Ziua Mondială a luării mesei în aer liber coincide cu ultima zi de vară. Originea sărbătorii

Oamenii au mâncat întotdeauna afară. Prima dată, pur şi simplu pentru că nu exista altă opţiune.

Dar alegerea de a lua masa afară datează din perioada medievală, când bărbaţii luau o masă consistentă cu pâine, carne şi brânză înainte de a pleca la vânătoare, potrivit nationaltoday.com.

În secolele care au urmat, mâncatul afară a continuat să fie asociat cu vânătoarea, când în lunile de vară, nobilii sărbătoreau în corturi mari prada vânătorii zilei.

Francezii au făcut din masa în aer liber o opţiune pentru masă atunci când, după Revoluţia Franceză din 1789, fostele parcuri regale au fost deschise publicului, iar oamenii le-au folosit pentru a socializa, pentru a aduce mâncare, pentru a se bucura de ea împreună.

În acelaşi timp, au fost create aşa-numitele „grădini ale plăcerii” în SUA. Acestea erau spaţii private în care o familie putea să se plimbe, să joace jocuri în aer liber şi să se bucure de o masă.

„Grădinile plăcerii” au fost reproduse apoi de germani ca „grădini de bere” şi, în era Prohibiţiei, au fost transformate în grădini de băut ceai din SUA.

În momentul în care tot mai mulţi oameni au început să aibă acces la maşini, au apărut picnicurile, un mod foarte popular de a socializa. Bucuria combinată cu mâncare bună s-a dovedit profitabilă şi pentru restaurante, cu mese în aer liber şi case, cu spaţii în aer liber pentru grătare.

Pentru că nu ne putem baza întotdeauna pe vreme, sărbătorim ziua mondială a luării mesei afară pe 31 august, când vremea ar trebui să fie blândă, iar mâncatul, socializarea şi natura se pot sărbători în aer liber.