Această evoluţie a fost determinată, în principal, de creşterea puternică a economiei Chinei (aceasta depăşind PIB-ul Zonei Euro în anul 2019) – astfel, între 2002 (anul introducerii fizice a EUR) şi anul pandemic 2020 ponderea PIB-ului Chinei în
economia mondială s-a majorat cu 13,4 puncte procentuale, la nivelul record de 17,5%.
Pe de altă parte, ponderea PIB-ului SUA în economia mondială a scăzut cu 6,1 puncte procentuale între 2002 şi 2020.
În ceea ce priveşte ponderea monedei unice europene în rezervele internaţionale se observă o creştere de la 14,9% în trimestrul I 2002 la 19,1% în T3 2021 (cu menţiunea că în T4 2020 a fost înregistrat un nivel record de 19,9%), conform datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI).
În perioada analizată ponderea dolarului în rezervele internaţionale a consemnat ample fluctuaţii, evidenţiindu-se însă o tendinţă ascendentă pe parcursul ultimilor ani. Se notează însă creşterea ponderii YUAN-ului în rezervele internaţionale după
includerea acestei monede în coşul DST (începând cu 2016), nivelul actual situânduse la 2,5%.
Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte cursul de schimb real efectiv al monedei unice europene se evidenţiază o tendinţă de depreciere după declanşarea Marii Recesiuni. Astfel, cursul de schimb real efectiv al monedei unice europene s-a depreciat cu 15% între iunie 2008 şi noiembrie 2021. Această evoluţie a fost determinată de provocările structurale cu care s-a confruntat Uniunea Monetară Europeană (UME) după incidenţa crizei financiare, inclusiv criza finanţelor publice şi întârzieri în implementarea de reforme şi măsuri pentru a consolida structura imperfectă a Zonei Euro, mai arată analiză efectuată de Andrei Rădulescu, director Analiză Macroeconomică, Banca Transilvania.