SPOTLIGHT: Cine a plagiat-o pe Michelle Obama?

Deşi o lume întreagă, inclusiv românii care ştiu unde e SUA pe hartă, adică dumneavoastră şi cu mine, a râs de faptul că Melania Trump a copiat un discurs din 2008 al lui Michelle Obama, povestea rămâne ciudată. Au apărut nişte explicaţii oficiale, dar cum sunt cusute cu aţă albă, singurul lucru care ne rămâne e să avansăm e un scenariu.

Întâi, detaliile: luni seară la Cleveland, la Convenţia Naţională a Partidului Republican, doamna Donald Trump numărul trei, adică Melania, de profesie anterioară model, a făcut ceea ce o ţară întreagă, şi mai ales electoratul de dreapta din America, aştepta: a ţinut aşa-numitul „discurs de primă doamnă”, în care anunţa ce urmează să facă şi să dreagă dacă soţul ei câştigă preşedinţia SUA.

Nu multe ore mai târziu, Internetul se umplea de înregistrări video care puneau faţă-n faţă câteva fragmente din ceea ce a spus Melania cu un discurs din 2008 al lui Michelle Obama. Pasajele erau cvasi-identice.

Ca să se facă şi mai tare de ruşine, inocenta Melania fusese întrebată de un reporter dacă ea scrisese discursul, înainte ca înregistrările video să se răspândească pe Internet. Răspunsese că da, cu „cât mai puţin ajutor posibil”. După care – bam!

Dar cine, cum şi de ce a copiat pasajele?

Miercuri, a apărut şi explicaţia oficială despre care vorbeam, pe care nici măcar un ziar superserios ca „New York Times” nu se sfieşte s-o califice drept „neobişnuită”. Meredith McIver, membră a staff-ului lui Trump, afirmă că ea e autoarea discursului şi adaugă faptul că Melania Trump o admiră pe Michelle Obama şi i-a citit la telefon pasaje din discursul acesteia, pe care ea le-a notat şi inclus în discursul lui Melania. Fără să ştie că erau din Michelle.

Zău?! Cam ce viteză de transcriere telefonică are McIver? Şi, mai ales, acceeaşi scriitoare spune că şi-a prezentat demisia, dar demisia i-a fost respinsă de Donald Trump pe motive de „greşeală inocentă”, de parcă greşelile ar putea fi, prin natura lor, premeditate. Cu ţapul ispăşitor ai motive să te porţi, uneori, bine.

Dacă toată chestia asta nu vă satisface – pe mine, în orice caz, nu -, nu ne rămâne decât să ne gândim la o altă variantă. Ideea că un scriitor de discursuri din tabăra lui Trump ar fi putut lua cu copy-paste câteva paragrafe de la concurenţă e verosimilă poate în România, dar în ţări ca SUA, în care nu există Referate.ro şi diplomele se obţin pe merit, lucrurile astea sunt şi descalificante la modul definitiv, şi idei care ar fi greu să-i treacă prin cap cuiva. Ar rămâne o singură explicaţie: că cineva, nu avem de unde şti cine, i-a plantat pasajele respective lui Melania Trump, în discursul de luni, pentru ca apoi s-o facă de ruşine. În sprijinul acestui scenariu vine şi faptul că Melania a fost întrebată de presă dacă a scris sau nu discursul, ca să se facă de comandă şi mai tare după. Dar şi faptul că nu există niciun „descoperitor” la vedere, care să fi explicat cum a ajuns la originalul din 2008, pornind de la copia din 2016. Acuzaţia de plagiat a apărut „de la sine”, anonim, şi s-a răspândit ca orice „meme” de Internet.

E doar un scenariu, dar, măcar, unul care nu jigneşte bunul simţ, aşa cum face greu credibila explicaţie oficială.

Dar până la urmă, vă întrebaţi, ce importanţă are cum au ajuns paragrafele lui Michelle O. în discursul lui Melania T.? Până la urmă, nu ea le-a copiat/plagiat, ci cel care le-a pus acolo – greu de crezut că n-ar fi altcineva. Melania e, deci, cel mult, vinovată de faptul că a susţinut că îşi scrisese singură discursul, şi în rest fată cuminte.

Cuminte, dar şi de râsul lumii - la propriu. Fiindcă aşa funcţionează lucrurile în politică. Nu că mi-ar trece prin cap că Melania Trump e o primă doamnă ideală şi soţul ei, cel mai tare preşedinte posibil. Dar, când toată isteţimea Americii te urăşte cu patimă, atunci când pici în felul ăsta de fazan nu numai că te faci de râs, ci te alegi şi cu o etichetă de care e greu să scapi.