ANALIZĂ: Un an plin de evenimente în sectorul energetic, multe probleme rămân încă nerezolvate

Anul 2014 a început cu introducerea de către Guvern a unui nou impozit, pe proprietate pentru construcţiile speciale, reprezentând 1,5% din valoarea construcţiei. Impozitul se aplică pentru construcţii precum centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni, centrale termoelectrice şi nucleare, construcţii pentru transportul energiei electrice, baraje, piste şi platforme, sonde de ţiţei, gaze şi sare, rampe de încărcare-descărcare, coşuri de fum şi turnuri de răcire, iazuri pentru decantarea sterilului, heleştee, iazuri, bazine, infrastructură transport feroviar, infrastructură drumuri şi linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii.

Încasările din acest impozit sunt estimate pentru acest an la 1,5 miliarde de lei. Fostul ministru al Finanţelor Ioana Petrescu spunea în luna septembrie că sumele din impozitul pe construcţii speciale, care va fi redus de la 1,5% la 1% de la 1 ianuarie 2015, vor fi repartizate primăriilor. Iimpozitul va fi colectat la bugetul de stat, iar ulterior va fi stabilit mecanismul de transfer către bugetele locale.

Tot în luna ianuarie a fost adoptată de către Guvern o hotărâre prin care a fost aprobat un memorandum cu KazMunaiGaz, proprietarul Rompetrol. Memorandumul prevede ca grupul din Kazahstan să preia 26,69% din capitalul social al Rompetrol Rafinare Constanţa în schimbul a 200 milioane dolari, precum şi înfiinţarea unui fond de investiţii în sectorul energetic sub forma unei societăţi pe acţiuni la care aportul KazMunaiGaz va fi de 150 milioane dolari şi o cotă de 80% din capital, statul român urmând să deţină o participaţie de 20%. Memorandumul nu a produs efecte în acest an întrucât transferul de acţiuni la Rompetrol Rafinare nu a fost încă operat, iar societatea pentru derularea investiţiilor nu a fost înfiinţată.

La mai puţin de un an de la ieşirea din insolvenţă, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din ţară, a revenit în insolvenţă în luna februarie după ce compania a pierdut în instanţă procesele cu mai mulţi traderi de energie care au contestat decizia administratorului judiciar de a nu le recunoaşte crenţele.

Compania, controlată de stat, s-a aflat în insolvenţă în perioada iunie 2012 - iunie 2013, motivul principal pentru incapacitatea de plată fiind vânzarea energiei la preţuri sub nivelul pieţei prin contracte preferenţiale încheiate mai mulţi traderi, contracte în urma cărora Hidroelectrica a pierdut peste 1,2 miliarde de euro în perioada 2006 - 2012.

Odată cu reintrarea în insolvenţă a fost amânată, din nou, listarea la bursă a Hidroelectrica, programată în acest an pentru luna iunie. Răzvan Nicolescu, fostul ministru delegat pentru Energie, spera în luna aprilie că Hidroelectrica va ieşi din insolvenţă până la finele anului 2014.

În schimb, Remus Borza, şeful firmei Euro Insol, administratorul judiciar al companiei, spunea în mai că Hidroelectrica va ieşi din a doua insolvenţă în mai sau iunie 2015.

În luna aprilie a apărut în piaţă prima informaţie legată de vânzarea unor active deţinute în România de către o companie importantă. Reprezentanţii CEZ au spus atunci că grupul ceh va vinde parcurile eoliene din Dobrogea, de la Fântânele şi Cogealac, dacă va primi o ofertă bună. Cele două parcuri eoliene sunt printre cele mai mari din România, cumulând 600 MW, iar construirea lor a presupus o investiţie de 1,1 miliarde de euro.

CEZ nu a vândut parcurile eoliene, iar reprezentanţii grupului ceh au afirmat ulterior că nicio clipă nu s-a pus problema să se retragă de pe piaţa românească. CEZ a intrat pe piaţa românească în 2005, când a cumpărat de la Electrica 51% din acţiunile filialei Electrica Oltenia.

