Teatrul Naţional organizează, timp de două zile, tururi ghidate prin noile spaţii din interiorul instituţiei

La final de stagiune, Teatrul Naţional din Bucureşti organizează două zile de tururi ghidate, pe 1 şi 8 iunie, când, din oră în oră, în intervalul 11.00 - 15.00, vor putea fi vizitate noile săli, atelierele şi culisele Teatrului Naţional, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

Biletele s-au pus în vânzare la Agenţia de bilete a teatrului (situată în foaierul Sălii Studio, cu intrare prin faţa TNB), cât şi online. Preţul unui bilet este de 10 lei, iar durata unei vizite este de 45 de minute.

Locul de întâlnire va fi foaierul Sălii Studio, în faţa Agenţiei de bilete. Cei interesaţi trebuie să se prezinte cu un sfert de oră înainte de ora aleasă pentru vizitarea teatrului, chiar dacă au achiziţionat bilete online. Participarea se face în limita locurilor disponibile.

Instituţie cu o veche şi solidă tradiţie culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanţă cu aspiraţiile naţionale, în interiorul procesului de creaţie artistică şi sub adăpostul celor două edificii, informează reprezentanţii instituţiei teatrale.

Prima clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) - între 1852 şi 1944 - a fost cea din Calea Victoriei, pe locul unde în prezent este Hotelul Novotel. La începuturi, a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852 - 1864), iar, din 1875, cea de Teatru Naţional.

În 1852 s-a deschis Teatrul cel Mare din Bucureşti, realizat după planurile arhitectului vienez Heft, primul director fiind Costache Caragiale. Prima reprezentaţie a avut loc pe 31 decembrie 1852, cu spectacolul "Zoe sau Un amor românesc", un vodevil tradus din limba franceză.

În 1864, Teatrul cel Mare a devenit instituţie publică de cultură, când, printr-un decret semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, "s-a hotărât să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională".

În 1875, Alexandru Odobescu, director al teatrului, a pus pe frontispiciu numele instituţiei: Teatru Naţional. Clădirea în stil baroc a Teatrului Naţional din Calea Victoriei, aflată în imediata vecinătate a Palatului Telefoanelor, a rezistat până în august 1944, când a fost parţial incendiată în urma unui bombardament. Teatrul a continuat să funcţioneze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piaţa Amzei, iar, pentru scurtă vreme, au mai fost şi alte spaţii de joc - sălile de festivităţi ale liceelor Sfântul Sava şi Matei Basarab, Cercul Militar.

În 1952, s-a sărbătorit centenarul Teatrului Naţional şi s-a jucat "Matei Millo", de Mircea Ştefănescu. Tot atunci teatrul a primit numele lui Ion Luca Caragiale.

Teatrul Naţional din Bucureşti, cu sediul pe care spectatorii îl cunosc în prezent şi cu pălăria lui Caragiale aşezată peste cea mai mare dintre săli, a fost proiectat şi realizat, în 1973, de un colectiv de la I.P. Proiect Bucureşti, condus de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea (şef de proiect complex) şi Nicolae Cucu, având drept consultanţi pe regizorii Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei şi Horea Popescu. Structura de rezistenţă a fost concepută de inginerul Alexandru Cişmigiu. Planul iniţial al clădirii prevedea numai trei săli: Sala Mare, Sala Studio (Mică) şi Sala Atelier - o sală experimentală de teatru.

Pe 25 decembrie 1973, a avut loc inaugurarea Teatrului Naţional în noua clădire, la Sala Mare, cu "Apus de soare", de Barbu Ştefănescu Delavrancea, în regia Mariettei Sadova, cu George Calboreanu în rolul lui Ştefan cel Mare, şi cu "Simfonia patetică", de Aurel Baranga, care semna şi regia.

Pe 30 aprilie 1974, Sala Mică (Studio) a fost inaugurată cu spectacolele "Năpasta" şi "Conul Leonida faţă cu reacţiunea", de I. L. Caragiale, spectacol-coupé în regia lui Ion Cojar, iar, pe 1 octombrie 1975, s-a deschis Sala Atelier, cu drama "Capul", de Mihnea Gheorghiu, în regia Letiţiei Popa.

După incendiul din noaptea de 16/ 17 august 1978, Sala Mare a fost complet distrusă. Ca urmare, ideea de a revizui întreaga construcţie a câştigat teren. Clădirea ceauşistă a eliminat "pălăria lui Caragiale".

