.

Extrem de utile pentru publicul larg, fără a cădea în didacticism, au fost intervenţiile oferite de dirijorul Gabriel Bebeşelea, sugerând pasiunea acestuia pentru istoria muzicii, pentru compozitorii din trecut, oameni cu gândire extrem de vie, care au dorit nu doar să încânte urchile monrhilor şi ale supuşilor curţilor de acum peste 400 de ani, ci şi să lase posterităţii noi forme de exprimare, forme nemuritoare, care nu se perimează nici astăzi.

În plus, muzicienii tinerei orchestre Symphactory Orchestra au reuşit să răpească numeroasele aplauze ale publicului încă de la prima piesă a serii „Danse du Grand Calumet de la Paix/ Dansul marii pipe a păcii” din „Indiile galante” ale lui Rameau, compozitorul de curte al lui Ludovic al XV-lea, un prolog al serii, dirijorul adresându-se publicului: „Ne bucurăm că v-aţi îmbarcat împreună cu noi spre o epocă pe cât de misterioasă pe atât de atractivă şi de incitantă.”

Într-o discuţie din culisele Sălii Radio, Gabriel Bebeşelea a declarat pentru MEDIAFAX cum se simte la pupitrul orchestrei Symphactory dirijând compoziţii de la Handel la Vivaldi şi Purcell: „Mă simt într-o altă perioadă. Pentru mine nu e un concert, e o călătorie prin mai multe ţări şi prin mai multe epoci, iar muzica aceasta mi-e foarte apropiată pentru că una din pasiunile mele e să transcriu manuscrise vechi. O mare parte din lucrările interpretate astăzi sunt transcrise direct din manuscrisele acestor compozitori. Dacă e să vorbim de Lully, anii 1680, Rameau 1725-1730, la unele manuscrise am lucrat aproximativ doi ani. E una din pasiunile mele şi mă bucur că se înfăptuiesc şi în România. Prea puţin în ţară această muzică e gustată, dar începe din ce în ce mai mult să aibă public.”

În privinţa selecţiei pieselor din program, dirijorul a menţionat că: „Am selectat lucrările pe care le-am considerat cele mai reprezentative şi care au o legătură puternică cu istoria, lucrări cu care publicul să se conecteze, dar nu neapărat să le cunoască, ci să cunoască numele care are legătură cu aceste lucrări.”

Întrebat cum se transpune melomanul de astăzi în perioada galantă, unde doar cei privilegiaţi ascultau acest gen de muzică, dirijorul Gabriel Bebeşeslea a declarat pentru MEDIAFAX că prin muzică se poate recupera mult din imaginea unor epoci trecute: „E o conexiune foarte puternică dintre contemporaneitate şi această epocă. Am observat că muzicienii care sunt extrem de atraşi de Baroc sau Renaştere sunt foarte atraşi şi de muzica contemporană. Este şi cazul meu. Fac foarte multă muzică contemporană şi foarte multă muzică veche. Încerc să conectez paleta dintre cele două perioade. Eu cred că cele două sunt cumva conectate pentru că e o imagine la care noi încercăm să ajungem şi să aflăm mai multe despre această epocă.”

De altfel, urmărind reacţia publicului din sală s-a observat plăcerea şi uşurinţa cu care acesta s-a transpus în trecut, mergând pe liniile melodice ale lui Riccardo Broschi, Vivaldi, Lully, Handel şi chiar Bach, iar la finalul serii, au izbucnit aplauzele furtunoase adresate nu doar sopranei Rodica Vică, dirijorului Gabriel Bebeşelea, Sandrei Ecobescu de la Calea Victoriei, sau membrilor Symphactory Orchestra, ci şi compozitorilor, nemuritori prin muzică.