Scandalul Panama Papers - Şarlatanii şi banii: cărţi, filme şi muzici despre scheme financiare

Când eram de-o şchioapă, ni se spuneau legende despre comori. Despre bani, pe limba "dezvrăjită" a oamenilor maturi. Se făcea că dacă ajungi la marginea curcubeului, vei găsi comoara. Era şi povestea cu navele-fantomă fermecate, ce apărau comori îngropate în insule. Azi, Dosarele Panama dezvăluie că legendele nu-s aşa desprinse de realitate. În Paradisurile Fiscale companiile offshore sunt comorile contemporane. Ni se povestea despre piraţii care jefuiesc, hidoşi şi soioşi, cu un ochi acoperit de-o făşie neagră de postav. Piraţii azi nu mai prădează. Fac evaziune fiscală. În basme, prinţul primea mâna prinţesei după ce răpunea balaurul şi bonus de la regele avut... jumătate din împărăţie. Capitaliştii îşi împart şi azi imperiile fiscale după cumetrii. Poveştile sunt multe, iar banul e mitic, stă la temelia lumii.

După crize economice şi capitalism haotic, parcă-am vrea să ne întoarcem la Paradisul Pierdut, când negoţul nu implica bani, ci schimbul în natură: „Îţi dau grâu şi-mi dai miere”, aşa se spunea pe vremea când se potcoveau purecii.

Dar punem punct poveştilor şi nu mai râvnim la Paradisul Pierdut. Azi "greii", magnaţii, golanii, politicienii, fotbaliştii, interlopii sau vedetele din showbiz preferă Paradisurile Fiscale.

Scandalul „Panama” s-a declanşat şi mass media vuieşte. Aşa că v-am pregătit o listă de şarlatani şi şarlatanii din filme, cărţi şi muzică. Avem şi o certitudine: escrocii din ficţiune sunt avataruri ale infractorilor reali. Dacă în viaţa reală îi blagoslovim pe băieţii răi şi fetele pungaşe, în ficţiune, să recunoaştem, ne plac personaje de tipul Bonnie şi Clyde.

Cărţi, filme, muzici. Despre escroci, brokeri, cartofori, traficanţi şi crize financiare

Top Cărţi

1. Cristian Sima, „Marea Spovedanie a brokerului fugar”, Editura Integral, 2015

Cristian Sima a dispărut din România în octombrie 2012, fiind acuzat de mai mulţi dintre clienţii săi că le-a blocat accesul la banii din conturi. Sima a susţinut că, de fapt, le-a pierdut toţi banii pe bursă. Fost preşedinte al Bursei SIBEX şi proprietarul casei de brokeraj WBS Holding, Cristian Sima era cunoscut pentru pariurile sale riscante pe bursă, care i-au adus câştiguri enorme, însă şi pierderi similare.
Printre clienţii care şi-au pierdut atunci banii pe mâna lui Sima s-a numărat şi fostul ministru de Finanţe liberal Daniel Dăianu, care ar fi pierdut 200.000 de euro, creatoarea de modă Irina Schrotter, care ar fi pierdut 100.000 de euro, dar şi Marie Rose Mociorniţă sau vedeta de televiziune Andreea Raicu.

2. Joseph E. Stiglitz, „Marea divizare. Societăţile inegale şi ce putem face în privinţa lor”, Editura Publica, 2015. Traducere de Smaranda Nistor

Economistul american Joseph Stiglitz, luareat al Premiului Nobel pentru economie în 2001, expune pe larg inegalitatea Americii: dimensiunile şi cauzele ei, dar şi consecinţele pentru naţiunea americană şi pentru întreaga lume şi descrie cu lux de amănunte politicile iresponsabile – dereglementarea, reducerile de taxe, scutirile fiscale pentru grupul de 1% al celor mai bogaţi americani. Proasta gestionare a economiei noastre şi a globalizării se leagă, mai departe, de rolul pe care grupurile de interese îl joacă în viaţa politică – o viaţă politică în care sunt tot mai mult reprezentate interesele celor 1 %. Una peste alta, Stiglitz demonstrează că 99 % din oameni trudesc, respectând legea, întru bunăstarea unui singur procent din populaţie în folosul căruia sunt, de fapt, făcute legile.

3. Pierre Jovanovic, „Blythe Masters: femeia care a inventat armele financiare de distrugere în masă”, Editura Philobia, 2011. Traducere de Dorina Oprea

Cartea este portretul celei mai puternice femei de pe planetă, banchera de la JP Morgan („principalul responsabil pentru criza financiară cu care ne confruntăm cu toţii”) care a dus la ruina băncilor inventând instrumentele credit default swap. Ea a fost supranumită de ziariştii de la The Guardian „Cea care a inventat armele fianciare de distrugere în masă”.

