Ziarele europene, în faţa unei noi realităţi pe piaţa media

Potrivit online.wsj.com, ziarele europene erau adeseori protejate de presiunile care le-au determinat pe rivalele lor americane să îşi reducă costurile, să îşi declare falimentul şi să caute noi venituri din reclame şi din abonamente în spaţiul online. În Franţa, ziarele au primit 800 de milioane de euro sub forma subvenţiilor de stat şi a reducerilor de taxe, anul trecut, iar Grecia avea circa 70 de ziare, înainte de criză, din care multe erau finanţate din reclame plătite de companiile deţinute de stat.

Acest sistem se prăbuşeşte - în special în sudul Europei, puternic afectat de criză. Subvenţiile pentru ziare au devenit victimele politicilor de austeritate ale guvernelor, iar veniturile din publicitatea tipărită au scăzut considerabil. Anul trecut, cotidianul francez La Tribune a devenit săptămânal, iar proprietarul cotidianului spaniol El Pais este aproape în faliment. Zeci de publicaţii din Spania şi Grecia s-au "împotmolit".

Criza din zona euro reflectă cât de slab pregătite sunt multe ziare europene pentru a exploata "revoluţia digitală", care s-a produs după mulţi ani de indulgenţă guvernamentală. În multe cazuri, bogaţii patroni ai ziarelor europene au tolerat planuri de afaceri "slabe" şi au înregistrat pierderi ani în şir. Ca urmare, specialiştii se aşteaptă ca dificultăţile economice să continue.

"Se va produce o consolidare în jurul marilor jucători", a spus Louis Dreyfus, director executiv al cotidianului francez Le Monde.

În Italia, în 2012, cheltuielile cu publicitatea au atins cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani, iar subvenţiile de stat au scăzut cu 60% faţă de 2006, în condiţiile în care vânzările ziarelor italiene au scăzut cu 22% în ultimii cinci ani.

RCS Mediagroup, proprietarul cotidianului Corriere della Sera, a fost aproape de faliment anul trecut, înregistrând pierderi de aproape 500 milioane de euro. Vânzările sale au scăzut cu aproape 20% din 2007. Cu un site rudimentar şi în mare parte gratuit, acest ziar a întârziat în încercarea sa de a veni în faţă cu o strategie digitală. Puţini dintre cititorii versiunii tipărite a ziarului sunt abonaţi.

Potrivit unui studiu întocmit de Universitatea Oxford, doar 5% dintre cititorii italieni sunt abonaţi la ziare, în timp ce acest procent este de 25% în Statele Unite.

În plus, trecerea la sectorul online s-a confruntat cu opoziţia unora dintre jurnaliştii italieni, iar unii dintre ei au refuzat iniţial să scrie atât pentru versiunea print, cât şi pentru versiunea online. Abia la sfârşitul anului trecut, jurnaliştii de la Corriere della Sera au acceptat să scrie pentru ambele platforme, iar integrarea celor două redacţii va fi finalizată anul viitor. Cu toate acestea, ziarul va trebui să elimine 70 de posturi în următorii patru ani, o decizie care face parte dintr-un plan de reducere cu până la 800 de locuri de muncă, încheiat între Italia şi Spania, până în 2015.

În aprilie, CEO-ul grupului RCS, Pietro Scott Jovane, a prezentat un plan pentru a obţine o creştere considerabilă a veniturilor digitale, inclusiv a ofertelor de e-comerţ, şi o îmbunătăţire a conţinutului video. El se aşteaptă ca această strategie să oprească scăderea veniturilor tradiţionale. Criticii lui spun însă că noua strategie nu este suficientă.

Sâmbătă, Corriere della Sera nu a ajuns la standuri, pentru că jurnaliştii şi reporterii săi au intrat în grevă, protestând faţă de scoaterea la vânzare a sediului central al ziarului din Milano - doar unul dintre activele la care se va renunţa.

Relativa folosire scăzută a internetului de către italieni - 37% dintre italieni nu au utilizat niciodată internetul, în comparaţie cu media din UE de 22% - reprezintă o altă provocare, spune Donatella Treu, CEO al cotidianului de business Il Sole 24 Ore.

"Dacă alte grupuri de presă pot opri această prăbuşire a veniturilor din vânzări şi din publicitate cu ajutorul abonamentelor digitale şi a publicităţii online, în Italia, pur şi simplu nu putem să facem acest lucru", a declarat ea într-un interviu. Gruppo 24 Ore, care controlează acest cotidian financiar, a devenit primul ziar italian care şi-a introdus un serviciu cu plată la începutul acestui an, însă continuă să înregistreze pierderi.

În Franţa, ziarele trebuie să prindă din urmă acest "tren" digital, ţinând cont de faptul că tirajul lor a scăzut cu o aproape o treime în patru ani, iar subvenţiile guvernamentele directe acordate presei urmează să scadă cu 29% până în 2015, după maximul din 2010. Cotidianul Le Monde abia a început să îşi unească redacţiile online şi print anul trecut, după ce un grup de investitori - inclusiv un mogul al tehnologiei - a cumpărat pachetul de control asupra ziarului, încercând să îl salveze de la faliment. Problema a fost aceasta: site-ul Le Monde a fost deţinut până la sfârşitul anului 2011 de un alt joint venture.

În prezent, lucrurile se îndreaptă în mare viteză către spaţiul online. Le Monde spune că are 120.000 de abonaţi online şi că a obţinut anul trecut o marjă mică de profit.

Le Figaro, unul dintre cele mai citite ziare franceze, mizează atât pe conţinuturile gratuite, cât şi pe cele cu plată online, iar numărul acestor abonamente hibrid online-print s-a dublat în ultimul an, ajungând la 70.000.

Publisherii din Europa de Nord oferă bătrânului continent o rază de speranţă. În Germania, veniturile au scăzut doar cu 10% din 2008, potrivit Asociaţiei germane a publishilor de ziare. Două treimi dintre germanii adulţi continuă să citească cu regularitate ziare tipărite, însă un număr de publisheri - care nu primesc subvenţii de la stat - au promovat cu agresivitate modelele conţinuturilor cu plată.

Pentru Axel Springer AG, cea mai mare companie media din Germania, publisher al tabloidului de mare tiraj Bild, veniturile din sectorul digital au depăşit pentru prima dată anul trecut veniturile aduse de divizia print, ajutând compania să obţină cel mai mare profit din istoria ei, în 2012.