Tot în aprilie, grupul german E.ON, câştigător şi el a două privatiări în România, a anunţat oficial că renunţă la investiţia comună cu Enel şi Termolectrica într-o termocentrală în Brăila. Investiţia, evaluată la 1,4 miliarde de euro, a fost anunţată încă din 2008, când cele trei companii au încheiat un memorandum. În 2013, şeful E.ON România spune că proiectul nu are niciun viitor în lipsa unui ajutor de stat.

La trei luni de la apariţia impozitului pe construcţiile speciale, Guvernul introduce de la 1 aprilie o acciză suplimentară pentru carburanţi de 7 eurocenţi pe litru, având ca efect creşterea cu 0,41 lei/litru a preţului la benzină, motorină şi kerosen. În urma protestelor transportatorilor, Executivul a decis ca, pentru motorină, să fie returnat trimestrial transportatorilor 4 cenţi din acciza de 7 eurocenţi.

Luna mai aduce ieşirea grupului italian Eni de pe piaţa distribuţiei de carburanţi, prin vânarea către compania ungară MOL a celor 42 de benzinării pe care le deţinea în România sub marca Agip. Eni era prezent pe piaţa românească a distriibuţiei de carburanţi din 1995. Prin preluarea benzinăriilor de la Eni, MOL a ajuns la o reţea de aproape 200 de unităţi, a patra ca dimensiune după cele ale OMV Petrom, Rompetrol şi Lukoil.

Evenimentul lunii iunie a fost listarea la bursă, după mai mulţi ani de promisiuni şi amânări, a distribuitorului de energie Electrica, controlat de stat, prin Ministerul Economiei. Compania a atras în urma ofertei publice suma de 1,95 miliarde lei (444,3 milioane euro), reprezentând preţul minim stabilit prin prospectul de listare. Un pachet de 19% din acţiuni a fost listat la bursa din Londra sub formă de certificate globale de depozit (GDR). În urma listării, Ministerul Economiei a rămas cu 48,78% din acţiunile distribuitorului de electricitate, care s-a alăturat astfel pe piaţa de capital companiilor Transelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica.

Unul dintre cele mai discutate subiecte în domeniul energetic în acest an a fost anunţul din luna iulie al grupului italian Enel, care controlează peste o treime din piaţa distribuţiei de electricitate din România, că vrea să vândă operaţiunile de distribuţie şi comercializare de energie din România, alături de activele din Slovacia. Renunţarea la active are ca scop reducerea datoriilor grupului italian. La momentul anunţului, Enel a menţionat că se aşteaptă să obţină 4,4 miliarde de euro prin cedarea activelor din România şi Slovacia.

Potrivit unor surse din fostul Departament pentru Energie, Enel ar vinde activele din România doar dacă va obţine 1,7-1,8 miliarde de euro. Însă estimările statului român indică o sumă maximă oferită de 1,2-1,3 miliarde euro, iar dacă grupul italian nu va obţine preţul cerut este posibil să renunţe la vânzare. Enel a cumpărat de la stat, în 2005, companiile de distribuţie şi furnizare a electricităţii Electrica Banat şi Electrica Dobrogea, pentru care a plătit, la pachet, 127,4 milioane de euro.

În 2008, compania a preluat şi Electrica Muntenia Sud, care alimentează cu energie Bucureştiul şi judeţele Ilfov şi Giurgiu, pentru care a plătit statului 432,9 milioane de euro. Toate cele trei companii au fost privatizare prin vânzarea de acţiuni urmată de majorare de capital din partea cumpărătorului. Chiar dacă pe piaţă s-au vehiculat numele unor companii precum E.ON (Germania), EDF (Franţa), Electrica, Nuclearelectrica şi o companie din China drept potanţiali cumpărători, Enel încă nu a vândut niciun activ din România, după ce îşi propusese să încheie tranzacţia până la sfârşitul lui 2014.

