Sciitorul Eric-Emmanuel Schmitt, la Bucureşti: Este important pentru mine să scriu pentru oameni foarte diferiţi. Eu nu vreau să trădez

Miercuri seară, la Ateneul Român, a avut loc conferinţa "Eric-Emmanuel Schmitt în dialog cu Marina Constantinescu", un eveniment realizat în cadrul "Conferinţelor Ateneului Român". Scriitorul francez, al cărui roman "Femeia în faţa oglinzii" a fost publicat recent la editura Humanitas Fiction, a vorbit, printre altele, despre dragoste, religie, felul în care scrie poveştile din cărţile sale, dar şi despre publicul căruia i se adresează.

Unele dintre poveştile sale au fost puse în scenă în întreaga lume, dar şi în România. Scriitorul francez a spus, la conferinţa de la Bucureşti, că, atunci când vede piesele sale jucate în alte limbi decât franceza şi în alte locuri, descoperă o nouă civilizaţie, pentru că în nicio ţară limbajul nu este acelaşi şi astfel intră în contact cu alte culturi şi naţiuni.

Totodată, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit despre privire şi despre felul cum percepe el oamenii. "Privirea nu înseamnă ochii. Deseori când mă aflu în faţa cuiva, vorbesc cu această persoană vreme de o oră şi, dacă după o oră mă întrebaţi care este culoarea ochilor săi, eu nu ştiu. Şi acest lucru se întâmplă pentru că eu nu văd ochii lui, ci privirea. (...) De aceea, atunci când fac filme de cinema, nu încerc să filmez ceea ce este vizibil, ci ceea ce este invizibil. Mă apropii de ochi, pentru a vedea sufletul personajului", a spus scriitorul francez.

În acest sens, Eric-Emmanuel Schmitt a dat exemplul filmului pe care l-a făcut după povestea "Oscar şi tanti Roz" şi cât de greu i-a fost să găsească un băiat de 10 ani care să-l interpreteze pe Oscar. Întrebat de producător care este fizicul lui Oscar, cu cine seamănă băiatul, scriitorul francez i-a răspuns că nu ştie, pentru că el îi cunoaşte sufletul, iar după ce a văzut 300 de copii, l-a descoperit pe acela care avea "sufletul" lui Oscar.

Totodată, la conferinţa de la Ateneul Român, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit despre dragoste, despre care a spus că este "cea care ne salvează de egoism".

"Ceea ce am remarcat este că suntem capabili să iubim cu adevărat când nu există sexualitate. Este trist", a spus scriitorul francez, menţionând că o mamă îi poate oferi dragoste necondiţionată copilului ei, însă nu întotdeauna poate face acelaşi lucru pentru iubitul său.

Acesta a spus că toţi oamenii aşteaptă ceva de la dragoste, însă, după părerea sa, şi dragostea aşteaptă ceva de la ei. "Aşteaptă ca noi să dovedim că ea există", a spus Eric-Emmanuel Schmitt.

"Să te îndrăgosteşti este uşor, dar să iubeşti este foarte dificil, iar pe mine asta mă interesează", a adăugat scriitorul francez.

La conferinţa de la Ateneul Român, Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit şi despre publicul său, povestindu-le cititorilor despre felul în care scrie.

"Este foarte important pentru mine să scriu pentru oameni foarte diferiţi. Eu nu scriu pentru un cerc închis", a spus Eric-Emmanuel Schmitt, precizând că acest lucru vine, într-un fel, şi din istoria sa personală. În acest sens, scriitorul francez a povestit că cele două bunici ale sale au fost nevoite să renunţe la şcoală pentru a munci, deşi erau foarte inteligente. Pe de altă parte, el a avut şansa de studia şi de a trăi printre artişti şi intelectuali "foarte sofisticaţi".

"Aşadar, atunci când scriu, mă adresez şi bunicilor mele, dar şi prietenilor mei intelectuali şi artişti. Eu nu vreau să trădez. (...) Există, deci, o întreagă tensiune interioară, ca opera să fie accesibilă şi interesantă pentru cineva care nu este cultivat, dar să fie suficient de bogat stucturată şi pentru cei cultivaţi", a spus Eric-Emmanuel Schmitt.

Din punctul său de vedere, cărţile trebuie să aibă scopul să facă viaţa oamenilor mai bună şi să fie utile.

Eric-Emmanuel Schmitt a vorbit şi despre fericire şi despre rolul muzicienilor în viaţa sa. "Să fii fericit nu înseamnă se te fereşti de necazuri, ci să integrezi necazul în viaţa ta", a spus scriitorul francez, precizând că a învăţat acest lucru de la muzicieni, pe care îi consideră ghizi spirituali.

"Nu ştiu cum e în România, dar în Franţa, epocii noastre nu-i place bucuria. Epoca noastră iubeşte tristeţea", a spus scriitorul francez.

Scriitorul francez a vorbit şi despre importanţa adevărului, spunând că acesta trebuie spus altora doar dacă aceştia sunt capabili să îl audă.

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960, la Lyon. În 1983 a absolvit cursurile École Normale Supérieure, cu o diplomă în filosofie. Trei ani mai târziu, a obţinut titlul de doctor în filosofie. A debutat în 1991, cu o piesă de teatru, "Noaptea la Valognes". Îi urmează "Vizitatorul", care îi aduce consacrarea şi pentru care este distins cu trei premii Molière, "Variaţiuni enigmatice", "Libertinul" etc.

În 1994, i-a apărut primul roman, "Secta Egoiştilor", dar a scris în continuare piese de teatru. În 2001, a fost recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate.

Alte romane de succes ale sale sunt: "Evanghelia după Pilat" (2000), "Partea celuilalt" (2001), "Pe când eram o operă de artă" (2002), precum şi eseul "Viaţa mea cu Mozart" (2005). Volumele care alcătuiesc "Ciclul Invizibilului - Milarepa" (1997), "Domnul Ibrahim şi florile din Coran" (2001), "Oscar şi Tanti Roz" (2002), "Copilul lui Noe" (2004), "Luptătorul de sumo care nu se putea îngrăşa" (2009) şi "Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată" (2012), s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase ţări.

Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a patru volume de nuvele şi povestiri: "Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri" (2006), "Visătoarea din Ostende" (2007), "Concert în memoria unui înger" (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, şi "Cei doi domni din Bruxelles" (2012). În 2008, a publicat romanul "Ulysse from Bagdad", în 2011, "Femeia în faţa oglinzii", în 2013, "Papagalii din Piaţa Arezzo" şi, în 2014, dipticul "Elixirul dragostei" şi "Otrava iubirii". Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii şi distincţii literare, iar cărţile sale sunt traduse în peste 40 de limbi.