CE a clasat procedura de infringement împotriva României privind Legea "Big Brother"

România a evitat sesizarea de către Comisia Europeană a Curţii de Justiţie a UE (CJUE) de la Luxemburg în urma adoptării anul trecut în Parlament a Legii "Big Brother" privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, precizează un comunicat MAE transmis MEDIAFAX.

Prin sesizarea CJUE, România ar fi riscat plata zilnică a unor sancţiuni pecuniare. "Adoptarea de către Parlament a Legii nr. 82/2012 a permis, în ultimul moment, evitarea sesizării CJUE pentru netranspunerea în termen a Directivei 2006/24/CE. De altfel, Germania a fost acţionată de către Comisie în faţa CJUE pentru neadoptarea măsurilor naţionale de transpunere a aceleiaşi Directive, cu propunerea aplicării unor sancţiuni pecuniare în cuantum de aproximativ 300 000 de euro pe zi de întârziere", a declarat Răzvan-Horaţiu Radu, agentul guvernamentul al României pentru CJUE.

El a arătat că Directiva CE, "deşi a generat o serie de dezbateri, are drept scop lupta împotriva infracţiunilor grave".

Potrivit oficialului român, legea internă de transpunere oferă mai multe garanţii decât Directiva. "De exemplu, datele reţinute în baza acestei legi pot fi solicitate de organele de cercetare ale poliţiei judiciare doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor şi cu aprobarea judecătorului competent, iar perioada de stocare este de 6 luni, cea mai mică posibil, în contextul în care directiva consacră posibilitatea unei stocări de până la 2 ani", a explicat Răzvan-Horaţiu Radu.

Fostul ministru al Afacerilor Europene Leonard Orban atrăgea atenţia, în mai 2012, că România riscă amenzi de peste 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta cât mai repede legea privind retenţia datelor, cunoscută şi ca legea "Big Brother", pentru care fusese deschisă procedura de infringement împotriva ţării noastre.

Proiectul de lege privind reţinerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă a fost depus la Parlament la începutul lunii noiembrie 2011 de către ministrul Comunicaţiilor de la acea vreme, Valerian Vreme, şi deputatul PDL Adrian Bădulescu, fost ofiţer SRI.

Proiectul care obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze pentru o perioadă toate apelurile şi mailurile a fost adoptat pentru prima dată de Parlament în 2008, dar a fost declarat neconstituţional de către judecătorii Curţii Constituţionale în 2009, deoarece "afectează exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale - drept la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare".

Preşedintele Traian Băsescu a promulgat pe 12 iunie 2012 Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, aceasta fiind votată pe 22 mai de Camera Deputaţilor.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.

"Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de email-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice. În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit", prevede actul.

Furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.

Proiectul de lege privind stocarea datelor de trafic de telefonie şi internet mai prevede că organele de urmărire penală au obligaţia de a informa persoana ale cărei date sunt reţinute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu excepţia cazurilor în care persoana este implicată în acţiuni care periclitează siguranţa naţională.