Între 1982 - 1984, proiectul de refacere, extindere şi de reconfigurare a interiorului TNB i-a fost atribuit arhitectului Cezar Lăzărescu. Pentru a modifica aspectul de pălărie, echipa a decis şi înălţarea clădirii, ceea ce a însemnat turnarea a 1.200 de tone de beton peste structura iniţială. Acest proiect a adus o serie de alte modificări, între care, capacitatea sporită a Sălii Mari - de la 950 la 1.155 de locuri, slăbind însă structura de rezistenţă a clădirii. Tot cu această ocazie s-a construit Sala Amfiteatru - pe locul garderobei şi al intrării oficiale.

În 2005, actorul Ion Caramitru, fost ministru al Culturii, a devenit manager al Teatrului Naţional din Bucureşti. Conform proiectului său managerial, a fost iniţiată o serie de studii ale căror rezultate au impus reabilitarea clădirii Teatrului Naţional. Proiectul a fost finanţat de Guvernul României şi de Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, costurile totale ale acestuia fiind în jur de 65 de milioane de euro.

În martie 2011, în cel de-al doilea mandat de manager al TNB al lui Ion Caramitru, a început propriu-zis munca la acest proiect. Prima parte a proiectului a presupus îndepărtarea unei structuri de beton de aproximativ 1.500 tone, care fusese adăugată în 1983 şi care încărcase clădirea, afectându-i structura de rezistenţă.

Teatrul de Operetă "Ion Dacian", Centrul Naţional al Dansului şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană, care au funcţionat pentru o bună perioadă de timp în această clădire, şi-au găsit spaţii noi de lucru. Lucrările de consolidare şi optimizare funcţională a clădirii Teatrului Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti, începute în martie 2011, s-au întins pe o perioadă de peste patru ani.

Autorul proiectului a fost arhitectul Romeo Belea, proiectantul general, Peccon Invest S.R.L., director general - arhitect Gabriel Ghelmegeanu, executantul - societatea Aedificia Carpaţi în asociere cu Romtest Electronic.

Obiectivul a fost crearea unui imobil care să corespundă din punct de vedere tehnic, să confere siguranţă şi să asigure accesul publicului larg la actul de cultură. Vechile săli au intrat treptat în procesul de reabilitare, pe măsură ce altele noi au fost date în folosinţă.

Pe toată perioada reconstrucţiei, teatrul a funcţionat continuu, prezentând spectacole în cel puţin una dintre sălile sale.

Astfel, pe 9 octombrie 2012, a fost inaugurată prima dintre sălile nou construite, Sala Mică. Atunci a avut loc premiera spectacolului "Două loturi", de I. L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija. Pe 16 decembrie 2012, a fost inaugurată Sala Media, cu premiera "Năpasta", de I. L. Caragiale, în regia lui Radu Afrim, care a marcat şi încheierea anului Caragiale la TNB, program de referinţă dedicat centenarului morţii marelui dramaturg. Apoi, pe 4 octombrie 2013, a fost inaugurată Sala Pictura, cea de-a treia sală nouă, amplasată pe locul fostului Atelier de pictură. Atunci a avut loc premiera spectacolului "Micul infern", de Mircea Ştefănescu, în regia lui Mircea Cornişteanu. În continuare, pe 11 octombrie 2013, s-a redeschis Sala Studio, cu premiera spectacolului "Revizorul", de N. V. Gogol, în regia lui Felix Alexa, marcând revenirea acestei săli cu dotări sceno-tehnice speciale în circuitul teatral (timp de 27 de ani a fost în folosinţa Operetei).

Pe 3 noiembrie 2013, Sala Atelier, refăcută şi îmbogăţită cu un balcon, a reintrat şi ea în circuitul de spectacole, odată cu premiera "Nebun din dragoste", de Sam Shepard, în regia lui Claudiu Goga.

În cele din urmă, pe 18 aprilie, a avut loc premiera spectacolului "Înşir'te mărgărite", după Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric, eveniment care a marcat inaugurarea noii Săli Mari, integral refăcută şi redimensionată.

Astfel, TNB devine un complex cultural modern, comparabil cu marile centre culturale europene şi mondiale, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de reprezentanţii instituţiei.

În urma reconstrucţiei, Teatrul Naţional îşi asumă, sub sloganul "Un teatru nou pentru un public nou", nu doar o vocaţie culturală, dar şi responsabilitatea de complex cultural naţional şi poate chiar internaţional, în care pot fi găsite cele mai moderne săli de teatru, precum şi spaţii dedicate proiecţiilor media, expoziţiilor, unei palete largi de evenimente culturale importante, ce se desfăşoară constant, alături de spectacolele de teatru, în cadrul unui program numit "Parateatral".