Tot în luna iulie, ELCEN, cel mai mare producător de energie termică din România, şi compania japoneză Marubeni au semnat un contract pentru înfiinţarea unei societăţi care să construiască o centrală pe gaze la Fântânele (judeţul Mureş), investiţia de 170 milioane euro urmând să fie finalizată în 2017. Compania va fi deţinută în proporţie de 90% de Marubeni Corporation.

România a reuşit, în august să îşi conecteze sistemul de transport al gazelor cu încă o ţară vecină, respectiv cu republica Moldova, după ce a construit un gazoduct cu Ungaria în 2010. De această dată, conducta cu Republica Moldova nu are rolul de a diversifica sursele de import de gaze, ci este făcută pentru export. În luna august a fost inaugurată conducta de gaze naturale Iaşi-Ungheni (Republica Moldova), cu opt luni întârziere faţă de termenul avansat în 2013 de premierul Victor Ponta, respectiv sfârşitul anului trecut. Prin această conductă, cu o lungime de 43 de kilometri, vor fi exportate gaze către Republica Moldova, însă importanţa acestui proiect rămâne limitată atât timp cât nu este realizată extensia până la Chişinău.

Exportul de gaze va fi realizat OMV Petrom, companie controlată de grupul austriac OMV, care a încheiat în luna decembrie un acord cu Energocom din Republica Moldova pentru începerea livrărilor de gaze către statul vecin de la 1 ianuarie2015.

Deşi autorităţile insistă că viitorul independenţei energetice a României depinde de explatarea zăcămintelor, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu a organizat nici în acest an licitaţii pentru concesionarea de noi perimetre petroliere, mai ales că precedenta licitaţie a avut loc în 2010. Licitaţia pentru concesionarea a 36 de perimetre era programată pentru anul trecut, dar a tot fost amânată. Cele 36 de perimetre sunt atât on-shore, cât şi off-shore. Fostul ministru delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu afirma în luna septembrie că licitaţia va fi organizată în 2015.

După şapte ani în care statul nu s-a decis câte acţiuni vrea să deţină la compania care ar trebui să construiască două noi reactoare nucleare la centrala din Cernavodă şi a pierdut toţi partenerii în proiect, compania de stat Nuclearelectrica a anunţat în luna octombrie că a reuşit să convingă compania China General Nuclear Power Corporation (CGN) să se alăture proiectului de 6,5 miliarde de euro pentru construcţia reactoarelor nucleare 3 şi 4 ale centralei. De altfel, compani din China a fost singurul ofertant.

Proiectul privind construirea celor două reactoare nucleare, iniţiat de regimul comunist, a fost resuscitat de guvernele de după 1989. În 2007 au fost selectate şase companii energetice pentru derularea investiţiei, dar acestea au părăsit pe rând proiectul, astfel că la sfârşitul anului 2013 Nuclearelectrica a rămas singurul acţionar al companiei de proiect.

Tot în octombrie, reprezentanţii Complexului Energetic Oltenia şi cei ai China Huadian Engineering au semnat un acord de înfiinţare a unei companii cu capital mixt pentru construcţia unui nou grup energetic de 500 MW la termocentrala Rovinari. Negocierile cu compania chineză au fost începute în urmă cu mai mulţi ani. După semnare, preşedintele China Huadian Engineering, Yang Yong, a afirmat că scopul acordului este realizarea unui proiect de calitate, evaluat la aproape 1 miliard de dolari, şi în cel mai scut timp. Semanarea acestui acord a venit la un an de când cele două companii au încheiat un acord de intenţie pentru realizarea proiectului.

Celălalt producător de electricitate şi cărbune din Oltenia, Complexul Energetic Hunedoara, a încheiat cu China National Electric Engineering Corporation un contract de 271 milioane de dolari pentru modernizarea unui grup energetic al termocentralei Deva. Contractul a fost perfectat cu prilejul unei vizite în China a premierului Victor Ponta.

Pe lângă politicieni, primari şi oameni de afaceri, Justiţia a ajuns şi în lumea companiilor petroliere. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a acuzat conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil Ploieşti, controlată de grupul rus Lukoil, de evaziune fiscală şi spălare de bani, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro). De asemenea, Parchetul a pus sechestru asigurator produsele rafinăriei, în luna octombrie.

