Teatrul de Operetă din Capitală lansează un album de şansonete

Albumul de şansonete "Paris, mon amour" include celebrele piese din spectacolul-colaj cu acelaşi titlu din repertoriul teatrului de operetă. Cele 21 de şansonete, reorchestrate şi rearanjate de Lucian Vlădescu, prim dirijor al Orchestrei Teatrului Naţional de Operetă, beneficiază de interpretarea unora dintre cei mai cunoscuţi solişti ai operetei, cu acompaniamentul orchestrei şi corului instituţiei.

Potrivit comunicatului, albumul "Paris, mon amour" reprezintă o premieră în România, fiind primul proiect de acest tip iniţiat de o instituţie muzicală din România, care are ca scop accesibilizarea spectacolului muzical prin difuzarea, pe suport audio, a pieselor muzicale interpretate în spectacol.

Evenimentul din 10 iulie este prima lansare oficială a albumului cu muzica din spectacolul "Paris, mon amour" în Bucureşti, un eveniment similar având loc în luna mai a acestui an, în cadrul microstagiunii susţinute de Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" la Târgu Mureş.

Spectacolul "Paris, mon amour" este una dintre cele mai de succes producţii ale instituţiei şi a fost jucat pâna în prezent în peste 10 oraşe din ţară, în faţa a mii de spectatori. Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, "Paris, mon amour" imaginează o lume a Parisului de toate zilele, dar şi a Parisului curtezanelor, al florăreselor, al micilor comercianţi de stradă şi al îndrăgostiţilor de pretutindeni. Premiera spectacolului a avut loc în aprilie 2010, în foaierul Teatrului Naţional de Operetă, amenajat sub forma unei cafenele pariziene, în care spectatorii, aşezati la mese, se puteau delecta cu un pahar de şampanie şi o tartă cu caviar, pentru a savura într-un mod cât mai plăcut atmosfera boemului Paris.

Răzvan Ioan Dincă, regizorul spectacolului, declara cu ocazia premierei: "Am vrut să aduc pe scenă un Paris cu parfum de epocă, cel pe care îl vedem în fotografiile sepia, un amestec de superfluu cu profund, de grotesc cu apetisant, de fermecător şi inaccesibil uneori, un oraş al damelor uşoare, al mahalalei cu ştaif şi al amestecului dintre real si turistic... Cât despre personaje, ele sunt construite în funcţie de situaţia pe care muzica, frazarea muzicala şi uneori versurile o presupun. Sunt adăugate frânturi de viaţă şi sunt aduşi în faţa spectatorilor reprezentanţi ai unor tagme, ai unor zone şi ai unor mentalităţi".