Cum putem decarboniza sistemul alimentar global?

Astăzi, însă, acest sistem contribuie la peste 25% din emisiile de CO2, 44% din emisiile de metan şi, respectiv, 80% din emisiile de azot la nivel global, scrie Ziarul Financiar.

În acelaşi timp, sistemul alimentar generează 12% din PIB-ul global şi peste 40% dintre locurile de muncă la nivel global, având însă potenţialul de a deveni net pozitiv şi de a crea astfel un beneficiu financiar de 4 trilioane de dolari, conform studiilor Deloitte, respectiv de a contribui la rezolvarea unei treimi din problemele climatice globale. Un sistem alimentar net pozitiv ne va ajuta, de asemenea, să dăm înapoi mai mult decât luăm din sistemul nostru alimentar planetar, făcând lucrurile mai bune decât le-am găsit.

Decarbonizarea agriculturii şi a lanţurilor de aprovizionare cu alimente este însă un proces complex, cu mulţi factori de luat în considerare, cum ar fi reglementările locale, schimbările climatice, presiunea societăţii şi factorii de mediu. Apoi, nu există o soluţie aplicabilă tuturor jucătorilor din sistemul alimentar şi sunt mai multe aspecte care trebuie gestionate cu atenţie. De exemplu, în majoritatea cazurilor, modelele actuale de producţie şi aprovizionare cu alimente au fost concepute pentru a fi extrem de eficiente; prin reducerea emisiilor de carbon, s-ar putea genera deficienţe şi costuri mai mari. De asemenea, adoptarea unor practici agricole alternative, cum ar fi agricultura regenerativă sau utilizarea redusă a pesticidelor, va conduce în mod probabil la randamente mai mici pentru agricultori. Nu în ultimul rând, costurile transformării sistemului alimentar nu pot fi de obicei transmise mai jos pe lanţul valoric, deoarece consumatorii nu doresc sau nu pot plăti preţuri mai mari.

Sectorul alimentar este, de asemenea, vulnerabil în mod intrinsec. Schimbările climatice accelerează degradarea terenurilor şi îngreunează adaptarea sistemelor alimentare, ceea ce generează ameninţări semnificative pentru producătorii de alimente. În ceea ce priveşte sectorul agricol, până în prezent, doar cinci ţări au beneficiat ca urmare a schimbărilor climatice, în timp ce 21% din productivitatea agriculturii la nivel global s-a pierdut.

Pentru a depăşi aceste provocări, este vital ca întregul ecosistem alimentar să colaboreze şi ca tot mai multe companii să se alăture mişcării net pozitive, făcând alegeri individuale responsabile şi ajutând furnizorii şi clienţii să integreze alegerile sustenabile în strategia lor. Totodată, producătorii ar trebui să schimbe procesele de exploatare a terenurilor agricole şi să le digitalizeze, în contextul unor reglementări din ce în ce mai stricte, iar consumatorii ar trebui să opteze pentru alimente mai sustenabile. În acest sens, este necesară o schimbare de mentalitate şi, pentru aceasta, o mai bună înţelegere a consumului. Psihologia consumatorului este vitală pentru a face alegerile corecte. Nu există un singur grup de consumatori, iar efectul educaţiei despre alimentaţie şi nutriţie asupra obiceiurilor de consum este diferit pentru diferite grupuri.

Tot astfel, disponibilitatea fizică a produsului sustenabil este o condiţie prealabilă, la fel cum este necesară disponibilitatea materialelor de marketing şi stabilirea unor preţuri adecvate pentru a ajuta consumatorii să facă alegerile corecte. Prin urmare, funcţionarea adecvată a lanţurilor de aprovizionare alimentare este o condiţie prealabilă.

Deşi sectorul alimentar poate fi dificil de decarbonizat, pârghiile tehnologice pentru a depăşi multiplele provocări sunt deja cunoscute şi pot fi implementate pe termen scurt şi mediu.

Astfel, tehnologiile de capturare a carbonului (de exemplu, schimbarea modului în care este tratat solul utilizând îngrăşăminte organice, agro-silvicultura etc.), schimbarea destinaţiei terenurilor (conversia unor terenuri în suprafeţe arabile, reabilitarea terenurilor prin împădurire etc.), reducerea risipei alimentare, agricultura de precizie şi creşterea eficienţei, adoptarea de practici agricole care reduc amprenta de carbon (îmbunătăţirea managementului deşeurilor, măsuri de eficientizare a lanţurilor de aprovizionare etc.), respectiv schimbări ale obiceiurilor de consum prin educarea consumatorilor cu privire la alegerile alimentare, cum ar fi proteinele pe bază de plante, şi prin politici de sănătate publică şi campanii de consum, sunt doar câteva pârghii care pot ajuta la decarbonizarea sistemului alimentar pe termen scurt şi mediu.

Cu toate acestea, majoritatea necesită investiţii semnificative şi o regândire fundamentală a sistemului alimentar.