Sunt elevii gata pentru şcoala viitorului? Cum s-au descurcat copiii "born digital" cu lecţiile online

Starea de urgenţă a provocat un experiment social în domeniul educaţiei. Forţaţi să rămână aproape trei luni închişi în casă, copiii şi profesorii s-au mutat în mediul online şi au învăţat să folosească platformele digitale pentru a comunica şi a-şi face lecţiile. Zoom, Microsoft Teams, Google Classroom, WhatsApp sau Skype au fost mediile cele mai utilizate pentru comunicarea între elevi şi profesori. Am vorbit cu părinţi şi copii pentru a afla cum li s-au părut aceste luni de educaţie online.

Vestea bună: elevii şi profesorii sunt capabili să se adapteze rapid la un mediu de comunicare nou.

Vestea mai puţin bună este că nu toată lumea este pregătită pentru învăţarea online. Principalele impedimente sunt lipsa infrastructurii minimale (tablete sau laptopuri, conexiune la Internet) şi lipsa cunoştinţelor tehnice din partea profesorilor sau a părinţilor. Pentru ca soluţia învăţării online să poată fi practicată la scară largă, va fi nevoie ca furnizorii de educaţie să desfăşoare un efort sistematic de asigurare a resurselor tehnice şi de know-how.

După trei luni de învăţare forţată pe Internet, putem trage câteva concluzii şi rămânem cu multe întrebări. Am vorbit cu părinţi şi elevi din învăţământul primar (înscrişi la şcoli private sau de stat din Bucureşti) pentru a înţelege cum a fost, din punctul lor de vedere, experienţa cursurilor online în această perioadă. Copiii au înţeles necesitatea izolării, s-au plictisit în conferinţe, s-au adaptat şi s-au bucurat de timpul petrecut cu părinţii. Timpul petrecut online cu profesorii a diferit de la o şcoală la alta, dar lipsa interacţiunii cu colegii a fost resimţită de către toţi copiii.

Mădălina Pulbere este mama unui copil înscris la o grădiniţă privată, care va începe în toamnă clasa pregătitoare la o şcoală de stat. "Nimeni nu a fost pregătit pentru această perioadă. Nici sistemul privat nu a fost pregătit pentru această perioadă şi, cu toate astea, s-a adaptat. Ne-am adaptat. Şi cei de la grădiniţă s-au adaptat. Au intrat pe platforma online la grădiniţă, pe Zoom, într-adevăr. Au fost si mici sincope dar nu datorită grădiniţei, ci datorită platformei. Pentru că, dintr-o dată, toata lumea era pe Zoom. Şi noi printre ei.  Dar am intrat atât cât şi-a dorit copilul. Nu am vrut să pun presiune pe el. Nu prea a înţeles ce se întâmplă, de ce totul e pe această platformă, de ce se văd acolo. Dar ne-am adaptat şi noi, în cele din urmă. Şi au făcut activităţi, au vorbit, au povestit şi şi-au continuat activităţile didactice ca şi cum ar fi la grădiniţă, fizic."

Pentru Irina Paşcalău, mama unei fetiţe care urmează cursurile clasei pregătitoare la o şcoală de stat, mutarea în mediul online s-a produs mai greu. "Fetiţa mea cea mare învaţă la o şcoală de stat. Până acum două zile nu au accesat platforme online de învăţare, ci primea materiale pe Whatsapp şi trebuia să le rezolvăm singuri.

Am încercat să urmăm programa. Învăţătoarea ne-a transmis foarte multe materiale prin intermediul grupului de WhatasApp, iar noi ne-am descurcat în privat cu ei. Există o platformă pe care o accesăm, unde se urcă materialele. Au început să facă nişte teste cu Zoom abia săptămâna trecută.

Fetiţei mele îi e şi dor de colegi, dar se simte şi bine să stea acasă. Am întrebat-o şi mi-a spus că i-a plăcut faptul că a petrecut foarte mult timp cu noi, cu mine şi cu sora ei."

Pe de altă parte, lecţiile pregătite de educatorii care s-au organizat mai prompt pentru comunicarea online li se par prea complexe unora dintre părinţi şi copii, iar programul prea încărcat. Elevii din anii primari nu au răbdare să stea nemişcaţi în faţa calculatorului şi să asculte lecţia. Toţi vor să vorbească şi să le atragă atenţia educatorilor.

Fiul Alexandrei Copilu urmează cursurile unei şcoli private din Bucureşti. Orarul lui include cursuri cu denumiri complicate: "PBL - învăţare bazată pe proiecte, MEM - matematică nu ştiu de care. PSHE - psihologie, cum ar veni, dezvoltare personală şi sănătate... Şi e doar la clasa pregătitoare!

Şcoala online şi pe Zoom se desfăşoară astfel: primul pas e la ora 8:40 - conectarea la platformă, îmbrăcat în uniformă. Vorbim acum despre un copil de la o şcoală privată, aflat în clasa pregătitoare. La ora 8:40, în tricoul-uniformă, pieptănat, spălat, ideal şi mâncat. Şi apoi 40 de minute durează ora efectivă, cu 15 minute pauză. În pauză îşi ia un Lego şi până îşi aranjează el piesele să facă Lego trec 10 minute şi apoi hai înapoi! şi de aici începe frustrarea.

