Steve Vai, pe scena Polivalentei de la Bucureşti alături de alţi 40 de muzicieni

Concertul lui Vai de la Bucureşti va fi aşadar asemănător celui înregistrat şi vândut de artist sub numele "Visual Sound Theories", un spectacol ţinut alături de Metropole Orchestra din Olanda în 2005. DVD-ul a fost lansat pe 26 iunie 2007.

Într-o conferinţă de presă care a avut loc luni la Bucureşti, Vai şi-a început discursul prin a le spune jurnaliştilor prezenţi că el a început să compună muzică pentru orchestră de pe vremea când încă nu ştia să cânte la chitară.

"Am creat multă muzică pentru orchestră", a povestit artistul, amintindu-şi, odată cu întrebarea unui jurnalist, despre un experiment unic pentru orice compozitor: Vai scrie muzică împreună cu trandafirii din grădina lui.

Într-un interviu publicat pe site-ul său oficial, artistul povesteşte cum soţia lui, Pia, a plantat mai multe soiuri de trandafiri, de mai multe culori, în grădina casei sale. Odată crescuţi, trandafirii de mai multe culori se suprapun gardului construit din cinci bârne orizontale, susţinute din loc în loc de stâlpi verticali.

"Trandafirii suprapuşi peste imaginea gardului arată ca nişte frumoase note muzicale pe un portativ. Ies din casă în fiecare zi sau o dată la două zile şi fac o fotografie, după care transcriu aranjamentul floral pe portativ. Culorile diferite ale trandafirilor reprezintă dinamica notelor. Cei mai puţin coloraţi sunt note slabe, cei mai puternic coloraţi sunt notele mai sonore. Apoi cânt la chitară muzica pe care o scriu. Aţi fi surprinşi să constataţi la ce melodii bogate, calde poţi ajunge făcând chestia asta. Cu toate astea, uneori poţi auzi şi ţepii trandafirilor", spune Vai în interviul publicat pe site-ul său.

Pentru că sortimentul de trandafiri se numeşte "China Dolls", Vai pregăteşte o piesă care se va numi "Weeping China Doll".

"Lucrez la un cântec drăguţ pe care trandafirii mei îl scriu alături de mine, care se va numi «Weeping China Doll»", mai spune Vai pe site-ul său.

Muzicianul a povestit, în conferinţa de presă de la Bucureşti, că mai multe secvenţe muzicale astfel compuse apar în simfonia "Expanding the Universe", un produs la care Vai a lucrat trei luni şi jumătate, câte 20 de ore pe zi.

Steve Vai se declară un om fericit. Aşa şi arată. Relaxat, jovial, mereu zâmbind. Spune că cea mai grea componentă a vieţii de artist este pentru el să se trezească de dimineaţă şi să participe la evenimente de presă. Nimic despre neajunsurile, lipsurile şi disconfortul din timpul turneelor, nimic despre greutatea de a convinge pe când era necunoscut, nimic despre oboseală.

"Sunt fericit să cânt. Pentru mine să cânt, să muncesc mult cu chitara este o plăcere. Nu este o chestie care trebuie făcută. Pentru mine asta este distracţia. Munca ar fi să fiu obligat să nu mai cânt", a spus Vai în conferinţa de la Bucureşti.

Şi totuşi, deşi nu se declară fan al conferinţelor de presă, artistul a răspuns în detaliu tuturor întrebărilor care i-au fost adresate, astfel că întâlnirea lui cu jurnaliştii români a durat mai bine de o oră şi jumătate. Timp în care Steve Vai a vorbit despre filozofia lui de viaţă, despre modul în care creează, despre sursele sale de inspiraţie, despre muzica pe care o ascultă şi despre relaţia cu muzica în general, dar şi despre filme, muzica puştilor de astăzi sau albine.

Artistul a povestit şi despre anii petrecuţi pe scenele mari ale lumii alături de artişti precum David Lee Roth sau David Coverdale, şi-a amintit de chefurile "notorii" de-atunci, însă în toate mesajele lui Vai a pus accentul pe noţiuni precum "pasiune", "muncă", "lucru", "studiu".

"Chefurile de-atunci erau fantastice, iar David (Lee Roth, n.r.) le dădea pe cele mai tari. Era o nebunie să fii un star rock în anii '80, însă eu am fost precum o albină pe marginea borcanului de miere: am gustat, dar n-am căzut niciodată înăuntru", a povestit Vai.

A lămurit, în acest context, şi povestea drogurilor: nu-i plac lucrurile care-i obturează claritatea.

"Mie-mi place să caut într-una, muzical vorbind. Caut şi caut. Iar pentru ca în timpul căutării muzicale să ajungi la rezultatul dorit trebuie să ai simţurile perfect funcţionale. Este nevoie de claritate şi nu mi-a plăcut niciodată să-mi blochez claritatea. În plus, n-am fost niciodată un om foarte sănătos fizic, iar în turneele cu Frank, atunci când şi fumam, eram o epavă. Mi-am dat seama că dacă o ţin aşa o să mor, iar eu nu îmi doream decât să cânt. Astfel, alegerea a fost simplă: am renunţat la restul şi m-am dedicat cântatului, studiului", a povestit Steve Vai.

Steve Vai a vorbit apoi despre legătura care se naşte între doi muzicieni atunci când cântă împreună. Modest, marele chitarist se declară uimit de viteza cu care cântă puştii din noul val. Admite însă că multora le lipseşte feeling-ul.

"Când mă uit la un muzician caut echilibrul corect între abilităţile lui tehnice şi investiţia emoţională pe care el o face în melodia pe care o cântă", a mai spus Vai.

Deloc greu de intuit, "fratele muzical" al lui Vai este fostul său profesor, cel care i-a pus chitara în mână, Joe Satriani. "Am crescut împreună în acelaşi oraş, el cânta la chitară şi m-a învâţat şi pe mine, iar legătura pe care o am, muzical, cu el, este ceva irepetabil", consideră Vai.

În proiectul cu care vine miercuri seară la Bucureşti, Vai va cânta cu o orchestră de cameră formată din 35 de muzicieni: nouă-zece violonişti, trei interpreţi la violă, doi la violoncel, unul la contrabas, trei percuţionişti, un pianist şi aproape 20 de suflători. Lor li se vor alătura muzicienii "de trupă rock" pe care Vai îi va avea alături pe scenă: unul dintre cei mai buni baterişti români, Marcel Moldovan, care cântă alături de Marius Pop în The M Theory, un proiect fusion de o forţă extraordinară şi de o calitate comparabilă cu cea din ţările cu tradiţie în muzică, Adrian Ciuplea, un super-talentat basist român care cântă cu trupa Viţa de Vie, Călin Grigoriu, un excelent chitarist, şi Fernando Drăghici, clăparul de la Krypton.

Despre relaţia cu muzicienii cu care va împărţi scena de la Bucureşti şi cu care a repetat de luni pentru concertul de miercuri, Steve Vai s-a referit ca la două specii de instrumentişti diferite.

"Cu muzicienii de orchestră este foarte simplu: performanţa, pentru ei, este să înţeleagă repede partitura pe care o au de cântat şi s-o interpreteze cât mai bine. Cu ceilalţi, cu cei din trupa rock, lucrurile sunt puţin mai complicate. Ei au o altă viziune, au un alt mod de a se exprima. Sper să ne înţelegem perfect până la urmă", a mai spus, modest, Steve Vai.