4. Francis Scott Fitzgerald, „The Great Gatsby”/ „Marele Gatsby”, Editura Polirom, 2011. Traducere de Mircea Ivănescu

Cartea putregaiurilor şi a suferinţei, a iubirii pârjolitoare şi devastatoare. Iubirea lui Gatsby, personaj literar iconic, este sfredelitoare ca tăişul unei săbii de samurai şi tandră ca mirosul orhideelor supraexpuse la caldură. „Marele Gatsby” este James Gatz, este povestea unui miraj, a unui Vis American ratat, o dramă a succesului, provocată de neostoitele vicii umane în care banul este rege. În America anilor 1920, James Gatz alege calea succesului facil şi periculos. Este tânăr, frumos, ajunge un bărbat puternic, bogat, dar extrem de vulnerabil din cauza obsesiei sale pentru Daisy, mânându-şi toate eforturile în a-şi recâştiga dragostea. Schema financiară: contrabanda cu alcool pe fundalul prohibiţiei americane. Scopul: înavuţirea, pentru a o cuceri pe femeia iubită, Daisy Buchanan. Rezultatul: femeia iubită nu-şi sacrifică căminul, puterea compromisului este mai presus de iubirea din tinereţe. Strălucirea nu are fond, pragmatismul şi romantismul nu se împacă, iar banii nemunciţi sunt ca soarele de noiembrie la crepuscul, o lumină ce se stinge. Memorabile sunt petrecerile organizate de Gatsby, luxul, fastul, muzica şi goliciunea existenţei umane zugrăvite magistral de autor: „În nopţile verii aceleia, dinspre casa vecinului meu se auzea mereu muzică. În grădinile lui albăstrii, bărbaţi şi femei pluteau tremurători ca nişte fluturi de noapte, înconjuraţi de şoapte, de şampanie, de stele.”

Top Filme

1. „Lupul de pe Wall Street”/ „The Wolf of Wall Street” – de Martin Scorsese (2013)
Cu: Leonardo DiCaprio, Jonah Hill, Margot Robie, Matthew McConaughey, Kyle Chandler, Rob Reiner

Escrocul Jordan Belfort e sufocat de teancuri de bani, e clovn carismatic, pastilat, drogat şi obsedat sexual, el măsluieşte şi fraudează fără pic de cenzură morală, înconjurat de suita de prostituate-animale domestice. Fără prohibiţie sau inhibiţie. Înfiinţează firmă de brokeraj „penny stocks”, tranzacţionează sume infime. Păcăleşte bursa cu flerul unui iluzionist care face prin vrajă să dispară moneda din portmoneul îndesat cât mai bine-n buzunare, traiste, poşete şi serviete de spectatorii circumspecţi ai numărului de magie. Pardon, face-o vrajă ca să înlesnească şarlatania? Nu, Jordan Belfort bagă vrăjeală, nu vrajă. Dacă banii sunt ochiul dracului, atunci Lupul de pe Wall Street l-ar face şi pe Belzebut să pară un tip scorţos, conservator şi cu miopie avansată. Leo DiCaprio e Lupul care-şi holbează ochii după toate infamiile omeneşti. Iniţial, şeful lui de pe Wall Street îl pune să se bată-n piept ca aborigenii din triburi, într-o incantaţie ce inaugurează ascensiunea lui Jordan pungaşul. Primeşte şi un sfat viril de la şef: să se gândească la bani chiar când se fericeşte singur, când freacă gherţoiul, dacă vreţi s-o zicem pe-aia dreaptă. Filmul lui Scorsese e dezmăţ total, cu scene desprinse parcă din Saturnalii, orgiile opulente ale strămoşilor romani. Lupul Leo trage cocaină din posteriorul unei târfe. Aruncă pitici la ţintă într-o petrecere extravagantă în corporaţie. E guru cu rictus, gesturi şi discurs de Hitler pentru „oile” docile, discipolii care ciulesc urechile la doctrina hoţiei. Îşi deschide cont în Elveţia pe numele soţiei şi asociaţilor, pentru a depune banii pe care i-a câştigat cu nemiluita. Îi denunţă pe toţi prietenii săi poliţiei doar ca să-şi scape pielea din babilonie, atunci când e deconspirat. Ca-n povestea cu Scufiţa Roşie, Lupul de pe Wall Street, metaforic zicând, ar mânca de viu pe oricine-i iese-n cale, pentru un pumn de dolari.