Nu e neapărat că şcoala e grea. Profesorii s-au adaptat foarte bine la predarea online şi încearcă să dea tot, să facă veselie, să facă o atmosferă bună, la un moment dat îl prinde şi pe copii, dar întreruperea până la următoarea lecţie îi permite să intre în lumea lui, între jucările lui, şi nu reuşeşte bine să se joace că trebuie să revină la lecţie. Orarul este şi foarte încărcat pentru un copil de 6 ani, care nu poate să ducă efectiv atât de mult, mai ales online, să-i capteze atenţia de la 8:40 la 15.00 e mult prea mult. Adică e depăşit de situaţie."

Hamudi Hoteit, părintele unui copil de clasa a II-a la o şcoală privată, este de părere că este greşit să-şi forţeze fiul să participe la câteva ore consecutive de lecţii pe Internet. Nu se grăbeşte nici cu întoarcerea la şcoală. "Luni are biologie, marţi limba engleză şi limba română, miercuri e matematică... Ei la şcoală făceau multe activităţi practice, manuale. Asta îi lipseşte cel mai mult. Şi interacţiunea cu colegii.

Şcoala este doar jumătate din educaţia copilului. Noi ne petrecem aproape toată ziua împreună şi încercăm să ne ţinem de un program, să facem activităţi care îi plac. Facem ore de pictură, ne jucăm cât putem de mult. Contează foarte mult educaţia de acasă, din familie, deci nu-mi fac probleme că se va întoarce la şcoală anul acesta sau anul viitor, pentru că educaţia lui continuă în familie. Când va trece epidemia, se va întoarce la şcoală, dar nu ne grăbim."

Nu pentru toţi părinţii este la fel de facilă implicarea în educaţia copiilor, de acasă. Lecţiile online au însemnat mobilizarea unui părinte care avea şi el de lucru acasă pentru supravegherea elevului. Adriana Echel are o fetiţă de 7 ani, care învaţă în clasa pregătitoare la o şcoală de stat.

"Pentru Maria a fost un lucru nou să înceapă lecţiile online. Pentru mine a fost groaznic. Este greu să îi ceri unui copil de 7 ani să se concentreze o oră – o oră şi jumătate şi să fie atent în timp ce doamna învăţătoare vorbeşte şi îi explică. Pentru că ei vorbesc toţi o dată. Doamna încearcă pe cât posibil să le explice, dar din moment ce ei nu sunt atenţi, evident că nu înţeleg.

De ce spun pentru mine că este groaznic... Maria a ajuns să fie dependentă de mine la ora online. Nu mai este ea singură la şcoală, în bancă, atentă la doamna învăţătoare când scrie pe tablă. Ea este dependentă de mine pentru că fie nu aude, pentru că un alt copil vorbeşte peste învăţătoare, fie trebuie să îşi dea microfonul pe mute, să nu se audă ea, fie nu ştiu ce i se mai cere şi atunci un părinte trebuie să fie lângă ea."

Lecţiile online sunt un instrument de învăţare încă prea nou pentru majoritatea elevilor, profesorilor şi părinţilor, pentru a putea trage concluzii referitoare la aplicarea unui astfel de model pe termen lung. Furnizorii de educaţie din domeniul privat vorbesc de educaţia online ca de o componentă nelipsită a şcolii viitorului. Totuşi, avertizează Olga Gudynn, fondatoarea unei reţele de şcoli şi grădiniţe private, educaţia online şi cea tradiţională trebuie dozate în proporţii corecte, care să asigure dezvoltarea armonioasă a copiilor.

"Acum 20 de ani, părinţii îşi doreau de la copiii lor să fie în siguranţă şi să fie fericiţi, când îi înscriau la grădiniţă. Mai nou, generaţia actuală de părinţi îşi doreşte de la copiii lor să reuşească în viată. Şi mi se pare că este o presiune mare pusă pe umerii şcolilor, pe umerii profesorilor, dar mai ales pe umerii copiilor. Prea puţini copii se mai joacă în mediul real, foarte mulţi sunt în mediul digital.

Acesta este viitorul, este era tehnologiei, era digitală, însă lucrurile acestea ar trebui totuşi dozate. Ar trebui să ne gândim foarte mult la importanţa creativităţii, păstrării unor valori cu care copiii trebuie să crească, pentru că este ca şi într-o grădină: o să culegem ce cultivăm. Cred că ar fi bine să urmăm exemplul ţărilor nordice: să le lăsăm copiilor anii cei mai importanţi în aer liber, să se joace cât mai mult, pentru că jocul este o formă de a-ţi dezvolta creativitatea, de a fi echilibrat. Trebuie să avem grijă la cât timp petrec copiii în mediul real şi cât timp în mediul virtual.

Să îi învăţăm pe copii de mici anumite valori şi principii cum ar fi solidaritatea - a propos de ce se întâmplă acum, de această situaţie cu Covid-19. Este momentul să trecem de la teorie la fapte şi să îi învăţăm pe copii că valorile sunt cele care ne menţin sănătoşi şi ne ajută să avem un spirit puternic şi astfel să depăşim orice situaţie, oricât de grea."

Copiilor le este dor să se întoarcă în sala de clasă. Vor să-şi revadă colegii, le lipsesc interacţiunea şi energia din colectivitate. Oricum va arăta şcoala viitorului şi oricât de tehnologizată va deveni, furnizorii de educaţie vor trebui să ţină cont de nevoia umană elementară a dialogului, a interacţiunii sociale în persoană.