În replică, Lukoil anunţat că va închide rafinăria, declaraţie care l-a determinat pe preşedinte Traian Băsescu să ceară Guvernului să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă Petrotel-Lukoil opreşte producţia de carburanţi. Premierul Victor Ponta a spus că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi. După această declaraţie a premierului, procurorii au ridicat parţial sechestrul.

Promisiunile primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, cum că odată ce fuziunea ELCEN cu RADET se va realiza, bucureştenii nu vor mai plăti timp de doi ani contravaloarea agentul termic, au rămas fără acoperire în luna noiembrie, când Guvernul a amânat acordarea avizului pentru proiectul de fuziune a celor două companii, explicând că aşteaptă un punct de vedere de natură "pur tehnică" de la Primăria Municipiului Bucureşti, proprietarul RADET.

Proiectul privind fuziunea producătorului de electricitate şi căldură ELCEN Bucureşti cu principalul său debitor, Regia Autonomă de Distributie a Energiei Termice Bucureşti (RADET), a fost aprobat de Guvern în martie 2013. RADET, principalul furnizor de apa caldă şi încălzire în sistem centralizat din România, are datorii de peste 3 miliarde de lei către ELCEN.

Unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anului 2014 a fost valoarea redevenţelor datorate de producătorii de hidrocarburi bugetului de stat. Guvernul nu a reuşit, nici în 2014, să modifice valoarea redevenţelor, chiar dacă actuala legislaţie expiră la sfârşitul acestui an. Premierul Victor Ponta a declarat la începutul lunii decembrie că nu poate schimba redevenţe petroliere "peste noapte", însă dicuţiile pe această temă au început încă din 2013. După două zile, Ponta declara că proiectul viitoarelor redevenţe va fi în înaintat Parlamentului în luna februarie. El a arătat că este necesar ca în Parlament să fie căutată o soluţie pentru un consens între putere şi opoziţie asupra politicilor fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte redevenţele.

În ianuarie 2013, Ponta susţinea, în Viena, că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015 şi că a discutat pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom, iar ministrul delegat pentru Energie de atunci, Constantin Niţă, spunea că redevenţele vor ajunge la nivelul din Uniunea Europeană, "undeva la 20-30%, cel puţin". Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de 1 miliard de lei.

Luna decembrie a marcat un alt insucces al privatizării firmei Oltchim SPV, care deţine activele combinatului chimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea, după ce în cursul acestui an au mai fost două încercări de vânzare. Combinatul Oltchim se află în insolvenţă din ianuarie 2013. Oltchim SPV a preluat activele combinatului chimic, evaluate la 305 milioane de euro, dar fără datorii, care trec de 3,7 miliarde de lei.

În ultima sa conferinţă ca ministru al Economiei, Constantin Niţă declara, la jumătatea lunii decembrie, că producătorul de cupru Cupru Min Avrud nu va mai fi listată la bursă, operaţiune programată pentru 2015, ci va fi inclus într-o companie naţională a cuprului, alături de Minvest Deva şi Moldomin. Niţă a adăugat că "este în lucru" un proiect privind crearea unei companii naţionale a cuprului care, după ce va fi înfiinţată, ar urma să atragă un investitor privat care să investească într-o unitate siderurgică de prelucrare a cuprului. Cupru Min deţine circa 60% din rezervele de cupru ale României.

Sfârşitul lunii decembrie a adus şi răspunsul parţial în problema direcţiei pe care România o va urma în materie de politică energetică. Fostul ministru delegat pentru Energie Răzvan Nicolecu a prezentat un proiect pentru o nouă strategie energetică naţională. Precedenta strategie energetică a fost adoptată de Guvern în 2007, dar criza economică şi financiară începută în 2008 a anulat cea mai mare parte a prognozelor din acel document. Obiectivele noii strategii energetice sunt securitatea alimentării cu energie, menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii finali şi protecţia mediului. Documentul notează că necesarul de investiţii în sectorul energetic se ridică la 100 miliarde euro până în 2035.