2. „Breaking Bad” – serial de Adam Bernstein (2008)
Cu: Anna Gunn, Bryan Cranston, Dean Norris

Un profesor de chimie superinteligent, care nimereşte într-un „college” dintr-o suburbie americană se gândeşte într-o zi cum se iasă din mizerie. Aflase că-i bolnav de cancer. Costul tratamentului era exorbitant pentru un salariu de profesor, fie el şi cetăţean în Ţara tuturor posibilităţilor. Intelectualul nu vrea să-şi depăşească condiţia umană. Vrea doar să facă bani. Jesse, un fost elev mediocru, junkie si ratat, îi propune să producă amfetamină, aşa cum numai un prof de chimie poate, „crystal meth” desăvârşit. Profesorul Walter White, introvertit şi serios până-n momentul când află că-i în proximitatea morţii, vrea cu obstinaţie să facă bani. Banii de pe urma traficului de droguri nu circulă prin bănci, nu se depozitează într-un cont abstract, vin cash, în mână. Există, sunt tangibili. Profesorul îi vrea exact aşa, materiali şi din abundenţă. El nu falsifică bani, falsifică substanţe chimice. Într-un laborator improvizat în rulotă, apoi în altul de ultimă generaţie, producţia de amfetamină a lui Walter creşte exponenţial. Proporţional, se adună bancnote. În creuzetul lui, amfetamina banală, albă şi ieftină, devine albastră şi pură. Bancnotele de 5 dolari se preschimbă-n hârtii de 500 de dolari. Metamfetamina se scurge-n vasele de sticlă unde fierbe, iar banii curg pe bandă rulantă – iată versiunea contemporană a visului ocult al alchimiştilor. În miezul serialului, se strâng atât de mulţi bani, la modul fizic, încât trebuie legaţi în baloţi. El şi-ai lui, soţia şi copilul său cu dizabilităţi, îi depozitează în faimoasele boxe din Statele Unite unde americanii de rând îşi ţin vechiturile. Boxe închiriate pe 2 poli. Soţia lui contabil inventează o metodă de a cheltui legal banii: vor deschide o spălătorie de maşini, unde la preţul obişnuit 20 dolari/ spălarea (nu de bani, ci de maşini), ei emit chitanţe de peste 1.000 de dolari.

3. „Casino” – de Martin Scorsese (1995)
Cu Robert De Niro, Joe Pesci, Sharon Stone

Trei ore de film cu De Niro cartofor evreu, în Las Vegasul vintage din anii 70, cu râuri de bani irizaţi de lumini fosforescente de neon. Mirajul banilor şi anatomia Vegasului mitic şi strident prin prisma unei pilde contemporane despre lăcomie, succes, supliciu şi surghiun. Mafioţii din Kansas controlează cazinoul Tangiers unde se deşiră povestea încâlcită a lui Sam (Ace) Rothstein, parior care fură „legal” la jocurile de noroc în localul său, prin strategii subtile şi dibace: ecrane mari îi dezvăluie spectacolul jocurilor unde peştii mari îi înghit pe cei mici în ecosistemul banilor, are oameni care citesc pe buze şi divulgă ce rostesc jucătorii, are fire şi microfoane pentru a intercepta ce-şi spun inşii dintre palmierii artificiali. Ace însuşi decriptează psihologia şi matematica ilicită a scamatoriilor practicate de şarlatani. Vedem Vegasul în anii de glorie. Legile fiscale pălesc în oraşul Vegas, etalat ca o coadă de păun. Nicky Santoro, prietenul lui Ace, coleric şi viciat de minciuna pe care o mânuieşte mai abitir decât cărţile la poker, e mână-n mână cu baronii mafioţi. În ingineria financiară complex,ş Nicky e farsor şi Păcălici. Exact ca în jocul de cărţi pe care-l jucam în copilărie, cu un set de cărţi de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche, Nicky rămâne Păcălici. Sau Popa Prostu’. Ginger McKenna, otreapa de care-i îndrăgostit morbid Ace, cu bijuterii atârnate pe tot trupul, este o figură alegorică a vanităţii tembele. Nicky şi Ginger îl trădează pe Ace şi toată bogăţia se spulberă ca o vedenie în deşertul Mojave din Nevada, unde tronează simbolic, înconjurat de pustiul de nisip, Vegasul demonic. Vegas – o "fata morgana" pentru însetaţii de câştig meschin.

Top Muzică:

Abba – „Money, Money, Money”
https://www.youtube.com/watch?v=ETxmCCsMoD0

The Beatles – „Money (That's What I Want)”
https://www.youtube.com/watch?v=SLK9owh9Ysc

Bruno Mars ft. Travie McCoy – „Billionaire”
https://www.youtube.com/watch?v=8aRor905cCw

Pink Floyd – „Money”
https://www.youtube.com/watch?v=-0kcet4aPpQ

Puya si Don Baxter – „Bagă Bani” (Special Guest Connect-R)
https://www.youtube.com/watch?v=ZgbJb6ybNe4